O carte de la Dumnezeu
„Nici o prorocie n-a fost adusă prin voia omului; ci oamenii sfinţi ai lui Dumnezeu au vorbit conduşi de Duhul Sfânt.“ — 2 PETRU 1:21.
1, 2. a) De ce pun unii la îndoială faptul că Biblia este o carte practică pentru viaţa modernă? b) Care sunt cele trei serii de dovezi pe care le putem folosi pentru a demonstra că Biblia provine de la Dumnezeu?
ESTE Biblia o carte practică pentru oamenii care trăiesc în pragul secolului al XXI-lea? Unii cred că nu. Explicând de ce consideră Biblia o carte depăşită, dr. Eli Chesen a scris: „Nimeni nu ar recomanda folosirea unui manual de chimie editat în 1924 la o oră modernă de chimie — de atunci şi până acum s-au făcut multe descoperiri în domeniul chimiei“. La prima vedere, acest argument ar putea părea întemeiat. La urma urmei, din timpurile biblice şi până în prezent, omul a descoperit multe lucruri în domeniul ştiinţei, al sănătăţii mintale şi al comportamentului uman. Prin urmare, unii se întreabă: „Cum ar fi posibil ca o carte antică să nu cuprindă inexactităţi ştiinţifice? Cum ar putea conţine ea sfaturi practice pentru viaţa modernă?“
2 Chiar Biblia răspunde la aceste întrebări. În 2 Petru 1:21 ni se spune că profeţii Bibliei „au vorbit conduşi de Duhul Sfânt“. Astfel, Biblia arată că ea este o carte de la Dumnezeu. Însă, cum îi putem convinge pe alţii că aşa stau lucrurile? Să analizăm trei dovezi care demonstrează că Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu: 1) este exactă din punct de vedere ştiinţific, 2) conţine principii universal valabile, care sunt practice pentru viaţa modernă şi 3) conţine profeţii exacte care s-au împlinit, aşa cum arată faptele istorice.
O carte care concordă cu ştiinţa
3. De ce nu constituie descoperirile ştiinţifice o ameninţare pentru Biblie?
3 Biblia nu este un manual de ştiinţă. Cu toate acestea, ea este o carte a adevărului, iar adevărul rezistă la proba timpului (Ioan 17:17). Descoperirile ştiinţifice nu constituie o ameninţare pentru Biblie. Când menţionează chestiuni legate de ştiinţă, ea nu conţine teorii „ştiinţifice“ din antichitate care s-au dovedit a fi simple mituri. De fapt, ea conţine afirmaţii care nu numai că sunt exacte din punct de vedere ştiinţific, dar sunt şi în contradicţie directă cu concepţiile acceptate la vremea aceea. Să ne referim, de exemplu, la armonia care există între Biblie şi medicină.
4, 5. a) Ce nu au înţeles medicii din antichitate despre boli? b) De ce nu există nici o îndoială că Moise era familiarizat cu metodele medicilor egipteni?
4 Medicii din antichitate nu au înţeles prea bine cum se răspândesc bolile, nici nu şi-au dat seama cât de importantă este igiena în prevenirea îmbolnăvirilor. Multe practici medicale din antichitate par inumane în raport cu metodele medicale moderne. Unul dintre cele mai vechi manuale de medicină disponibile este Papirusul lui Ebers, o compilaţie de cunoştinţe de medicină egiptene, care datează din jurul anului 1550 î.e.n. Acesta conţine 700 de leacuri pentru diferite afecţiuni, „de la muşcătura de crocodil până la durerea unghiilor de la picioare“. Majoritatea leacurilor erau pur şi simplu ineficiente, însă unele dintre ele erau extrem de periculoase. Pentru tratarea unei răni, o reţetă recomanda folosirea unui amestec de excremente umane cu alte substanţe.
5 Acest manual de leacuri egiptene a fost scris cam în aceeaşi perioadă în care au fost scrise primele cărţi ale Bibliei, care cuprindeau Legea mozaică. Moise, care s-a născut în 1593 î.e.n., a crescut în Egipt (Exodul 2:1–10). Crescut la casa lui Faraon, Moise a fost „instruit în toată înţelepciunea egiptenilor“ (Faptele 7:22). El era familiarizat cu „doctorii“ Egiptului (Geneza 50:1–3). Au avut metodele lor medicale ineficiente sau periculoase vreo influenţă asupra scrierilor lui?
