Capitolul unsprezece

Vai de cei răzvrătiţi!

Isaia 9:8—10:4

 1. Ce greşeală îngrozitoare a făcut Ieroboam?

CÂND poporul de legământ al lui Iehova s-a divizat în două regate, regatul de nord al celor zece triburi a ajuns sub domnia lui Ieroboam. Noul rege era un conducător capabil şi energic. Însă el nu a avut o credinţă autentică în Iehova. Din această cauză, el a făcut o greşeală îngrozitoare care s-a răsfrânt asupra întregii istorii a regatului de nord. Sub legea mozaică, israeliţii aveau obligaţia de a călători de trei ori pe an la templul din Ierusalim, care acum se afla în regatul de sud al lui Iuda (Deuteronomul 16:16). De teamă ca nu cumva, călătorind cu regularitate la Ierusalim, supuşii săi să se gândească la reunificarea cu fraţii lor din sud, Ieroboam „a făcut doi viţei de aur şi a zis poporului: «Este prea mult pentru voi să vă suiţi la Ierusalim; Israele! iată dumnezeii tăi care te-au scos din ţara Egiptului!» A aşezat unul la Betel, iar pe celălalt l-a pus în Dan“. — 1 Împăraţi 12:28, 29.

 2, 3. Ce repercursiuni a avut asupra Israelului greşeala lui Ieroboam?

² Un timp s-ar fi zis că planul lui Ieroboam reuşise. Treptat poporul a încetat să mai meargă la Ierusalim şi a început să se închine înaintea celor doi viţei (1 Împăraţi 12:30). Însă această practică religioasă apostată a corupt regatul celor zece triburi. Mai târziu, chiar şi Iehu, care manifestase un zel atât de lăudabil înlăturând din Israel închinarea la Baal, a continuat să se plece înaintea celor doi viţei de aur (2 Împăraţi 10:28, 29). Dar hotărârea greşită luată de Ieroboam a avut şi alte urmări tragice: instabilitate politică şi suferinţă pentru popor.

³ Deoarece Ieroboam devenise apostat, Iehova a spus că sămânţa lui nu va ocupa tronul ţării şi că, în cele din urmă, regatul de nord va suferi un dezastru îngrozitor (1 Împăraţi 14:14, 15). Cuvântul lui Iehova s-a împlinit. Şapte dintre regii Israelului au domnit fiecare câte doi ani sau mai puţin — alţii doar câteva zile. Un rege s-a sinucis, iar şase au fost asasinaţi de unii bărbaţi ambiţioşi, care au uzurpat tronul. Îndeosebi după domnia lui Ieroboam al II-lea, domnie care a luat sfârşit în jurul anului 804 î.e.n., când în Iuda domnea Ozia, asupra Israelului s-au abătut valuri de tulburări, violenţă şi asasinate. Aceasta era starea de lucruri care exista în Israel atunci când Iehova, prin intermediul lui Isaia, îi trimite un avertisment direct, sau un „cuvânt“, regatului de nord. „Domnul a trimis un cuvânt împotriva lui Iacov şi el cade asupra lui Israel.“ — Isaia 9:8.a

Îngâmfarea şi impertinenţa atrag mânia lui Dumnezeu

 4. Ce „cuvânt“ trimite Iehova împotriva Israelului, şi de ce?

⁴ ‘Cuvântul’ lui Iehova nu va fi ignorat. „Tot poporul va avea cunoştinţă de el, Efraim şi locuitorii Samariei, care spun cu mândrie şi îngâmfare a inimii“ (Isaia 9:9). Numele „Iacov“, „Israel“, „Efraim“ şi „Samaria“ se referă toate la regatul de nord al lui Israel, Efraimul fiind cel mai numeros trib, iar Samaria, capitala. Cuvântul lui Iehova împotriva acestui regat este o decizie judecătorească severă, deoarece Efraimul s-a împietrit în apostazie şi dă dovadă de o impertinenţă crasă faţă de Iehova. Dumnezeu nu îi va ocroti pe israeliţi de consecinţele căilor lor nelegiuite. Ei vor fi obligaţi să audă sau să dea atenţie cuvântului lui Dumnezeu. — Galateni 6:7.

