Capitolul douăzeci şi patru

Nici un ajutor din partea acestei lumi

Isaia 31:1–9

 1, 2. a) De ce sunt îngroziţi locuitorii Ierusalimului? b) Având în vedere situaţia disperată în care se află Ierusalimul, ce întrebări sunt pertinente?

LOCUITORII Ierusalimului sunt îngroziţi, şi au şi de ce. Asiria, cel mai puternic imperiu al vremii, a atacat ‘toate cetăţile fortificate din Iuda şi a pus stăpânire pe ele’. În acest moment, maşina de război a Asiriei ameninţă capitala lui Iuda (2 Împăraţi 18:13, 17). Ce vor face regele Ezechia şi ceilalţi locuitori ai Ierusalimului?

² Dat fiind că celelalte oraşe din ţara sa au fost deja cucerite, Ezechia ştie că Ierusalimul nu poate ţine piept puternicei armate asiriene. Pe lângă aceasta, asirienii au reputaţia de a fi extrem de cruzi şi violenţi. Armata acestei naţiuni este atât de înfricoşătoare, încât adversarii se retrag uneori fără să mai lupte! Având în vedere situaţia disperată în care se află Ierusalimul, spre cine se pot îndrepta locuitorii lui pentru ajutor? Există vreo scăpare de armata asiriană? Şi cum a ajuns poporul lui Dumnezeu într-o asemenea situaţie? Pentru a răspunde la aceste întrebări trebuie să ne întoarcem în trecut şi să vedem ce relaţii existaseră mai înainte între Iehova şi naţiunea sa de legământ.

Apostazie în Israel

 3, 4. a) Când şi cum a fost divizată naţiunea lui Israel în două regate? b) Ce început rău a dat Ieroboam regatului de nord al celor zece triburi?

³ De la ieşirea Israelului din Egipt până la moartea lui Solomon, fiul lui David, — o perioadă de peste 500 de ani — cele 12 triburi ale lui Israel au fost unite, alcătuind o singură naţiune. După moartea lui Solomon, Ieroboam a instigat cele zece triburi nordice la răzvrătire împotriva casei lui David, iar de atunci naţiunea a fost divizată în două regate. Acest lucru a avut loc în 997 î.e.n.

⁴ Ieroboam a fost primul rege al regatului de nord al lui Israel. El i-a dus pe supuşii săi pe calea apostaziei înlocuind preoţia aaronică şi închinarea legitimă la Iehova cu o preoţie ilegală şi închinarea la viţei (1 Împăraţi 12:25–33). Iehova a privit cu dezgust lucrul acesta (Ieremia 32:30, 35). Din această cauză, precum şi din alte motive, el i-a permis Asiriei să subjuge Israelul (2 Împăraţi 15:29). Regele Osea a încercat să scape de jugul asirian uneltind cu Egiptul, dar conspiraţia nu a avut sorţi de izbândă. — 2 Împăraţi 17:4.

Israelul se îndreaptă spre un refugiu iluzoriu

 5. Spre cine se îndreaptă Israelul pentru ajutor?

⁵ Iehova vrea să-i readucă pe israeliţi la realitate.a De aceea, el îl trimite pe profetul Isaia cu următorul avertisment: „Vai de cei care se coboară în Egipt după ajutor, care depind de cai şi se încred în mulţimea carelor şi în puterea călăreţilor, dar nu privesc spre Sfântul lui Israel şi nu caută pe DOMNUL“ (Isaia 31:1). Ce situaţie tragică! Israelul are o mai mare încredere în cai şi în care de război decât în Iehova, Dumnezeul cel viu. Potrivit gândirii carnale a Israelului, Egiptul are cai mulţi şi puternici. Cu siguranţă, Egiptul va fi un aliat puternic împotriva armatei asiriene! Cu toate acestea, israeliţii îşi vor da în curând seama că alianţa lor lumească cu Egiptul este zadarnică.

