Capitolul douăzeci şi opt

O lumină pentru naţiuni

Isaia 66:15–24

 1, 2. De ce lumina este vitală, şi ce fel de întuneric acoperă astăzi pământul?

IEHOVA este Sursa luminii, cel „care a dat soarele ca să lumineze ziua, care a rânduit luna şi stelele să lumineze noaptea“ (Ieremia 31:35). Acest motiv ar fi suficient ca să recunoaştem că el este Sursa vieţii, întrucât lumina înseamnă viaţă. Dacă pământul nu ar fi încălzit în permanenţă de căldura şi lumina de la soare, viaţa nu ar fi posibilă, iar planeta noastră nu ar putea fi locuită.

² De aceea, este de mare interes pentru noi faptul că Iehova a prezis cu privire la zilele noastre o perioadă de întuneric, nu de lumină. Isaia a scris sub inspiraţie divină: „Iată, întunericul va acoperi pământul şi negură mare popoarele“ (Isaia 60:2). Chiar dacă aici se vorbeşte despre un întuneric spiritual, nu despre unul literal, nu ar trebui să subestimăm aceste cuvinte. Cei ce nu au lumină spirituală ajung, în cele din urmă, să îşi piardă viaţa, aşa cum se întâmplă cu cei ce sunt privaţi de lumina de la soare.

3. Unde putem găsi lumină în aceste timpuri de întuneric?

³ Pe parcursul acestor timpuri de întuneric nu ne putem permite să ignorăm lumina spirituală pe care Iehova ne-o pune la dispoziţie. Este vital să ne îndreptăm spre Cuvântul lui Dumnezeu pentru a ne lumina calea, citind, dacă este posibil, în fiecare zi din Biblie (Psalmul 119:105). Întrunirile creştine sunt ocazii cu care ne putem încuraja unii pe alţii pentru a rămâne pe „cărarea celor drepţi“ (Proverbele 4:18; Evrei 10:23–25). Puterea pe care o dobândim studiind cu atenţie Biblia, precum şi asocierile creştine sănătoase ne ajută să nu fim înghiţiţi de întunericul acestor ‘ultime zile’, care vor culmina cu marea zi a „mâniei lui Iehova“ (2 Timotei 3:1; Ţefania 2:3, NW). Acea zi se apropie cu paşi repezi! Ea va veni la fel de sigur ca o zi asemănătoare care a venit peste locuitorii Ierusalimului antic.

Iehova ‘se ocupă de controversă’

4, 5. a) În ce fel a pornit Iehova împotriva Ierusalimului? b) De ce putem spune că numai un număr relativ mic de evrei au supravieţuit distrugerii Ierusalimului în 607 î.e.n (vezi nota de subsol)?

⁴ În ultimele versete ale emoţionantei profeţii a lui Isaia, Iehova descrie în mod sugestiv evenimentele care vor preceda ziua mâniei sale. Iată ce citim: „DOMNUL vine cu un foc şi carele Lui sunt ca un vârtej, ca să dea mânia Sa cu furie şi mustrarea Sa cu flăcări de foc. Căci prin focul [ca focul, Iehova însuşi se va ocupa cu adevărat de controversă, NW] şi prin sabia Sa, DOMNUL va intra la judecată cu oricine; şi mulţi vor fi cei ucişi de DOMNUL“. — Isaia 66:15, 16.

⁵ Aceste cuvinte ar fi trebuit să-i ajute pe contemporanii lui Isaia să-şi dea seama de gravitatea situaţiei în care se aflau. Se apropia timpul când babilonienii, ca executori ai sentinţei lui Iehova, aveau să vină împotriva Ierusalimului ca un vârtej, ridicând cu carele lor nori de praf. Ce privelişte înfricoşătoare! Iehova îi va folosi pe invadatori pentru a executa propriile sale sentinţe necruţătoare asupra tuturor evreilor infideli. Va fi ca şi cum Iehova însuşi va lupta împotriva poporului său. ‘Furia’ sa nu va putea fi oprită. Mulţi evrei vor cădea ucişi de Iehova. Această profeţie s-a împlinit în 607 î.e.n.a