 5. Cum arată israeliţii că sunt indiferenţi faţă de actele de judecată ale lui Iehova?

⁵ Pe măsură ce situaţia se înrăutăţeşte, populaţia se confruntă cu pierderi grave, inclusiv cu pierderea caselor — majoritatea acestora fiind făcute din cărămizi de lut şi din lemn ieftin. Li se înmoaie inima din cauza aceasta? Vor asculta ei de profeţii lui Iehova şi se vor întoarce la adevăratul Dumnezeu?b Isaia consemnează răspunsul impertinent dat de popor: „Au căzut cărămizile, dar vom zidi cu pietre cioplite; au fost tăiaţi sicomorii, dar îi vom înlocui cu cedri“ (Isaia 9:10). Israeliţii îl sfidează pe Iehova şi îi resping pe profeţii săi, care le spun din ce motiv trec prin toate aceste nenorociri. Cu alte cuvinte, poporul spune: E posibil să ne pierdem casele făcute din chirpici şi din lemn ieftin, dar nu numai că vom compensa pierderile suferite, ci şi vom construi din nou cu materiale de calitate superioară: pietre cioplite şi lemn de cedru (compară cu Iov 4:19)! Din cauza atitudinii lor, Iehova nu are de ales şi este nevoit să-i disciplineze în continuare. — Compară cu Isaia 48:22.

 6. Cum zădărniceşte Iehova complotul siro-israelit care vizează Iuda?

⁶ Isaia continuă: „DOMNUL va ridica împotriva lor pe vrăjmaşii lui Reţin“ (Isaia 9:11a). Regele Pecah al Israelului şi regele Reţin al Siriei sunt aliaţi. Ei plănuiesc să cucerească cele două triburi ale lui Iuda şi să pună pe tronul lui Iehova din Ierusalim un rege-marionetă — pe un oarecare ‘fiu al lui Tabeel’ (Isaia 7:6). Dar conspiraţia nu are sorţi de izbândă. Reţin are duşmani puternici, iar Iehova îi va „ridica“ pe aceşti duşmani împotriva „lor“, adică împotriva Israelului. Expresia „va ridica“ înseamnă că le va permite să poarte un război decisiv în urma căruia va fi distrusă coaliţia şi obiectivele ei.

 7, 8. Ce urmări are pentru Israel cucerirea Siriei de către Asiria?

⁷ Dizolvarea acestei coaliţii începe odată cu atacul Asiriei împotriva Siriei. „Împăratul Asiriei s-a suit împotriva Damascului [capitala Siriei], l-a luat, a dus pe locuitori în robie, la Chir, şi a omorât pe Reţin“ (2 Împăraţi 16:9). Pierzându-şi puternicul aliat, Pecah îşi dă seama că planurile sale împotriva lui Iuda sunt zădărnicite. De fapt, la scurt timp după moartea lui Reţin, Pecah însuşi este asasinat de Osea, care, după aceea, uzurpă tronul din Samaria. — 2 Împăraţi 15:23–25, 30.

⁸ Siria, fosta aliată a Israelului, este acum o vasală a Asiriei, puterea care exercită control în această parte a lumii. Isaia profeţeşte cum se va folosi Iehova de noua aliniere politică: „[Iehova] va stârni pe vrăjmaşii lor [ai Israelului]: pe sirieni de la răsărit, pe filisteni de la apus [din spate, NW]; şi vor mânca pe Israel cu gura plină; cu toate acestea, mânia Lui nu se potoleşte şi mâna Lui este tot întinsă“ (Isaia 9:11b, 12). Într-adevăr, Siria este acum un duşman al Israelului, iar Israelul trebuie să se pregătească în vederea atacului întreprins de Asiria şi Siria. Invazia îşi atinge ţinta. Asiria îl face pe uzurpatorul Osea vasalul ei, obligându-l să plătească un tribut foarte mare. (Cu câteva zeci de ani mai înainte, Asiria primise o mare sumă de bani de la regele Menahem al Israelului.) Cât de adevărate s-au dovedit cuvintele profetului Osea: „Nişte străini i-au mâncat puterea [pe cea a lui Efraim]“! — Osea 7:9; 2 Împăraţi 15:19, 20; 17:1–3.