 6. De ce faptul că Israelul se întoarce spre Egipt dovedeşte o lipsă crasă de credinţă în Iehova?

⁶ Prin intermediul legământului Legii, atât locuitorii Israelului, cât şi cei ai lui Iuda s-au dedicat lui Iehova (Exodul 24:3–8; 1 Cronici 16:15–17). Îndreptându-se spre Egipt pentru ajutor, israeliţii demonstrează că nu au suficientă credinţă în Iehova şi că desconsideră legile care fac parte din acest legământ sfânt. De ce se poate spune lucrul acesta? Deoarece termenii legământului cuprind promisiunea lui Iehova de a-şi ocroti poporul dacă acesta manifestă devoţiune exclusivă faţă de el (Leviticul 26:3–8). În armonie cu această promisiune, Iehova s-a dovedit de nenumărate ori o ‘fortăreaţă în timp de strâmtorare’ (Psalmul 37:39, NW; 2 Cronici 14:2, 9–12; 17:3–5, 10). În plus, prin intermediul lui Moise, mediatorul legământului Legii, Iehova le-a spus viitorilor regi să nu crească mulţi cai pentru ei înşişi (Deuteronomul 17:16). Respectarea acestei prevederi avea să demonstreze că regii se bizuiau pe „Sfântul lui Israel“ pentru ocrotire. Din nefericire, conducătorii Israelului nu au avut o asemenea credinţă.

 7. Ce învăţăminte pot trage astăzi creştinii din lipsa de credinţă a Israelului?

⁷ Creştinii de astăzi pot trage învăţăminte de aici. Israelul s-a bizuit pe sprijinul vizibil al Egiptului în loc să se bizuie pe sprijinul cu mult mai puternic pe care îl oferă Iehova. În mod asemănător astăzi, creştinii ar putea fi tentaţi ca, în loc să se bizuie pe Iehova, să-şi pună încrederea în surse lumeşti de ocrotire — cum ar fi conturi în bancă, o anumită poziţie socială, relaţii în această lume. Este adevărat că creştinii care sunt capi de familie privesc cu seriozitate responsabilitatea de a se îngriji de necesităţile materiale ale familiilor lor (1 Timotei 5:8). Însă ei nu îşi pun încrederea în lucruri materiale. Ei se păzesc de „orice fel de aviditate“ (Luca 12:13–21). Singura „scăpare în timp de necaz“ este Iehova Dumnezeu. — Psalmii 9:9; 54:7.

 8, 9. a) Deşi planurile Israelului par perfecte din punct de vedere strategic, care va fi deznodământul, şi de ce? b) Ce diferenţă există între promisiunile oamenilor şi promisiunile lui Iehova?

⁸ De fapt, Isaia râde de conducătorii israeliţi care ticluiesc tratatul cu Egiptul, spunând: „Dar şi El este înţelept şi aduce nenorocirea şi nu Îşi ia cuvintele înapoi, ci Se ridică împotriva casei făcătorilor de rele şi împotriva ajutorului lucrătorilor nelegiuirii“ (Isaia 31:2). Conducătorii Israelului se cred probabil înţelepţi. Dar nu este Creatorul Universului atotînţelept? După toate aparenţele, planul Israelului de a cere ajutor Egiptului este perfect din punct de vedere strategic. Cu toate acestea, în ochii lui Iehova încheierea unei asemenea alianţe politice înseamnă adulter spiritual (Ezechiel 23:1–10). Drept urmare, Isaia spune că Iehova va „aduce nenorocirea“.

⁹ Se ştie prea bine că promisiunile omeneşti nu sunt demne de încredere, iar ocrotirea din partea oamenilor este nesigură. Pe de altă parte, Iehova nu are de ce să-şi „ia cuvintele înapoi“. El îşi va ţine cu siguranţă promisiunile. Cuvintele sale nu se întorc la el fără rezultatul dorit. — Isaia 55:10, 11; 14:24.

10. Ce se va întâmpla atât cu Egiptul, cât şi cu Israelul?

¹⁰ Se vor dovedi egiptenii o protecţie sigură pentru Israel? Nu, nu se vor dovedi. Isaia îi spune Israelului: „Căci egiptenii sunt oameni, nu Dumnezeu, şi caii lor sunt carne, nu duh. Doar mâna să-Şi întindă DOMNUL, şi ocrotitorul se va clătina, iar cel ocrotit va cădea şi vor pieri cu toţii“ (Isaia 31:3). Atât cel ce oferă ajutor (Egiptul), cât şi cel ce primeşte ajutor (Israelul) se vor împiedica, vor cădea şi îşi vor afla sfârşitul când Iehova îşi va întinde mâna pentru a-şi executa judecata prin intermediul Asiriei.