6. Ce reguli de igienă din Legea mozaică ar putea fi considerate satisfăcătoare de medicina modernă?
6 Dimpotrivă, Legea mozaică cuprindea reguli de igienă care ar putea fi considerate satisfăcătoare de medicina modernă. De exemplu, într-o lege privitoare la campamentele militare se cerea ca excrementele să fie îngropate în afara taberei (Deuteronomul 23:13). Aceasta era o măsură preventivă foarte avansată. Ea era o protecţie împotriva contaminării surselor de apă, precum şi împotriva shigelozei, transmise de muşte, şi a altor boli diareice, care seceră încă milioane de vieţi în fiecare an, îndeosebi în ţările în curs de dezvoltare.
7. Ce reguli de igienă din Legea mozaică ajutau la prevenirea bolilor infecţioase?
7 Legea mozaică conţinea şi alte reguli de igienă care protejau Israelul împotriva răspândirii bolilor infecţioase. O persoană care avea sau era bănuită că are o boală contagioasă era pusă în carantină (Leviticul 13:1–5). Hainele sau vasele care veneau în contact cu un animal care murise (probabil din cauza unei boli) trebuiau fie spălate înainte de a fi folosite din nou, fie distruse (Leviticul 11:27, 28, 32, 33). Orice persoană care se atingea de un cadavru era considerată necurată şi trebuia să se supună unui procedeu de curăţare care pretindea spălarea hainelor şi îmbăierea. Pe parcursul perioadei de necurăţie, care dura şapte zile, persoana respectivă trebuia să evite contactul fizic cu alţii. — Numeri 19:1–13.
8, 9. De ce se poate spune că aceste norme de igienă cuprinse în Legea mozaică erau foarte avansate raportat la timpul în care au fost scrise?
8 Aceste norme de igienă dovedesc o înţelepciune care o depăşeşte cu mult pe cea a timpului în care au fost scrise. Medicina modernă a descoperit multe lucruri despre răspândirea şi prevenirea bolilor. De exemplu, progresele medicale din secolul al XIX-lea au avut drept rezultat introducerea antisepsiei, adică a curăţeniei pentru a reduce infecţiile. Rezultatul a fost o reducere considerabilă a infecţiilor şi a deceselor premature. În anul 1900, în multe ţări europene şi în Statele Unite ale Americii speranţa de viaţă la naştere era sub 50 de ani. De atunci, ea a crescut simţitor nu numai datorită progreselor medicale înregistrate în domeniul prevenirii bolilor, ci şi datorită unei igiene şi unor condiţii de trai mai bune.
9 Însă cu mii de ani înainte ca medicina să descopere cum se răspândesc bolile, Biblia a prescris măsuri de prevenire rezonabile, menite să ofere protecţie împotriva bolilor. Nu este de mirare că Moise a putut spune la modul general despre israeliţii din timpul său că trăiau 70 sau 80 de ani (Psalmul 90:10). De unde să fi ştiut Moise despre aceste reguli de igienă? Chiar Biblia explică: codul Legii „a fost transmis prin intermediul îngerilor“ (Galateni 3:19, NW). Într-adevăr, Biblia nu este o carte de înţelepciune omenească; ea este o carte de la Dumnezeu.
O carte practică pentru viaţa modernă
10. Deşi scrierea Bibliei a fost încheiată cu aproape 2 000 de ani în urmă, ce anume este adevărat cu privire la sfaturile ei?
10 Cărţile care oferă sfaturi au tendinţa să iasă din uz şi nu după mult timp sunt revizuite sau înlocuite. Dar Biblia este cu adevărat unică. „Mărturiile Tale sunt cu totul sigure [foarte demne de încredere, NW]“, se spune în Psalmul 93:5. Deşi scrierea Bibliei a fost terminată cu aproape 2 000 de ani în urmă, cuvintele ei sunt valabile şi astăzi. Iar ele ni se aplică în egală măsură indiferent de culoarea pielii sau de ţara în care trăim. Să analizăm câteva exemple de sfaturi biblice universal valabile, „foarte demne de încredere“.
11. Ce au fost convinşi să creadă mulţi părinţi cu câteva decenii în urmă despre disciplinarea copiilor?
11 Cu câteva decenii în urmă, mulţi părinţi — încurajaţi de „ideile novatoare“ privitoare la creşterea copiilor — credeau că este „interzis să interzici“. Ei se temeau că faptul de a le impune limite copiilor le-ar pricinui acestora traume şi frustrare. Consilieri bine-intenţionaţi insistau ca părinţii să le administreze copiilor doar o uşoară disciplinare. Acum, mulţi experţi „le recomandă părinţilor să fie puţin mai severi şi să-şi disciplineze din nou copiii“, se spune în The New York Times.
