Capitolul şaptesprezece

„A căzut Babilonul!“

Isaia 21:1–17

 1, 2. a) Care este tema generală a Bibliei, dar ce temă secundară importantă apare în Isaia? b) Cum este dezvoltată în Biblie tema căderii Babilonului?

BIBLIA poate fi comparată cu o amplă lucrare muzicală ce are o temă dominantă şi teme minore, introduse pentru a da forţă notei distinctive a întregului. În mod asemănător, Biblia are o temă principală — justificarea suveranităţii lui Iehova prin intermediul Regatului mesianic. De asemenea, ea are şi alte teme importante, care se repetă. Una dintre ele este căderea Babilonului.

² Această temă apare prima oară în Isaia, capitolele 13 şi 14. Ea apare din nou în capitolul 21, precum şi în capitolele 44 şi 45. Un secol mai târziu, Ieremia dezvoltă aceeaşi temă, iar în cartea Revelaţia găsim finalul ei cutremurător (Ieremia 51:60–64; Revelaţia 18:1—​19:4). Orice cercetător sincer al Bibliei ar trebui să fie interesat de această temă secundară importantă a Cuvântului lui Dumnezeu. Isaia capitolul 21 ne ajută în această privinţă, deoarece aici sunt oferite detalii captivante privitoare la profeţita cădere a acestei mari puteri mondiale. Mai târziu vom vedea că Isaia capitolul 21 scoate în evidenţă o altă temă importantă a Bibliei, o temă care îi ajută pe creştinii de azi să îşi dea seama cât de vigilenţi sunt.

„O viziune dureroasă“

 3. De ce este numit Babilonul „deşertul mării“, şi ce prevesteşte acest nume?

³ Isaia capitolul 21 începe pe un ton de rău augur: „Prorocie cu privire la deşertul mării. Cum înaintează vijelia de la miazăzi, aşa vine el din pustie, din ţara înfricoşătoare“ (Isaia 21:1). De o parte şi de alta a Eufratului se întinde Babilonul, a cărui jumătate estică este scăldată de cele două mari fluvii Tigru şi Eufrat. Până la marea propriu-zisă este o oarecare distanţă. Atunci de ce este numit el „deşertul mării“? Deoarece, în fiecare an, apele inundă regiunea Babilonului, creând o enormă „mare“ mocirloasă. Cu toate acestea, babilonienii au ţinut sub control acest deşert mocirlos cu ajutorul unui sistem complicat de diguri, stăvilare şi canale. Aceste ape sunt folosite cu ingeniozitate, constituind o parte a sistemului defensiv al oraşului. Însă oamenii nu vor putea să facă nimic pentru a scăpa Babilonul de judecata divină. Babilonul va ajunge din nou un pustiu, aşa ca odinioară. Nenorocirea se apropie la fel ca furtunile violente ce se abat uneori asupra Israelului dinspre înfricoşătorul deşert de la miazăzi. — Compară cu Zaharia 9:14.

 4. Cum face referire viziunea din Revelaţia privitoare la Babilonul cel Mare la elementele „ape“ şi „pustiu“, şi pe cine reprezintă ‘apele’?

⁴ Aşa cum am aflat din capitolul 14 al acestei cărţi, Babilonul antic are un corespondent modern — „Babilonul cel Mare“, imperiul mondial al religiei false. În mod asemănător, în Revelaţia, Babilonul cel Mare este pus în legătură cu „un pustiu“ şi cu „ape“. Apostolul Ioan este dus într-un deşert pentru a i se arăta Babilonul cel Mare. Lui i se spune că acesta stă „pe multe ape“, care reprezintă „popoare şi mulţimi şi naţiuni şi limbi“ (Revelaţia 17:1–3, 5, 15). Sprijinul maselor a fost întotdeauna esenţial pentru supravieţuirea religiei false, dar aceste „ape“ nu o vor ocroti la nesfârşit. Asemenea corespondentului ei din antichitate, ea va sfârşi prin a fi goală, părăsită şi pustie.