Căderea Samariei

11. Cum şi-a înmulţit Israelul păcatele, şi care este rezultatul final?

¹¹ Plin de îndurare, Iehova a trimis de repetate ori profeţi pentru a îndemna Israelul să se căiască şi să se întoarcă la închinarea pură (2 Împăraţi 17:13). În pofida acestui fapt, Israelul şi-a înmulţit păcatele, practicând, pe lângă închinarea la viţei, divinaţia, închinarea imorală la Baal şi închinarea la stâlpii sacri şi în locurile înalte. Israeliţii au mers până acolo, încât „au trecut prin foc pe fiii şi fiicele lor“, sacrificând în onoarea dumnezeilor-demoni rodul propriului lor trup (2 Împăraţi 17:14–17; Psalmul 106:36–39; Amos 2:8). Pentru a pune capăt răutăţii Israelului, Iehova decretează cele ce urmează: „Samaria şi regele ei vor fi reduşi cu siguranţă la tăcere, ca o ramură frântă pe suprafaţa apelor“ (NW) (Osea 10:1, 7). În 742 î.e.n., armatele asiriene atacă Samaria, capitala Israelului. După un asediu de trei ani, Samaria capitulează, iar în 740 î.e.n., regatul celor zece triburi încetează să mai existe.

12. Ce lucrare a încredinţat Iehova să fie efectuată astăzi, şi ce se va întâmpla cu cei ce ignoră avertismentul?

¹² În zilele noastre, Iehova a încredinţat efectuarea unei lucrări de predicare în vederea avertizării „oamenilor că toţi, pretutindeni, trebuie să se căiască“ (Faptele 17:30; Matei 24:14). Cei ce resping mijlocul de salvare oferit de Dumnezeu vor ajunge ca „o ramură frântă“, nimiciţi asemenea naţiunii apostate a Israelului. Pe de altă parte, cei ce speră în Iehova „vor stăpâni pământul şi îl vor locui pe vecie“ (Psalmul 37:29). Aşadar, cât de înţelept este să ne ferim să facem greşelile pe care le-a făcut regatul antic al lui Israel! Dacă vrem să fim salvaţi, să ne punem toată încrederea în Iehova!

Puterea salvatoare a lui Iehova

13, 14. Ce cuvinte încurajatoare are Iehova pentru Sion?

¹³ La o distanţă de câţiva kilometri de graniţa sudică a Israelului se află Ierusalimul, capitala lui Iuda. Locuitorii Ierusalimului ştiu foarte bine ce soartă a avut Samaria. Acum au ajuns şi ei să fie ameninţaţi de aceeaşi armată înfricoşătoare care l-a şters din existenţă pe vecinul lor aflat la nord. Vor trage ei învăţăminte din ce i s-a întâmplat Samariei?

¹⁴ Următoarele cuvinte ale lui Isaia sunt încurajatoare pentru locuitorii Ierusalimului. El îi asigură că Iehova îşi iubeşte încă poporul de legământ: „Aşa mi-a vorbit DOMNUL: «Cum mugeşte leul şi puiul de leu asupra prăzii, în ciuda mulţimii păstorilor strânşi împotriva lui şi nu se înspăimântă de glasul lor, nici nu se sperie de numărul lor, aşa Se va coborî şi DOMNUL oştirilor să lupte pe Muntele Sionului şi pe dealul lui»“ (Isaia 31:4). Asemenea puiului de leu care stă aplecat peste pradă, Iehova va supraveghea cu mare atenţie Sionul, oraşul său sfânt. Nici laudele, nici cuvintele ameninţătoare, nici vreo altă tulburare provocată de trupele asiriene nu îl vor împiedica pe Iehova să îşi ducă scopul la îndeplinire.

15. Cum îi tratează Iehova cu tandreţe şi compasiune pe locuitorii Ierusalimului?

¹⁵ Observaţi acum cu câtă tandreţe şi compasiune îi tratează Iehova pe locuitorii Ierusalimului: „Ca păsările care îşi întind aripile peste puii lor, aşa va ocroti DOMNUL oştirilor Ierusalimul, îl va acoperi şi-l va salva, îl va cruţa şi-l va mântui“ (Isaia 31:5). O pasăre îşi apără întotdeauna cu multă grijă puii. Cu aripile întinse ea se roteşte deasupra puilor şi cu ochi vigilenţi caută să depisteze orice pericol. Dacă se apropie un prădător, ea se năpusteşte cu toată viteza pentru a-şi apăra puii. În mod asemănător, Iehova se va îngriji cu tandreţe de locuitorii Ierusalimului, care sunt ameninţaţi de asirienii invadatori.

„Întoarceţi-vă“!

16. a) Ce invitaţie iubitoare îi face Iehova poporului său? b) Îndeosebi când se vede cu claritate răzvrătirea poporului lui Iuda? Explicaţi.