6. Ce lucruri condamnabile erau practicate în Iuda?

⁶ Este Iehova îndreptăţit să ‘se ocupe de controversa’ dintre el şi poporul său? Cu siguranţă! De mai multe ori pe parcursul acestei analize a cărţii Isaia am văzut că, deşi pretindeau că îi erau dedicaţi lui Iehova, evreii se cufundaseră în închinarea falsă, iar Iehova nu a trecut cu vederea faptele lor. Observăm din nou lucrul acesta în următoarele cuvinte ale profeţiei: „«Cei care se sfinţesc şi se curăţesc în grădini, urmând pe unul în mijloc, mâncând carne de porc şi şoareci şi alte lucruri urâcioase, toţi aceia vor pieri», zice DOMNUL“ (Isaia 66:17). ‘Se sfinţeau şi se curăţau’ acei evrei ca să aducă o închinare pură? Bineînţeles că nu! Dimpotrivă, ei îndeplineau ritualuri de purificare păgâne în grădini special amenajate. După aceea, mâncau cu lăcomie carne de porc şi de alte animale considerate necurate sub Legea mozaică. — Leviticul 11:7, 21–23.

7. În ce privinţă se aseamănă creştinătatea cu naţiunea idolatră a lui Iuda?

⁷ În ce situaţie dezgustătoare se afla această naţiune care încheiase un legământ cu singurul Dumnezeu adevărat! Dar să nu uităm că o situaţie asemănătoare există astăzi în religiile creştinătăţii. Şi ele pretind că îi slujesc lui Dumnezeu, iar mulţi dintre preoţii lor fac paradă de pietate. Totuşi, ei se întinează cu învăţături şi tradiţii păgâne, dovedind că sunt în întuneric spiritual. Şi cât de dens este întunericul în care se află ei! — Matei 6:23; Ioan 3:19, 20.

‘Vor vedea slava Mea’

8. a) Ce s-a întâmplat cu Iuda şi ce se va întâmpla cu creştinătatea? b) În ce sens vor vedea naţiunile ‘slava lui Iehova’?

⁸ Observă Iehova acţiunile condamnabile şi învăţăturile false ale creştinătăţii? Citiţi următoarele cuvinte ale lui Iehova, consemnate de Isaia, şi vedeţi la ce concluzie ajungeţi: „Eu cunosc faptele şi gândurile lor! Dar vine timpul când voi strânge toate popoarele şi toate limbile; ele vor veni şi vor vedea slava Mea“ (Isaia 66:18). Iehova cunoaşte şi este gata să judece nu numai faptele, ci şi gândurile celor ce pretind că îi slujesc. Iuda pretinde că are credinţă în Iehova, dar lucrările ei idolatre şi practicile ei păgâne dezmint această pretenţie. În zadar se ‘curăţă’ locuitorii ei îndeplinind ritualuri păgâne! Naţiunea va fi distrusă chiar în văzul vecinilor ei idolatri, care vor vedea „slava“ lui Iehova în sensul că vor fi martori oculari la aceste evenimente şi vor fi obligaţi să recunoască faptul că declaraţiile lui Iehova devin realitate. Cum se aplică aceste cuvinte la creştinătate? Când va fi distrusă, mulţi dintre foştii ei prieteni şi parteneri de afaceri se vor vedea obligaţi să stea şi să privească neputincioşi împlinirea cuvântului lui Iehova. — Ieremia 25:31–33; Revelaţia 17:15–18; 18:9–19.

9. Ce veste bună anunţă Iehova?

⁹ A însemnat distrugerea Ierusalimului în 607 î.e.n. că Iehova nu a mai avut martori pe pământ? Nicidecum. Persoane de o integritate remarcabilă, ca Daniel şi cei trei prieteni ai lui, au continuat să-i slujească lui Iehova chiar şi în perioada exilului în Babilon (Daniel 1:6, 7). Într-adevăr, şirul martorilor fideli ai lui Iehova nu a fost întrerupt, iar la sfârşitul celor 70 de ani, bărbaţi şi femei fidele au plecat din Babilon şi s-au întors în Iuda pentru a restabili acolo închinarea pură. La aceasta face referire Iehova în continuare: „Şi voi pune un semn între ele şi voi trimite neamurilor pe cei care vor scăpa din Israel la Tarsis, la Pul şi la Lud, care trag cu arcul, la Tubal şi la Iavan, în insulele depărtate, care n-au auzit despre Mine şi n-au văzut slava Mea; ei vor vesti slava Mea printre neamuri“. — Isaia 66:19.