 5. Cum a ajuns Babilonul să aibă reputaţia de ‘înşelător’ şi ‘distrugător’?

⁵ În zilele lui Isaia, Babilonul nu era încă puterea dominantă a lumii, dar Iehova prezice deja că, atunci când îi va sosi timpul, acesta va abuza de puterea pe care o va avea. Isaia continuă astfel: „O viziune dureroasă mi s-a descoperit. Înşelătorul se poartă necinstit, distrugătorul strică“ (Isaia 21:2a). Babilonul va distruge şi se va purta necinstit cu naţiunile pe care le va cuceri, printre acestea numărându-se şi Iuda. Babilonienii vor jefui Ierusalimul, îi vor prăda templul, iar pe locuitorii lui îi vor duce captivi în Babilon. Acolo, aceşti captivi neajutoraţi vor fi trataţi în mod necinstit, vor fi batjocoriţi pentru credinţa lor şi nu li se va da nici o speranţă că se vor întoarce vreodată în patria lor. — 2 Cronici 36:17–21; Psalmul 137:1–4.

 6. a) Ce oftări va face Iehova să înceteze? b) Potrivit profeţiei, ce naţiuni vor ataca Babilonul, şi cum se împlineşte aceasta?

⁶ Într-adevăr, Babilonul merită din plin această „viziune dureroasă“, care va însemna timpuri critice pentru el. Isaia continuă: „Suie-te, Elamule! Împresoară, Media! Căci fac să înceteze toate oftările lor“ (Isaia 21:2b). Cei asupriţi de acest imperiu perfid vor răsufla uşuraţi. În sfârşit, oftările lor vor înceta (Psalmul 79:11, 12)! Prin ce mijloace va veni această eliberare? Isaia dă numele a două naţiuni care vor ataca Babilonul: Elamul şi Media. Două secole mai târziu, în 539 î.e.n., Cirus Persanul va conduce împotriva Babilonului forţele militare aliate ale mezilor şi perşilor. Cât despre Elam, monarhii persani vor deţine cel puţin o parte din această ţară înainte de 539 î.e.n.a Din armata persană vor face astfel parte şi elamiţii.

 7. Ce efect are viziunea asupra lui Isaia, şi ce semnifică lucrul acesta?

⁷ Remarcaţi cum descrie Isaia efectul pe care îl are această viziune asupra lui: „De aceea mi s-a umplut lăuntrul de nelinişte, m-au prins durerile, ca durerile unei femei când naşte. Zvârcolirile nu mă lasă s-aud, tremurul mă împiedică să văd. Îmi bate inima cu putere, mă prinde groaza; noaptea [amurgul, NW] plăcerilor mele s-a schimbat în tremur“ (Isaia 21:3, 4). Se pare că profetului îi plac orele înserării, un timp minunat pentru a contempla în tăcere. Însă lăsarea întunericului şi-a pierdut acum farmecul, aducând în schimb numai teamă, durere şi tremur. El are convulsii asemănătoare cu ale unei femei care naşte, iar inima îi „bate . . . cu putere“. Un erudit redă această expresie prin „inima îmi bate nebuneşte“, remarcând faptul că aceasta face referire la „un puls rapid şi neregulat“. Pentru ce atâta nelinişte? Desigur, sentimentele lui Isaia sunt profetice. În noaptea de 5 spre 6 octombrie a anului 539 î.e.n., babilonienii vor fi cuprinşi de o spaimă asemănătoare.

