Cetatea pustie este dărâmată; toate casele sunt închise, nu mai intră nimeni în ele. Pe străzi se strigă după vin; s-a dus orice desfătare, nu mai este nici o veselie în ţară. Numai pustiire a mai rămas în cetate şi porţile stau dărâmate“. — Isaia 24:7–12.

Nu se vor mai auzi strigăte de veselie printre ruinele părăsite ale Ierusalimului, a cărui poartă va fi „dărâmată“ şi ale cărui case vor fi „închise“, pentru ca nimeni să nu poată intra. Ce perspective sumbre pentru locuitorii unui pământ care prin natura lui era atât de fertil!