12. Ce înseamnă substantivul grecesc tradus prin ‘disciplină’, şi de ce au nevoie copiii de această disciplină?
12 În tot acest timp însă, Biblia a dat sfaturi clare şi rezonabile pe tema instruirii copiilor. Ea sfătuieşte: „Taţilor, nu provocaţi la mânie pe copiii voştri, ci creşteţi-i în disciplina şi în învăţătura Domnului“ (Efeseni 6:4). Substantivul grecesc tradus prin „disciplină“ înseamnă „creştere, învăţare, educare“. Biblia spune că disciplinarea, sau educarea, este o dovadă a iubirii părinteşti (Proverbele 13:24). Copiii înfloresc dacă au norme morale clare care îi ajută să cultive un simţ al binelui şi răului. Disciplinarea administrată într-o măsură corespunzătoare îi ajută să se simtă în siguranţă; le arată că părinţii lor se interesează de ei şi de ce fel de persoane vor deveni. — Compară cu Proverbele 4:10–13.
13. a) Ce sfaturi le dă Biblia părinţilor în ce priveşte disciplinarea? b) Ce fel de disciplinare recomandă Biblia?
13 Dar Biblia le atrage atenţia părinţilor în privinţa disciplinării. Părinţii nu trebuie să abuzeze niciodată de autoritatea lor (Proverbele 22:15). Nici un copil nu trebuie pedepsit cu cruzime. Violenţa fizică nu îşi are locul în familiile care se conduc după Biblie (Psalmul 11:5). Acelaşi lucru se poate spune şi despre violenţa afectivă — cuvintele aspre, critica permanentă şi sarcasmul; toate acestea pot zdrobi spiritul unui copil (compară cu Proverbele 12:18). În mod înţelept, Biblia îi avertizează pe părinţi: „Nu întărâtaţi pe copiii voştri, ca să nu se descurajeze [sau „veţi scoate tot sufletul din ei“, Phillips]” (Coloseni 3:21). Biblia recomandă luarea unor măsuri preventive. În Deuteronomul 11:19, părinţii sunt sfătuiţi să profite de momentele libere pentru a le insufla copiilor lor valori spirituale şi morale. Aceste sfaturi clare şi rezonabile privitoare la creşterea copiilor sunt la fel de valabile astăzi ca şi în timpurile biblice.
14, 15. a) În ce sens dă Biblia mai mult decât nişte sfaturi înţelepte? b) Ce învăţături biblice îi pot ajuta pe bărbaţii şi pe femeile de diferite rase şi naţionalităţi să se considere egali?
14 Biblia dă mai mult decât nişte sfaturi înţelepte. Mesajul ei se adresează inimii. În Evrei 4:12 se spune: „Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi lucrător şi mai tăietor decât orice sabie cu două tăişuri; pătrunde până acolo că desparte sufletul şi duhul, atât încheieturile cât şi măduva, şi judecă gândurile şi intenţiile inimii“. Să examinăm un exemplu care ilustrează puterea motivaţională a Bibliei.
15 Oamenii de astăzi sunt dezbinaţi din cauza barierelor rasiale, naţionale şi etnice. Aceste ziduri artificiale au contribuit la masacrarea unor oameni nevinovaţi în războaiele de pe tot globul. Pe de altă parte, Biblia conţine învăţături care îi ajută pe bărbaţii şi pe femeile de diferite rase şi naţionalităţi să se considere egali. De exemplu, în Faptele 17:26 se spune că Dumnezeu „a făcut fiecare neam de oameni dintr-un singur sânge“. Lucrul acesta arată că există o singură rasă — rasa umană! În plus, Biblia ne încurajează să ‘devenim imitatori ai lui Dumnezeu’, despre care spune: „[El] nu este părtinitor ci . . ., în orice popor, cine se teme de El şi practică dreptatea este primit de El“ (Efeseni 5:1, NW; Faptele 10:34, 35). Pentru cei ce se străduiesc cu adevărat să trăiască în armonie cu învăţăturile Bibliei, această cunoştinţă are un efect unificator. Ea lucrează în profunzime — la inimă — desfiinţând barierele omeneşti care îi dezbină pe oameni. Este ea practică în lumea de astăzi?