 8. Aşa cum s-a profeţit, ce fac babilonienii, chiar dacă duşmanii lor sunt în afara zidurilor?

⁸ Întunericul începe să se lase în această noapte funestă, iar babilonienilor nici nu le trece prin minte că ar avea vreun motiv să se teamă. Isaia a prezis cu aproximativ două secole mai înainte: „Ei pun masa, sentinela veghează şi ei mănâncă, beau . . .“ (Isaia 21:5a). Într-adevăr, înfumuratul rege Belşaţar dă un ospăţ. Locurile sunt pregătite pentru o mie de nobili de-ai săi, precum şi pentru numeroasele sale soţii şi concubine (Daniel 5:1, 2). Deşi ştiu că în afara zidurilor este campată o armată, mesenii cred că în oraşul lor nu poate pătrunde nimeni. Zidurile sale masive şi şanţul adânc lasă impresia că oraşul este imbatabil, iar numeroşii lui zei fac cucerirea de neconceput. De aceea, să ‘mănânce şi să bea’! Belşaţar se îmbată, şi probabil nu numai el. Buimăceala înalţilor funcţionari este sugerată de faptul că ei trebuie treziţi, după cum arată în continuare cuvintele profetice ale lui Isaia.

 9. De ce devine necesară ‘ungerea scutului’?

⁹ „În picioare, căpetenii! Ungeţi scutul!“ (Isaia 21:5b). Pe neaşteptate, petrecerea ia sfârşit. Prinţii trebuie să se trezească! Vârstnicul profet Daniel este chemat în scenă. El vede cum Iehova face ca regele babilonian Belşaţar să fie cuprins de o spaimă asemănătoare celei descrise de Isaia. În timp ce în rândul nobililor regelui domneşte haosul, armatele aliate ale mezilor, perşilor şi elamiţilor trec de sistemul defensiv al oraşului. Babilonul cade cu repeziciune! Ce înseamnă însă a ‘unge scutul’? Biblia spune uneori că regele este scutul unei naţiuni, deoarece el este apărătorul şi ocrotitorul acelei ţări (Psalmul 89:18).b Prin urmare, acest verset din Isaia prezice probabil că este nevoie de un nou rege. De ce? Deoarece Belşaţar este omorât „chiar în noaptea aceea“. Astfel, trebuie să fie ‘uns scutul’, sau să fie numit un nou rege. — Daniel 5:1–9, 30.

10. Ce mângâiere pot găsi închinătorii lui Iehova în împlinirea profeţiei lui Isaia privitoare la înşelător?

¹⁰ Toţi iubitorii închinării adevărate găsesc mângâiere în această relatare. Babilonul modern, Babilonul cel Mare, este un înşelător şi un distrugător ca şi corespondentul lui din antichitate. Conducătorii religioşi au complotat şi complotează împotriva Martorilor lui Iehova, urmărind să-i pună sub interdicţie, să-i persecute sau să le impună impozite severe. Dar această profeţie ne aminteşte că Iehova vede acest tratament perfid şi nu îi va lăsa nepedepsiţi. El va nimici toate religiile care îl reprezintă în mod greşit şi îi maltratează poporul (Revelaţia 18:8). Este posibil lucrul acesta? Pentru a ne edifica credinţa, nu trebuie decât să vedem cum avertismentele sale privitoare la căderea atât a Babilonului antic, cât şi a corespondentului lui modern s-au împlinit deja.

„A căzut!“

11. a) Care este responsabilitatea unui străjer, şi cine a acţionat ca străjer în zilele noastre? b) Pe cine reprezintă călăreţii de pe măgari şi călăreţii de pe cămile?