10. a) În ce sens evreii fideli eliberaţi din Babilon au slujit ca semn? b) Cine slujeşte astăzi ca semn?

¹⁰ Mulţimea de bărbaţi şi femei fidele care se vor întoarce la Ierusalim în 537 î.e.n. vor fi un semn extraordinar, o dovadă a faptului că Iehova şi-a eliberat poporul. Cine şi-ar fi imaginat că într-o zi evreii captivi vor fi liberi să aducă o închinare pură la templul lui Iehova? În mod asemănător, în secolul I creştinii unşi au slujit „ca semne şi miracole“, lor alăturându-li-se persoane umile care doreau să-i slujească lui Iehova (Isaia 8:18, NW; Evrei 2:13). Astăzi, creştinii unşi, care prosperă în ţara lor restabilită, slujesc ca semn extraordinar pe pământ (Isaia 66:8). Ei sunt o dovadă vie a puterii spiritului lui Iehova, atrăgându-i pe cei umili pe care inima îi îndeamnă să-i slujească lui Iehova.

11. a) Cum a fost posibil ca, după restabilire, oameni din naţiuni să ajungă să înveţe despre Iehova? b) Care a fost prima împlinire a profeţiei din Zaharia 8:23?

¹¹ Dar, după restabilirea din 537 î.e.n., cum au ajuns să-l cunoască pe Iehova oameni din naţiuni care nu mai auziseră despre el? Nu toţi evreii fideli aveau să se întoarcă la Ierusalim la sfârşitul captivităţii lor în Babilon. Unii, asemenea lui Daniel, au rămas în Babilon. Alţii s-au împrăştiat în cele patru colţuri ale pământului. În secolul al V-lea î.e.n., existau evrei pe tot cuprinsul Imperiului Persan (Estera 1:1; 3:8). Fără îndoială că unii dintre aceştia le-au vorbit vecinilor lor păgâni despre Iehova, întrucât mulţi oameni din acele naţiuni au devenit prozeliţi. Din câte se pare, aşa au stat lucrurile cu eunucul etiopian, căruia i-a predicat discipolul creştin Filip în secolul I (Faptele 8:26–40). Toate acestea au constituit prima împlinire a cuvintelor profetului Zaharia: „În zilele acelea, zece oameni din toate limbile popoarelor vor apuca pe un iudeu de poala hainei, zicând: «Vrem să mergem cu voi; căci am auzit că Dumnezeu este cu voi!»“ (Zaharia 8:23). Într-adevăr, Iehova a trimis lumina la naţiuni! — Psalmul 43:3.

Să-i aducem un „dar“ lui Iehova

12, 13. În ce fel au fost aduşi „fraţii“ la Ierusalim după 537 î.e.n.?

¹² După reconstruirea Ierusalimului, evreii aflaţi departe de ţara lor vor considera oraşul în care va sluji preoţia restabilită centrul închinării pure. Mulţi dintre ei vor străbate distanţe mari pentru a participa la sărbătorile anuale ţinute aici. Isaia a scris sub inspiraţie divină: „Vor aduce pe toţi fraţii voştri din mijlocul tuturor neamurilor, ca dar pentru DOMNUL, pe cai, în care şi pe tărgi, pe catâri şi pe dromadere, la muntele Meu cel sfânt, la Ierusalim, zice DOMNUL, cum îşi aduc fiii lui Israel darurile de mâncare într-un vas curat la casa DOMNULUI. Şi voi lua şi dintre ei, pe unii, ca preoţi şi leviţi, zice DOMNUL“. — Isaia 66:20, 21.