 9. De ce putem spune că filistenii atacă „din spate“?

⁹ Nu spune Isaia şi despre filisteni că vor invada „din spate“? Într-adevăr. Înainte de inventarea busolei, evreii se orientau stând cu faţa spre răsărit. Astfel, ‘răsăritul’ era în faţă, în timp ce apusul, locuinţa filistenilor — aflată pe ţărm — era în „spate“. ‘Israelul’ despre care se vorbeşte în Isaia 9:12 poate cuprinde şi Iuda în cazul acesta deoarece filistenii invadaseră Iuda în timpul domniei lui Ahaz, contemporan cu Pecah, cucerind şi ocupând mai multe oraşe şi fortăreţe din Iuda. Asemenea lui Efraim, aflat la nord, Iuda merită să fie pedepsită de Iehova, deoarece şi în ea a pătruns apostazia. — 2 Cronici 28:1–4, 18, 19.

Din ‘cap până la coadă’ — o naţiune de răzvrătiţi

10, 11. Ce pedeapsă va aduce Iehova asupra israeliţilor din cauza răzvrătirii lor repetate?

¹⁰ În pofida tuturor suferinţelor lui — şi cu toate declaraţiile severe ale profeţilor lui Iehova — regatul de nord stăruie în răzvrătire împotriva lui Iehova. „Poporul nu se întoarce la Cel care-l loveşte şi nu-L caută pe DOMNUL oştirilor“ (Isaia 9:13). De aceea, profetul spune: „DOMNUL va smulge din Israel capul şi coada, ramura de palmier şi trestia, într-o singură zi: bătrânul şi cel demn de cinste sunt capul, şi prorocul care învaţă pe oameni minciuni este coada. Cei care îndrumează pe poporul acesta îl duc în rătăcire şi cei care se lasă îndrumaţi de ei sunt înghiţiţi“. — Isaia 9:14–16.

¹¹ „Capul“ şi „ramura de palmier“ îi reprezintă pe ‘cel bătrân şi pe cel demn de cinste’, adică pe conducătorii naţiunii. „Coada“ şi „trestia“ se referă la profeţii falşi care rostesc cuvinte pe placul conducătorilor lor. Iată ce spune un biblist: „Profeţii falşi sunt numiţi coada, deoarece moralmente ei erau cei mai josnici oameni, fiind totodată adepţii şi susţinătorii servili ai conducătorilor nelegiuiţi“. Profesorul Edward Young spune despre aceşti profeţi falşi: „Aceştia nu erau nicidecum conducători, ci, ţinându-se după conducători, ei nu făceau altceva decât să se linguşească şi să se gudure, ca o coadă de câine care se mişcă într-o parte şi în alta“. — Compară cu 2 Timotei 4:3.

Chiar şi ‘văduvele şi orfanii’ sunt răzvrătiţi

12. Cât de adânc a pătruns corupţia în societatea israelită?

¹² Iehova este Apărătorul văduvelor şi al orfanilor (Exodul 22:22, 23). Totuşi, auziţi ce spune Isaia acum: „DOMNUL n-ar putea să se bucure de tinerii lor, nici să aibă milă de orfanii şi văduvele lor, căci toţi sunt nişte nelegiuiţi şi nişte făcători de rele şi toate gurile lor spun mişelii. Cu toate acestea, mânia Lui nu se potoleşte şi mâna Lui este tot întinsă“ (Isaia 9:17). Apostazia a corupt toate categoriile sociale, chiar şi pe văduve şi pe orfani. Plin de răbdare, Iehova îşi trimite profeţii, sperând că poporul îşi va schimba căile. De exemplu, Osea imploră astfel: „Întoarce-te, Israel, la DOMNUL Dumnezeul tău! Căci ai căzut prin nelegiuirea ta“ (Osea 14:1). Cât de mult trebuie să-l doară pe Apărătorul văduvelor şi al orfanilor faptul că este nevoit să execute judecata chiar împotriva lor!