¹¹ Iehova îi vorbeşte acum profetului. Iată ce spune Isaia: „Aşa mi-a vorbit DOMNUL: «Du-te şi pune o sentinelă, ca să dea de veste despre ce va vedea»“ (Isaia 21:6). Aceste cuvinte introduc o altă temă importantă a acestui capitol — tema santinelei, sau a străjerului. Lucrul acesta îi interesează pe toţi creştinii adevăraţi de astăzi, deoarece Isus i-a sfătuit pe continuatorii săi să ‘vegheze’. „Sclavul fidel şi prevăzător“ nu a încetat niciodată să spună ce vede în legătură cu apropierea zilei de judecată a lui Dumnezeu şi cu pericolele care există în această lume coruptă (Matei 24:42, 45–47). Ce vede santinela din viziunea lui Isaia? „El a văzut călărime, călăreţi doi câte doi [un car de luptă cu o pereche de cai, NW], călăreţi pe măgari, călăreţi pe cămile; şi asculta cu luare aminte, cu mare atenţie“ (Isaia 21:7). Călărimea reprezintă probabil şiruri de care înaintând în formaţie de luptă, cu viteza cailor antrenaţi. Călăreţii de pe măgari şi călăreţii de pe cămile reprezintă în mod potrivit cele două puteri, Media şi Persia, care se vor uni pentru a porni acest atac. În plus, istoria confirmă că armata persană folosea în războaie atât măgari, cât şi cămile.

12. Ce calităţi manifestă străjerul din viziunea lui Isaia, şi cine are nevoie de aceste calităţi în zilele noastre?

¹² Străjerului i se cere apoi să întocmească un raport. „A strigat, ca un leu: «Doamne, am stat mereu în turnul meu de pază şi eram de strajă în toate nopţile. Şi iată, au venit călărime şi călăreţi, doi câte doi»“ (Isaia 21:8, 9a). Străjerul din viziune strigă cu curaj, „ca un leu“. E nevoie de curaj pentru a proclama un mesaj de judecată împotriva unei naţiuni atât de înfricoşătoare ca Babilonul. Şi se mai cere ceva — perseverenţă. Străjerul rămâne la postul lui zi şi noapte, fără a permite vreodată să-i slăbească vigilenţa. În mod asemănător, clasa străjerului din aceste zile din urmă are nevoie de curaj şi perseverenţă (Revelaţia 14:12). Toţi creştinii adevăraţi au nevoie de aceste calităţi.

13, 14. a) Care este soarta Babilonului antic, şi în ce sens sunt sfărâmaţi idolii lui? b) Când şi cum a suferit Babilonul cel Mare o cădere asemănătoare?

¹³ Străjerul din viziunea lui Isaia vede venind un car de luptă. Ce veste aduce acesta? „El a răspuns şi a zis: «A căzut, a căzut Babilonul şi toate icoanele dumnezeilor lui sunt sfărâmate la pământ!»“ (Isaia 21:9b). Ce veste emoţionantă! În sfârşit, acest distrugător perfid al poporului lui Dumnezeu a căzut!c În ce sens sunt însă sfărâmate icoanele şi idolii Babilonului? Vor intra invadatorii medo-persani în templele Babilonului şi vor distruge puzderia de idoli? Nu, nu e nevoie de aşa ceva. Zeii-idoli ai Babilonului vor fi sfărâmaţi în sensul că va fi demascată incapacitatea lor de a ocroti oraşul. Iar Babilonul va cădea când nu va mai fi în stare să oprime poporul lui Dumnezeu.

¹⁴ Ce se poate spune despre Babilonul cel Mare? Punând la cale oprimarea poporului lui Dumnezeu în timpul primului război mondial, pentru un timp, el i-a dus efectiv pe membrii acestuia în exil. Lucrarea lor de predicare aproape că încetase. Preşedintele şi alţi fraţi cu responsabilităţi importante în cadrul Societăţii Watch Tower au fost închişi pe baza unor acuzaţii false. Însă în 1919 a avut loc o schimbare uluitoare. Aceşti fraţi au fost eliberaţi din închisoare, sediul mondial a fost redeschis, iar lucrarea de predicare a început din nou. Astfel, Babilonul cel Mare a căzut în sensul că nu a mai exercitat putere asupra poporului lui Dumnezeu.d În Revelaţia, această cădere este proclamată de două ori de către un înger care foloseşte cuvintele declaraţiei din Isaia 21:9. — Revelaţia 14:8; 18:2.

15, 16. În ce sens sunt compatrioţii lui Isaia „grâul ariei“, şi ce putem învăţa din atitudinea pe care o are Isaia faţă de ei?