¹⁶ Iehova îi aminteşte acum poporului său că a păcătuit şi îl îndeamnă să renunţe la căile lui păcătoase: „Întoarceţi-vă la Acela de la care v-aţi abătut atât de mult, fii ai lui Israel!“ (Isaia 31:6). Regatul celor zece triburi al lui Israel nu a fost singurul care s-a răzvrătit. Locuitorii lui Iuda, şi ei „fii ai lui Israel“, ‘s-au abătut atât de mult’. Lucrul acesta se va vedea cu claritate mai ales atunci când, la puţin timp după ce Isaia îşi va încheia mesajul profetic, Manase, fiul lui Ezechia, va deveni rege. Potrivit relatării biblice, „Manase a făcut ca Iuda şi locuitorii Ierusalimului să rătăcească şi să facă rău, mai mult decât popoarele pe care DOMNUL le distrusese“ (2 Cronici 33:9). Imaginaţi-vă! Iehova extermină naţiuni păgâne din cauza obscenităţilor dezgustătoare pe care le practică, iar locuitorii lui Iuda, cu care Iehova a încheiat un legământ, sunt mai răi decât oamenii acestor naţiuni.

17. În ce sens seamănă situaţia de astăzi cu cea existentă în Iuda sub domnia lui Manase?

¹⁷ La începutul secolului al XXI-lea, situaţia seamănă în multe privinţe cu cea existentă în Iuda pe timpul lui Manase. Lumea este din ce în ce mai divizată din cauza urii religioase, rasiale şi etnice. Acte odioase — ucideri, torturi, violuri şi aşa-numita epurare etnică — au făcut milioane de victime. Fără îndoială, oameni şi naţiuni — îndeosebi naţiunile creştinătăţii — ‘s-au abătut atât de mult’. Putem fi însă siguri că Iehova nu va permite ca răutatea să dureze la infinit. Pe ce bază putem afirma lucrul acesta? Pe baza celor întâmplate în zilele lui Isaia.

Ierusalimul este eliberat

18. Asupra cărui lucru îi atrage atenţia Rabşache lui Ezechia?

¹⁸ Regii asirieni le-au atribuit dumnezeilor lor meritul pentru victoria obţinută pe câmpul de luptă. Cartea Ancient Near Eastern Texts conţine scrieri ale lui Aşurbanipal, un monarh asirian care pretindea că a fost îndrumat „de Aşur, Bel, Nebo, marii zei, domnii [lui], care au mărşăluit (întotdeauna) alături (de el), [când] a înfrânt soldaţi deprinşi cu lupta . . . într-o mare bătălie pe câmpul de luptă“. În zilele lui Isaia, Rabşache, reprezentantul regelui Sanherib al Asiriei, dă dovadă de o încredere asemănătoare în intervenţia zeilor în războaiele omeneşti când i se adresează regelui Ezechia. El îi atrage atenţia regelui evreu să nu se bizuie pe Iehova pentru salvare şi îi spune că dumnezeii altor naţiuni nu au fost capabili să îşi ocrotească închinătorii de puternica maşină de război asiriană. — 2 Împăraţi 18:33–35.

19. Cum reacţionează Ezechia la batjocurile lui Rabşache?

¹⁹ Care este reacţia regelui Ezechia? Iată ce spune relatarea biblică: „Când împăratul Ezechia a auzit lucrul acesta, şi-a sfâşiat hainele, s-a acoperit cu un sac şi s-a dus în casa DOMNULUI“ (2 Împăraţi 19:1). Ezechia recunoaşte că numai o singură Persoană îl poate ajuta în această situaţie înspăimântătoare. El se umileşte şi îşi pune încrederea în Iehova pentru îndrumare.

20. Cum va acţiona Iehova în favoarea locuitorilor lui Iuda, şi ce învăţăminte trebuie să tragă ei din aceasta?

²⁰ Iehova îi oferă îndrumarea căutată. El spune prin intermediul profetului Isaia: „În ziua aceea, fiecare îşi va lepăda idolii de argint şi idolii de aur, pe care vi i-aţi făcut cu mâinile voastre, ca să păcătuiţi“ (Isaia 31:7). Când Iehova va lupta pentru poporul său, zeii lui Sanherib vor fi demascaţi şi se va vedea că sunt fără valoare. Aceasta este o lecţie pe care locuitorii lui Iuda trebuie s-o înveţe. Deşi Ezechia este un rege fidel, ţara lui Iuda, la fel ca Israelul, este plină de idoli (Isaia 2:5–8). Dacă vor să se bucure din nou de relaţii strânse cu Iehova, locuitorii lui Iuda trebuie să se căiască de păcatele comise şi ‘fiecare să lepede idolii’ fără valoare. — Vezi Exodul 34:14.