¹³ Unii dintre aceşti ‘fraţi din mijlocul tuturor neamurilor’ au fost prezenţi în ziua Penticostei, când spiritul sfânt a fost turnat peste discipolii lui Isus. Relatarea spune: „Se aflau la Ierusalim, locuind acolo, iudei, oameni plini de teamă sfântă, din orice naţiune dintre cele de sub cer“ (Faptele 2:5). Ei au venit la Ierusalim pentru a se închina potrivit obiceiului evreilor, dar, când au auzit vestea bună despre Isus Cristos, mulţi au crezut în el şi au fost botezaţi.

14, 15. a) În ce mod au strâns creştinii unşi mai mulţi fraţi spirituali după primul război mondial, şi cum au fost aduşi aceştia la Ierusalim ca ‘un dar într-un vas curat’? b) În ce fel a luat Iehova „pe unii ca preoţi“? c) Care au fost câţiva creştini unşi care au luat parte la strângerea fraţilor lor spirituali (vezi chenarul de mai sus)?

¹⁴ Are această profeţie şi o împlinire modernă? Da, are. După primul război mondial, slujitorii unşi ai lui Iehova au înţeles din Scripturi că Regatul lui Dumnezeu fusese stabilit în cer în 1914. Studiind cu atenţie Biblia, ei au înţeles că urmau să fie strânşi şi alţi moştenitori ai Regatului, sau ‘fraţi’. Miniştrii neînfricaţi au mers până în „cea mai îndepărtată parte a pământului“, folosind orice mijloc de transport pentru a-i căuta pe viitorii membri ai rămăşiţei unse, mulţi dintre ei aflându-se în bisericile creştinătăţii. Când au fost găsiţi, aceştia au fost aduşi ca dar pentru Iehova. — Faptele 1:8.

¹⁵ Creştinii unşi care au fost adunaţi în acei ani nu au aşteptat de la Iehova să îi accepte cu obiceiurile pe care le aveau înainte de a cunoaşte adevărul Bibliei. Ei au luat măsuri pentru a se curăţa din punct de vedere spiritual şi moral ca să poată fi prezentaţi ca ‘daruri într-un vas curat’ sau, aşa cum spunea apostolul Pavel, ca „o fecioară castă“ pentru Cristos (2 Corinteni 11:2). Pe lângă faptul că au respins doctrinele false, creştinii unşi au trebuit să înveţe cum să rămână complet neutri în afacerile politice ale acestei lumi. În 1931, după ce slujitorii săi se curăţaseră într-o măsură corespunzătoare, Iehova le-a acordat cu bunăvoinţă privilegiul de a purta numele său ca Martori ai lui Iehova (Isaia 43:10–12). În ce sens însă ‘a luat dintre ei, pe unii, ca preoţi’? Ca grup, aceşti creştini unşi au devenit o parte ‘a unei preoţii regale, a unei naţiuni sfinte’, aducându-i jertfe de laudă lui Dumnezeu. — 1 Petru 2:9; Isaia 54:1; Evrei 13:15.

Strângerea continuă

16, 17. Pe cine a reprezentat „sămânţa voastră“ după primul război mondial?

¹⁶ Numărul total al celor ce formează această „preoţie regală“ este de 144 000 şi, cu timpul, strângerea lor a luat sfârşit (Revelaţia 7:1–8; 14:1). A însemnat aceasta că lucrarea de strângere s-a încheiat? Nicidecum. Profeţia lui Isaia continuă astfel: „«Căci după cum cerurile cele noi şi pământul cel nou, pe care le voi face, vor rămâne înaintea Mea,» zice DOMNUL, «aşa va rămâne şi sămânţa voastră şi numele vostru»“ (Isaia 66:22). Ca împlinire iniţială a acestor cuvinte, evreii care s-au întors din captivitatea babiloniană au născut şi au crescut copii. Astfel, rămăşiţa de evrei repatriaţi, „pământul cel nou“, sub noua administraţie evreiască, „cerurile cele noi“, a devenit puternică. Dar o împlinire remarcabilă a profeţiei are loc în zilele noastre.