¹⁵ Isaia îşi încheie mesajul profetic pe un ton de compasiune faţă de poporul său. El spune: „O! treieratul meu şi grâul [fiii, NW] ariei mele, ce am auzit de la DOMNUL oştirilor, Dumnezeul lui Israel, aceea v-am vestit“ (Isaia 21:10). În Biblie treieratul simbolizează deseori disciplinarea şi rafinarea poporului lui Dumnezeu. Poporul de legământ al lui Dumnezeu va deveni „grâul ariei“. Într-o arie de treierat grâul este separat bine de pleavă rămânând numai grâul curat, de calitate. Lui Isaia nu îi pare bine că poporul său va fi disciplinat în felul acesta. Dimpotrivă, el are compasiune faţă de aceşti fii, care în viitor vor fi „grâul ariei“, unii dintre ei urmând să-şi petreacă tot restul vieţii ca prizonieri într-o ţară străină.

¹⁶ Lucrul acesta poate sluji drept învăţătură pentru noi toţi. În congregaţia creştină de astăzi, unii ar putea avea tendinţa de a nu mai manifesta compasiune faţă de răufăcători. Iar cei ce sunt disciplinaţi pot fi deseori înclinaţi să fie refractari. Totuşi, dacă vom păstra viu în minte că Iehova îşi disciplinează poporul pentru a-l rafina, nu vom subestima disciplinarea sau pe cei ce o acceptă cu umilinţă şi nici nu ne vom împotrivi când suntem disciplinaţi. Să acceptăm disciplinarea ca pe o expresie a iubirii lui Dumnezeu. — Evrei 12:6.

Străjerul este întrebat

17. De ce i se potriveşte Edomului numele „Duma“

¹⁷ Al doilea mesaj profetic din Isaia capitolul 21 aduce în centrul atenţiei figura străjerului. Mesajul începe astfel: „Declaraţia împotriva Dumei: Cineva îmi strigă din Seir: «Străjerule, ce poţi spune despre noapte? Străjerule, ce poţi spune despre noapte?»“ (Isaia 21:11, NW). Unde este situată această Duma? În timpurile biblice au existat mai multe oraşe cu acest nume, însă aici nu se face referire la nici unul dintre ele. Duma nu se află în Seir, un alt nume sub care e cunoscut Edomul. „Duma“ înseamnă „Linişte“. Prin urmare, se pare că, la fel ca în cazul primei declaraţii, ţinutului i se dă un nume revelator pentru viitorul lui. Edomul, un vechi duşman de moarte al poporului lui Dumnezeu, îşi va afla sfârşitul în tăcere — în tăcerea morţii. Însă, înainte ca acest lucru să aibă loc, unii vor întreba cu îngrijorare ce se va întâmpla în viitor.

18. Cum se împlineşte declaraţia „Trebuie să vină dimineaţa şi noaptea de asemenea“ asupra Edomului antic?

¹⁸ În momentul scrierii cărţii Isaia, Edomul se află în calea puternicei armate asiriene. Unii oameni din Edom vor să ştie când va lua sfârşit pentru ei noaptea opresiunii. Care este răspunsul? „Străjerul a spus: «Trebuie să vină dimineaţa şi noaptea de asemenea»“ (Isaia 21:12a, NW). Prevestirile sunt sumbre pentru Edom. La orizont se va întrezări o licărire a dimineţii, dar nu va fi decât de scurtă durată, ceva iluzoriu. Noaptea — altă perioadă întunecată de opresiune — va urma imediat dimineţii. Ce imagine potrivită pentru viitorul Edomului! Asuprirea asiriană va lua sfârşit, însă locul Asiriei ca putere mondială va fi luat de Babilon, care va distruge Edomul (Ieremia 25:17, 21; 27:2–8). Acest ciclu se va repeta. Opresiunea babiloniană va fi urmată de cea persană, iar aceasta, la rândul ei, de opresiunea greacă. Va fi apoi o „dimineaţă“ scurtă în perioada romană, când Herozii — edomiţi la origine — vor deţine puterea în Ierusalim. Dar „dimineaţa“ aceasta nu va dura mult. În cele din urmă, Edomul se va cufunda pentru totdeauna în tăcere, dispărând din istorie. Numele Duma va fi o descriere potrivită a sfârşitului lui.