13. Ce putem învăţa din situaţia care a existat pe timpul Iui Isaia?

¹³ La fel ca Isaia, noi trăim în „timpuri critice“, care preced ziua de judecată a lui Iehova împotriva celor răi (2 Timotei 3:1–5). Prin urmare, cât de important este ca adevăraţii creştini, indiferent de situaţia lor, să rămână curaţi din punct de vedere spiritual, moral şi mintal pentru a se bucura în continuare de favoarea lui Dumnezeu. Fie ca fiecare dintre noi să vegheze cu mare atenţie pentru a fi în relaţii bune cu Iehova. Fie ca nici o persoană care a ieşit din „Babilonul cel Mare“ să nu mai ‘participe la păcatele lui’. — Revelaţia 18:2, 4.

Închinarea falsă generează violenţă

14, 15. a) Care sunt consecinţele închinării la demoni? b) Ce nenorocire permanentă profeţeşte Isaia că va lovi Israelul?

¹⁴ Închinarea falsă este, de fapt, închinare la demoni (1 Corinteni 10:20). Din cele întâmplate înainte de Potop s-a văzut că influenţa demonilor duce la violenţă (Geneza 6:11, 12). Prin urmare, nu trebuie să ne surprindă faptul că, atunci când Israelul devine apostat şi începe să se închine la demoni, violenţa şi nelegiuirea umplu ţara. — Deuteronomul 32:17; Psalmul 106:35–38.

¹⁵ Folosind imagini sugestive, Isaia descrie răspândirea răutăţii şi a violenţei în Israel: „Răutatea arde ca un foc, care mănâncă mărăcini şi spini, aprinde desişul pădurii, din care se înalţă stâlpi de fum. Prin mânia DOMNULUI oştirilor, ţara parcă ar fi aprinsă şi poporul este ca ars de foc; nimeni nu cruţă pe fratele său, fiecare jefuieşte în dreapta şi rămâne flămând, mănâncă în stânga şi nu se satură. Îşi mănâncă fiecare carnea braţului său: Manase mănâncă pe Efraim, Efraim pe Manase şi împreună sunt împotriva lui Iuda. Cu toate acestea, mânia Lui nu se potoleşte şi mâna Lui este tot întinsă“. — Isaia 9:18–21.

16. Cum se împlinesc cuvintele din Isaia 9:18–21?

¹⁶ Ca un foc care se extinde de la un tufiş la altul, violenţa scapă de sub control şi ajunge repede în „desişul pădurii“, cuprinzând toată pădurea. Comentatorii biblici Keil şi Delitzsch numesc această violenţă de proporţii „cea mai inumană autodistrugere imaginabilă în condiţiile de anarhie ale unui război civil. Fiind lipsiţi de orice sentiment de compasiune, ei se devorează unii pe alţii fără să se simtă sătui“. Se pare că triburile Efraim şi Manase sunt scoase în evidenţă aici deoarece ele sunt principalele reprezentante ale regatului de nord şi, ca descendente ale celor doi fii ai lui Iosif, ele sunt cele mai apropiate ca grad de rudenie dintre cele zece triburi. În ciuda acestui fapt, ele nu întrerup violenţa fratricidă decât pentru a lupta împotriva lui Iuda, aflată la sud. — 2 Cronici 28:1–8.

Judecătorii corupţi ajung în faţa judecătorului lor

17, 18. Ce corupţie există în sistemul juridic şi administrativ al Israelului?

¹⁷ Iehova îşi îndreaptă apoi ochiul judecătoresc spre judecătorii corupţi şi spre alţi funcţionari. Ei fac abuz de putere jefuindu-i pe oamenii de condiţie umilă şi pe nenorociţii care vin la ei pentru a li se face dreptate. Iată ce spune Isaia: „Vai de cei care rostesc hotărâri nelegiuite şi de cei care scriu hotărâri de apăsare, ca să nu facă dreptate săracilor şi să răpească dreptul nenorociţilor poporului Meu, ca să facă pe văduve prada lor şi să jefuiască pe orfani!“ — Isaia 10:1, 2.

¹⁸ Legea lui Iehova interzice orice formă de nedreptate: „Să nu faceţi nedreptate la judecată: să nu cauţi la faţa săracului şi să nu părtineşti pe nimeni dintre cei mari“ (Leviticul 19:15). Nesocotind această lege, aceşti funcţionari emit propriile lor „hotărâri nelegiuite“ pentru a legaliza ceea ce echivalează de fapt cu cea mai nemiloasă formă de hoţie făţişă — privarea văduvelor şi orfanilor de puţinele lor bunuri. Bineînţeles că zeii falşi ai Israelului sunt orbi la această nedreptate, însă Iehova nu este indiferent. Prin intermediul lui Isaia, Iehova îşi îndreaptă acum atenţia spre aceşti judecători nelegiuiţi.