16. Relataţi o experienţă care să arate că Martorii lui Iehova sunt cu adevărat o fraternitate internaţională.
16 Cu siguranţă! Martorii lui Iehova sunt bine cunoscuţi pentru fraternitatea lor internaţională, ce îi uneşte pe oamenii din diferite medii sociale care, în mod obişnuit, nu ar fi în relaţii paşnice unii cu alţii. De exemplu, în timpul conflictelor etnice din Rwanda, Martorii lui Iehova din cele două triburi s-au apărat unii pe alţii, riscându-şi chiar viaţa pentru fraţii şi surorile lor creştine. Într-un caz, un Martor din tribul hutu a ascuns în casa lui o familie de tutsi, alcătuită din şase persoane, din congregaţia lui. Din păcate, familia tutsi a fost, în cele din urmă, descoperită şi ucisă. Fratele hutu şi familia lui au trebuit să înfrunte furia ucigaşilor şi au fugit în Tanzania. Au fost semnalate multe exemple asemănătoare. Martorii lui Iehova recunosc fără ezitare că această unitate este posibilă deoarece inima lor a fost profund mişcată de puterea motivaţională a mesajului Bibliei. Faptul că Biblia îi poate uni pe oameni în această lume plină de ură este o puternică dovadă că ea provine de la Dumnezeu.
O carte de profeţii adevărate
17. Prin ce se deosebesc profeţiile Bibliei de prezicerile omeneşti?
17 „Nici o prorocie din Scriptură nu se interpretează singură“, se spune în 2 Petru 1:20. Profeţii Bibliei nu au studiat tendinţele din lumea actuală ca apoi să facă pronosticuri bazate pe interpretarea dată de ei acestor evenimente şi nici nu au rostit preziceri vagi care s-ar putea potrivi aproape la orice eveniment viitor. Să analizăm, de exemplu, o profeţie consemnată în Biblie, care a fost extraordinar de precisă şi care a prezis exact contrariul evenimentelor la care s-ar fi aşteptat oamenii care au trăit atunci.
18. De ce nu există nici o îndoială că locuitorii anticului Babilon se simţeau în siguranţă, totuşi, ce a profeţit Isaia despre Babilon?
18 În secolul al VII-lea î.e.n., Babilonul era în aparenţă invincibila capitală a Imperiului Babilonian. Oraşul era traversat de fluviul Eufrat, iar apele fluviului serveau la formarea unui şanţ larg şi adânc, precum şi a unei reţele de canale. În plus, oraşul era protejat de un sistem masiv de ziduri duble, susţinute de numeroase turnuri de apărare. Fără îndoială că locuitorii Babilonului se simţeau în siguranţă. Cu toate acestea, în secolul al VIII-lea î.e.n., înainte ca Babilonul să ajungă în culmea gloriei lui, profetul Isaia a profeţit: „Babilonul . . . va fi ca Sodoma şi Gomora . . .. El nu va mai fi locuit, nu va mai fi niciodată popor în el, din generaţie în generaţie. Arabul nu-şi va mai întinde cortul acolo şi păstorii nu-şi vor mai ţărcui turmele acolo“ (Isaia 13:19, 20). Remarcaţi că profeţia a prezis nu numai că Babilonul va fi distrus, dar şi că nu va mai fi locuit niciodată. Ce prezicere îndrăzneaţă! Şi-ar fi putut scrie Isaia profeţia după pustiirea Babilonului? Răspunsul istoriei este negativ.
19. De ce nu s-a împlinit în întregime profeţia lui Isaia în 5 octombrie 539 î.e.n.?
19 În noaptea de 5 octombrie a anului 539 î.e.n., Babilonul a căzut în mâinile armatei medo-persane, aflate sub comanda lui Cirus cel Mare. Cu toate acestea, profeţia lui Isaia nu s-a împlinit în întregime atunci. După ce Babilonul a fost cucerit de Cirus, un oraş locuit — chiar dacă nu aşa de puternic ca primul — a continuat să existe timp de secole. În secolul al II-lea e.n., aproximativ în perioada în care a fost copiat Sulul de la Marea Moartă al lui Isaia, parţii au luat în stăpânire Babilonul, care era văzut ca o pradă pentru care au luptat naţiunile vecine. Istoricul evreu Josephus Flavius a consemnat că „un mare număr“ de evrei locuiau acolo în secolul I î.e.n. Potrivit lucrării The Cambridge Ancient History, negustorii din Palmyra au întemeiat în Babilon în anul 24 e.n. o colonie înfloritoare din punct de vedere comercial. Deci, până în secolul I e.n., Babilonul nu era încă distrus în întregime; cu toate acestea, cartea lui Isaia fusese terminată cu mult timp înainte. — 1 Petru 5:13.