19. Ce ar putea însemna cuvintele străjerului: „Dacă vreţi să întrebaţi, întrebaţi. Veniţi din nou!“?

¹⁹ Străjerul încheie scurtul său mesaj cu următoarele cuvinte: „Dacă vreţi să întrebaţi, întrebaţi. Veniţi din nou!“ (Isaia 21:12b, NW). Expresia „veniţi din nou“ se poate referi la succesiunea nesfârşită de ‘nopţi’ care stau înaintea Edomului. Sau, întrucât expresia mai poate fi tradusă şi „întoarceţi-vă“, profetul sugerează probabil că acei edomiţi care nu vor să aibă aceeaşi soartă ca a naţiunii trebuie să se căiască şi să se ‘întoarcă’ la Iehova. Fie că e vorba de primul caz, fie de celălalt, străjerul cere să i se pună în continuare întrebări.

20. De ce declaraţia din Isaia 21:11, 12 este de mare importanţă pentru poporul de astăzi al lui Iehova?

²⁰ Această declaraţie scurtă a avut o mare însemnătate pentru poporul lui Iehova din timpurile moderne.e Noi ştim că lumea este cufundată adânc în noaptea neagră a orbirii spirituale şi este înstrăinată de Dumnezeu, situaţie care va duce la distrugerea acestui sistem de lucruri (Romani 13:12; 2 Corinteni 4:4). Pe parcursul acestei nopţi, orice licărire de speranţă legată de posibilitatea ca omenirea să realizeze în vreun fel pace şi securitate se aseamănă cu acele iluzorii licăriri ale zorilor, care sunt urmate doar de perioade şi mai întunecate. Se apropie zorii adevăraţi — zorii Domniei milenare a lui Cristos peste pământ. Dar atât timp cât va dura noaptea, noi trebuie să urmăm îndrumarea clasei străjerului, rămânând vigilenţi din punct de vedere spiritual şi anunţând cu curaj apropiatul sfârşit al acestui sistem de lucruri corupt. — 1 Tesaloniceni 5:6.

Se lasă întunericul în câmpia deşertică

21. a) Ce joc de cuvinte ar putea conţine expresia „prorocie asupra Arabiei“? b) Ce sunt caravanele oamenilor din Dedan?

²¹ Ultima declaraţie din Isaia capitolul 21 este îndreptată împotriva „câmpiei deşertice“. Ea începe astfel: „Prorocie asupra Arabiei. Veţi petrece noaptea în tufele Arabiei, caravane din Dedan!“ (Isaia 21:13). Cuvântul ebraic tradus prin „Arabia“ înseamnă literalmente „câmpie deşertică“, declaraţia fiind adresată în mod clar mai multor triburi arabe. Mai mult decât atât, acelaşi cuvânt este redat uneori prin „seară“, cei doi termeni fiind foarte asemănători în ebraică. După părerea unora, acesta este un joc de cuvinte, ca şi cum o seară neagră — un timp de necaz — este pe punctul de a se lăsa peste acest ţinut. Declaraţia începe cu o scenă nocturnă care înfăţişează nişte caravane din Dedan, un important trib arab. Aceste caravane străbat drumuri comerciale, care leagă o oază de alta, transportând mirodenii, perle şi alte obiecte preţioase. Dar aici îi vedem pe oamenii din caravane obligaţi să părăsească drumurile circulate şi să petreacă nopţile în ascunzişuri. Din ce cauză?

22, 23. a) Ce povară zdrobitoare este pe punctul de a cădea peste triburile arabe, şi cu ce consecinţă? b) Cât de curând va veni această distrugere, şi cine o va provoca?