19, 20. Cum se va schimba situaţia judecătorilor israeliţi corupţi, şi ce se va întâmpla cu „gloria“ lor?

¹⁹ „«Ce veţi face voi în ziua pedepsei şi a distrugerii care va veni din depărtare? La cine veţi fugi după ajutor şi unde vă veţi lăsa bogăţia [gloria, NW]?» Ei vor fi îngenuncheaţi între prizonieri, vor cădea între cei morţi“ (Isaia 10:3, 4a). Nu există nici un judecător cinstit la care să apeleze văduvele şi orfanii. Prin urmare, cât de potrivit este că Iehova îi întreabă pe aceşti judecători israeliţi corupţi spre cine se vor îndrepta acum când el îi trage la răspundere. Într-adevăr, ei urmează să înveţe că „este ceva înfricoşător să cazi în mâinile Dumnezeului celui viu“. — Evrei 10:31.

²⁰ „Gloria“ acestor judecători nelegiuiţi — prestigiul, onoarea şi puterea lumească care însoţesc prosperitatea şi poziţia lor — va fi de scurtă durată. Unii vor ajunge prizonieri de război, ‘îngenunchind’, sau încovoindu-se, alături de ceilalţi prizonieri, în timp ce aceia care vor rămâne vor fi măcelăriţi, iar cadavrele lor vor fi acoperite de cei căzuţi în război. „Gloria“ se referă şi la bogăţiile obţinute pe căi necinstite, care vor fi prădate de duşmani.

21. Având în vedere pedepsele pe care le-a primit Israelul, a încetat mânia lui Iehova împotriva lor?

²¹ Isaia încheie ultima strofă cu un avertisment sumbru: „Cu toate acestea [toate nenorocirile care s-au abătut până acum asupra naţiunii], mânia Lui nu se potoleşte şi mâna Lui este tot întinsă“ (Isaia 10:4b). Într-adevăr, Iehova are mai multe de spus Israelului. Mâna întinsă a lui Iehova nu se va retrage până când nu îi va da rebelului regat de nord o lovitură finală, distrugătoare.

Să nu cădeţi niciodată pradă minciunii şi intereselor egoiste ale altora!

22. Ce învăţăminte putem trage din ce i s-a întâmplat Israelului?

²² Cuvântul lui Iehova transmis prin Isaia a venit ca o lovitură asupra Israelului şi ‘nu s-a întors la el fără rod’ (Isaia 55:10, 11). Istoria consemnează sfârşitul tragic al Israelului, regatul de nord, şi ne putem imagina prin ce suferinţe au trecut locuitorii lui. Cuvântul lui Dumnezeu se va împlini tot atât de sigur şi cu privire la actualul sistem de lucruri, cea mai vizată parte a acestuia fiind creştinătatea apostată. Prin urmare, cât de important este ca creştinii să nu plece urechea la propaganda mincinoasă îndreptată împotriva lui Dumnezeu! Graţie Cuvântului lui Dumnezeu, tacticile viclene ale lui Satan au fost demascate demult, motiv pentru care noi nu avem de ce să fim înşelaţi de ele, aşa cum s-a întâmplat cu locuitorii Israelului antic (2 Corinteni 2:11). Fie ca nici unul dintre noi să nu înceteze vreodată să i se închine lui Iehova „cu spirit şi adevăr“ (Ioan 4:24). În cazul acesta, mâna sa întinsă nu îi va lovi pe închinătorii săi, aşa cum s-a întâmplat cu locuitorii răzvrătiţi ai Efraimului; el îi va strânge cu căldură la piept şi îi va ajuta să meargă pe drumul care duce la viaţă veşnică pe un pământ paradiziac. — Iacov 4:8.

[Note de subsol]

[Legenda ilustraţiei de la pagina 139]

Nelegiuirea şi violenţa se extind în Israel ca un foc care cuprinde o întreagă pădure

[Legenda ilustraţiei de la pagina 141]

Iehova le va cere socoteală celor ce îi înşală pe alţii