¹⁷ „Sămânţa“ produsă de naţiunea de fraţi spirituali este ‘marea mulţime’, a cărei speranţă este să trăiască veşnic pe pământ. Membrii marii mulţimi provin „din toate naţiunile şi triburile şi popoarele şi limbile“ şi stau în picioare „înaintea tronului şi înaintea Mielului“. Aceştia „şi-au spălat robele şi le-au albit în sângele Mielului“ (Revelaţia 7:9–14; 22:17). Astăzi, ‘marea mulţime’ părăseşte întunericul spiritual şi se îndreaptă spre lumina care vine de la Iehova. Ei manifestă credinţă în Isus Cristos şi, la fel ca fraţii şi surorile lor unse, se străduiesc să rămână curaţi din punct de vedere spiritual şi moral. Ca grup, ei continuă să slujească sub îndrumarea lui Cristos şi vor „rămâne“ pentru totdeauna înaintea lui Iehova! — Psalmul 37:11, 29.

18. a) Cum au acţionat membrii marii mulţimi la fel ca fraţii lor unşi? b) În ce fel se închină lui Iehova creştinii unşi şi însoţitorii lor „de la lună nouă la lună nouă, de la sabat la sabat“?

¹⁸ Aceşti bărbaţi şi femei harnici care nutresc speranţa de a trăi veşnic pe pământ ştiu că, pentru a-i plăcea lui Iehova, nu e suficient doar să rămână curaţi din punct de vedere moral şi spiritual. Lucrarea de strângere este în plină desfăşurare, iar ei vor să ia parte la ea. În cartea Revelaţia se profeţeşte cu privire la ei: „[Ei] sunt înaintea tronului lui Dumnezeu; şi zi şi noapte îi aduc un serviciu sacru în templul său“ (Revelaţia 7:15). Aceste cuvinte ne amintesc de penultimul verset din profeţia lui Isaia: „«De la lună nouă la lună nouă, de la sabat la sabat, orice făptură va veni să se închine înaintea Mea», zice DOMNUL“ (Isaia 66:23). Lucrul acesta are loc astăzi. „De la lună nouă la lună nouă, de la sabat la sabat“ — adică cu regularitate, săptămână de săptămână şi lună de lună — creştinii unşi şi însoţitorii lor, marea mulţime, vin împreună să se închine lui Iehova. Printre altele, lucrul acesta înseamnă să participe la întrunirile creştine şi la ministerul public. Sunteţi şi voi printre cei ce ‘vin să se închine înaintea lui Iehova’ cu regularitate? Poporul lui Iehova face aceasta cu multă bucurie, iar membrii marii mulţimi aşteaptă cu nerăbdare timpul când orice făptură îi va sluji lui Iehova „de la lună nouă la lună nouă, de la sabat la sabat“ pentru toată eternitatea.

Sfârşitul definitiv al duşmanilor lui Dumnezeu

19, 20. Ce era Gheena în timpurile biblice, şi ce simbolizează ea?

¹⁹ Ne-a mai rămas de analizat un singur verset din profeţia lui Isaia. Cartea se încheie cu următoarele cuvinte: „Vor ieşi, vor vedea trupurile moarte ale oamenilor care s-au răzvrătit împotriva Mea; căci viermele lor nu va muri şi focul lor nu se va stinge; şi vor fi un dezgust pentru orice făptură“ (Isaia 66:24). S-ar putea ca Isus să se fi gândit la această profeţie când şi-a încurajat discipolii să-şi simplifice viaţa şi să pună interesele Regatului pe primul loc. El a spus: „Dacă ochiul tău te face să te poticneşti, aruncă-l; este mai bine pentru tine să intri în regatul lui Dumnezeu cu un singur ochi decât să ai doi ochi şi să fii aruncat în Gheenă, unde larva lor nu moare şi focul nu se stinge“. — Marcu 9:47, 48; Matei 5:29, 30; 6:33.