20. Ce dovezi există că Babilonul a devenit, în cele din urmă, nimic altceva decât un „morman de dărâmături“?
20 Isaia nu a trăit să vadă Babilonul devenit un oraş nelocuit. Dar, în conformitate cu profeţia, Babilonul a ajuns în cele din urmă, doar un „morman de dărâmături“ (Ieremia 51:37). Potrivit eruditului evreu Ieronim (născut în secolul al IV-lea e.n.), în zilele lui, Babilonul era un teren de vânătoare unde hoinăreau „tot felul de animale sălbatice“ şi a rămas pustiu până în zilele noastre. Orice restaurare a Babilonului ca punct de atracţie turistică ar putea să-i fascineze pe vizitatori, însă ‘fiul şi nepotul’ Babilonului s-au dus pentru totdeauna, aşa cum a profeţit Isaia. — Isaia 14:22.
21. De ce au putut profeţii fideli să prezică viitorul cu o extraordinară exactitate?
21 Profetul Isaia nu a făcut o presupunere bazată pe anumite informaţii. El nu a rescris istoria pentru a o face să semene a profeţie. Isaia a fost un profet adevărat. La fel au fost toţi ceilalţi profeţi fideli ai Bibliei. De ce au putut face aceşti oameni ceea ce nici un alt om nu a putut face — să prezică viitorul cu o extraordinară exactitate? Răspunsul este clar. Profeţiile au provenit de la Dumnezeul profeţiei, Iehova, Cel care „spun[e] sfârşitul de la început“. — Isaia 46:10.
22. De ce ar trebui să facem tot ce ne stă în putinţă pentru a-i îndemna pe oamenii sinceri să examineze personal Biblia?
22 Prin urmare, este Biblia demnă să fie examinată? Noi ştim că da! Însă mulţi oameni nu sunt convinşi de lucrul acesta. Ei şi-au format anumite opinii despre Biblie chiar dacă nu au citit-o, probabil, niciodată. Amintiţi-vă de profesorul menţionat la începutul articolului anterior. El a fost de acord să studieze Biblia şi, după ce a examinat-o cu atenţie, a ajuns la concluzia că ea este o carte de la Dumnezeu. În cele din urmă, s-a botezat ca Martor al lui Iehova, iar astăzi slujeşte ca bătrân de congregaţie! Să facem tot ce ne stă în putinţă pentru a-i îndemna pe oamenii sinceri să examineze personal Biblia, iar apoi să-şi facă o părere despre ea. Avem convingerea că, dacă vor face personal o examinare sinceră, vor ajunge să-şi dea seama că această carte unică, Biblia, este, într-adevăr, o carte pentru toţi oamenii!
Puteţi să explicaţi?
◻ Cum aţi putea folosi Legea mozaică pentru a arăta că Biblia nu provine de la oameni?
◻ Ce principii universal valabile din Biblie sunt practice pentru viaţa modernă?
◻ De ce nu este posibil ca profeţia din Isaia 13:19, 20 să fi fost scrisă după ce evenimentul avusese loc?
◻ Ce trebuie să-i încurajăm pe cei sinceri să facă, şi de ce?
[Chenarul de la pagina 19]
Ce se poate spune despre ce nu poate fi dovedit?
Biblia conţine câteva afirmaţii pentru care nu există suficiente dovezi fizice. De exemplu, nu poate fi dovedit — sau combătut — ştiinţific ce spune ea despre un domeniu invizibil populat de creaturi spirituale. Înseamnă aceasta neapărat că Biblia nu concordă cu ştiinţa?
Această întrebare şi-a pus-o un geolog planetar care a început să studieze Biblia cu Martorii lui Iehova acum câţiva ani. „Trebuie să recunosc că la început mi-a fost greu să accept ce spune Biblia deoarece nu puteam dovedi ştiinţific unele afirmaţii ale Bibliei“, îşi aminteşte el. Acest om sincer a continuat să studieze Biblia şi, în cele din urmă, s-a convins că dovezile de care dispunem arată că Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu. „Acest fapt mi-a diminuat dorinţa de a avea dovezi concrete pentru fiecare afirmaţie biblică“, explică el. „O persoană cu înclinaţii ştiinţifice trebuie să fie dispusă să studieze Biblia cu un ochi spiritual, deoarece, în caz contrar, nu va accepta niciodată adevărul. Nu ne putem aştepta ca ştiinţa să demonstreze fiecare afirmaţie din Biblie. Dar simplul fapt că anumite afirmaţii nu pot fi dovedite nu înseamnă că acestea nu sunt adevărate. Ceea ce contează este că, ori de câte ori se poate dovedi, exactitatea Bibliei este confirmată.“
[Legenda ilustraţiei de la pagina 17]
Moise a consemnat reguli de igienă care erau foarte avansate raportat la timpul în care au fost scrise