²² Isaia explică: „Duceţi apă celor care le este sete; locuitorii ţării Tema, duceţi pâine fugarilor! Căci ei fug dinaintea săbiilor, dinaintea sabiei scoase din teacă, dinaintea arcului încordat şi dinaintea unei lupte înverşunate“ (Isaia 21:14, 15). Da, povara zdrobitoare a războiului va cădea peste aceste triburi arabe. Tema, aflată într-una dintre cele mai bine udate oaze din regiune, este obligată să aducă apă şi pâine nefericiţilor refugiaţi de război. Când va veni acest necaz?

²³ Isaia continuă: „Aşa mi-a vorbit Domnul: «Încă un an, ca anii unui muncitor plătit, şi s-a terminat cu toată slava Chedarului. Nu va mai rămâne decât un mic număr din vitejii arcaşi, fii ai Chedarului, căci DOMNUL Dumnezeul lui Israel a vorbit»“ (Isaia 21:16, 17). Chedarul este un trib atât de important, încât uneori este folosit pentru a reprezenta toată Arabia. Iehova a hotărât ca numărul arcaşilor şi al vitejilor acestui trib să se reducă considerabil, doar la o rămăşiţă. Când? După „încă un an“, nu mai mult, exact aşa cum un muncitor angajat nu munceşte decât pe perioada pentru care este plătit. Nu se ştie cu exactitate cum s-au împlinit toate acestea. Doi domnitori asirieni — Sargon al II-lea şi Sanherib — şi-au atribuit meritul de a fi cucerit Arabia. Este posibil ca atât unul, cât şi celălalt să fi decimat aceste triburi arabe mândre, aşa cum se prezisese.

24. De ce putem fi siguri că profeţia rostită de Isaia împotriva Arabiei s-a împlinit?

²⁴ Cu toate acestea, putem fi siguri că această profeţie s-a împlinit până în cel mai mic detaliu. Nimic nu poate da mai multă forţă acestui lucru decât cuvintele cu care se încheie declaraţia: „Iehova însuşi, Dumnezeul lui Israel, a vorbit“ (NW). Poate că pentru contemporanii lui Isaia părea puţin probabil ca Babilonul să se ridice deasupra Asiriei, iar apoi să cadă de la putere într-o singură noapte, în timpul unei petreceri dezmăţate. La fel de improbabil putea să li se pară ca puternicul Edom să sfârşească în tăcerea morţii sau ca o noapte de greutăţi şi privaţiuni să vină peste bogatele triburi arabe. Dar Iehova a spus că lucrul acesta se va întâmpla şi aşa s-a întâmplat. Astăzi Iehova ne spune că imperiul mondial al religiei false va fi distrus. Lucrul acesta nu este doar un lucru posibil; este o certitudine. Iehova însuşi a spus aceasta!

25. Cum putem imita exemplul străjerului?

²⁵ Prin urmare, să fim ca acest străjer. Să rămânem vigilenţi, ca şi când ne-am afla într-un turn de veghere înalt, scrutând orizontul pentru a sesiza orice semn al vreunui pericol iminent. Să ne asociem strâns cu clasa străjerului fidel, rămăşiţa creştinilor unşi care este astăzi pe pământ. Să ne alăturăm acesteia, declarând cu curaj exact ceea ce vedem — dovada covârşitoare că Cristos domneşte în cer, că el va pune în curând capăt nopţii lungi şi negre a înstrăinării de Dumnezeu şi că, după aceea, va aduce zorii adevăraţi, Domnia milenară, peste un pământ paradiziac!

[Note de subsol]

[Legenda ilustraţiei de la pagina 219]

„Mănâncă, beau“

[Legenda ilustraţiei de la pagina 220]

Străjerul a început ‘să strige ca un leu’

[Legenda ilustraţiei de la pagina 222]

„Am stat mereu în turnul meu de pază . . . în toate nopţile“