²⁰ Ce reprezintă Gheena? Cu secole în urmă, ebraistul David Kimhi a scris: „Este un loc . . . în vecinătatea Ierusalimului, un loc dezgustător, unde evreii aruncă lucrurile necurate şi cadavrele. De asemenea, acolo arde în permanenţă un foc care mistuie lucrurile necurate şi oasele stârvurilor. De aceea, judecata celor răi este numită în mod simbolic Gehinnom“. Dacă, aşa cum sugerează acest ebraist, Gheena era un loc unde se aruncau gunoaiele şi cadavrele celor consideraţi nedemni să fie înmormântaţi, focul era o modalitate potrivită de a distruge gunoaiele. Ce nu distrugea focul era mâncat de viermi. Ce descriere potrivită a sfârşitului definitiv al tuturor duşmanilor lui Dumnezeu!b

21. Pentru cine se încheie cartea lui Isaia pe un ton optimist, şi de ce?

²¹ Întrucât se vorbeşte despre trupuri moarte, despre foc şi despre viermi, nu s-ar putea spune că impresionanta profeţie a lui Isaia se încheie pe un ton înspăimântător? Duşmanii declaraţi ai lui Dumnezeu vor gândi aşa cu siguranţă. Dar pentru prietenii lui Dumnezeu, descrierea lui Isaia referitoare la distrugerea definitivă a celor răi este cât se poate de încurajatoare. Poporul lui Iehova are nevoie de asigurarea că puterea nu va mai ajunge niciodată în mâna duşmanilor lui. Aceşti duşmani, care le-au cauzat atâta suferinţă slujitorilor lui Dumnezeu şi care au adus atât de mult oprobriu asupra numelui Său, vor fi distruşi pentru totdeauna. Iar „nenorocirea nu va veni de două ori“. — Naum 1:9.

22, 23. a) Menţionaţi câteva lucruri pe care le-aţi învăţat studiind cartea Isaia. b) Care este hotărârea şi speranţa voastră acum, după ce aţi studiat cartea Isaia?

²² După ce am analizat cartea Isaia, suntem cu siguranţă recunoscători că această carte biblică nu prezintă evenimente care ţin doar de trecut. Dimpotrivă, ea are un mesaj pentru noi. Când ne gândim la perioada întunecată în care a trăit Isaia, sesizăm asemănările dintre zilele acelea şi zilele noastre. Frământările din domeniul politic, ipocrizia oamenilor religioşi, corupţia din sistemul juridic şi oprimarea celor fideli şi a săracilor au caracterizat zilele lui Isaia şi caracterizează şi zilele noastre. Evreii fideli din secolul al VI-lea î.e.n. trebuie să fi fost foarte recunoscători pentru profeţia lui Isaia. Şi noi astăzi ne simţim încurajaţi când o studiem.

²³ În aceste timpuri critice, când întunericul acoperă pământul şi negură mare popoarele, cu toţii suntem profund recunoscători că Iehova a oferit prin Isaia lumină pentru întreaga omenire. Această lumină spirituală înseamnă viaţă veşnică pentru toţi cei ce o acceptă din toată inima, indiferent de naţionalitatea sau de originea lor etnică (Faptele 10:34, 35). Aşadar, să continuăm să umblăm în lumina Cuvântului lui Dumnezeu, citind din Biblie în fiecare zi, meditând la mesajul ei şi îndrăgind-o. Lucrul acesta va fi pentru binecuvântarea noastră eternă şi spre lauda sfântului nume al lui Iehova!

[Notă de subsol]

[Chenarul de la pagina 409]

Daruri unse pentru Iehova din toate naţiunile

În 1920, Juan Muñiz a plecat din Statele Unite în Spania, după care a mers în Argentina, unde a organizat congregaţii de creştini unşi. Lumina adevărului a început să strălucească peste oamenii cu inimă sinceră din Africa de vest începând din 1923, când misionarul William Brown (căruia mulţi îi spuneau Brown Biblie) a început să predice mesajul despre Regat în ţări ca: Sierra Leone, Ghana, Liberia, Gambia şi Nigeria. În acelaşi an, canadianul George Young a venit în Brazilia, iar apoi a călătorit în Argentina, Costa Rica, Panama, Venezuela şi chiar în Uniunea Sovietică. Tot cam pe atunci, Edwin Skinner a mers cu vaporul din Anglia în India, unde a muncit din greu mulţi ani în lucrarea de seceriş.

[Legenda ilustraţiei de la pagina 411]

La Penticostă, unii evrei erau ‘fraţi din mijlocul tuturor oamenilor’

[Fotografie pe toată pagina 413]