21. Cum descrie Isaia în mod profetic ce va face Iehova pentru a-l executa pe asirian?

²¹ Isaia descrie acum în mod profetic ce va face Iehova pentru a-l executa pe duşmanul de temut al lui Iuda: „Asirianul va cădea ucis de o sabie, dar nu a unui om puternic; îl va nimici o sabie, dar nu este a unui om obişnuit; va fugi de sabie şi tinerii lui războinici vor fi robiţi“ (Isaia 31:8). Când are loc confruntarea, locuitorii Ierusalimului nu trebuie nici măcar să scoată săbiile din teacă. Elita trupelor asiriene este nimicită, nu de săbiile oamenilor, ci de sabia lui Iehova. Cât despre regele asirian Sanherib, el ‘fuge de sabie’. După ce 185 000 de războinici ai săi sunt ucişi de îngerul lui Iehova, Sanherib se întoarce acasă. După aceea, în timp ce se prosternează înaintea dumnezeului său Nisroc, el este asasinat de proprii lui fii. — 2 Împăraţi 19:35–37.

22. Ce pot învăţa creştinii de astăzi din episodul cu Ezechia şi armata asiriană?

²² Nimeni, nici măcar Ezechia, nu putea să prevadă cum avea să scape Iehova Ierusalimul de armata asiriană. Cu toate acestea, modul în care a acţionat Ezechia în acele momente de criză este un exemplu excelent pentru cei ce trec astăzi prin încercări (2 Corinteni 4:16–18). Dacă ne gândim la reputaţia înspăimântătoare pe care o aveau asirienii, care ameninţau Ierusalimul, teama lui Ezechia era justificată (2 Împăraţi 19:3). Totuşi, el a avut încredere în Iehova şi a căutat îndrumarea lui Dumnezeu, nu îndrumarea omului. Ce binecuvântare a fost pentru Ierusalim modul în care a acţionat el! Astăzi creştinii temători de Dumnezeu pot trece şi ei prin momente de stres emoţional puternic. În multe situaţii, teama este de înţeles. Dar, dacă ‘ne aruncăm toate îngrijorările asupra lui’, Iehova va avea grijă de noi (1 Petru 5:7). El ne va ajuta să ne învingem frica şi ne va întări pentru a face faţă situaţiilor dificile.

23. În ce sens Sanherib, nu Ezechia, este cuprins de spaimă?

²³ În final, cel cuprins de spaimă este Sanherib, nu Ezechia. Spre cine se poate îndrepta el? Isaia prezice: „«Stânca lui se va topi de groază şi căpeteniile lui vor tremura înaintea steagului», zice DOMNUL, care Îşi are focul în Sion şi cuptorul în Ierusalim“ (Isaia 31:9). Dumnezeii lui Sanherib — „stânca“ lui, refugiul în care şi-a pus încrederea — l-au părăsit. Metaforic vorbind, ei ‘s-au topit de groază’. Pe lângă aceasta, nici chiar prinţii lui Sanherib nu sunt de mare ajutor. Şi ei sunt încremeniţi de spaimă.

24. Ce mesaj clar se poate desprinde din ce i s-a întâmplat asirianului?

²⁴ Această parte a profeţiei lui Isaia conţine un mesaj clar pentru orice eventual adversar al lui Dumnezeu. Nu există nici o armă, nici o putere, nici un mijloc care să poată zădărnici scopurile lui Iehova (Isaia 41:11, 12). În acelaşi timp, cei ce pretind că îi slujesc lui Dumnezeu, dar se îndepărtează de el căutând siguranţă în lucruri lumeşti, vor fi dezamăgiţi. Toţi cei ce „nu privesc spre Sfântul lui Israel“ îl vor vedea pe Iehova ‘aducând nenorocirea’ (Isaia 31:1, 2). Într-adevăr, singurul refugiu adevărat şi durabil este Iehova Dumnezeu. — Psalmul 37:5.

[Notă de subsol]

[Legenda fotografiei de la pagina 319]

Cei ce îşi pun încrederea în lucruri materiale vor fi dezamăgiţi

[Legenda fotografiei de la pagina 322]

Asemenea unui leu care îşi păzeşte prada, Iehova va ocroti oraşul său sfânt

[Legenda fotografiilor de la pagina 324]

Lumea este divizată din cauza urii religioase, rasiale şi etnice

[Legenda ilustraţiei de la pagina 326]

Ezechia a mers în casa lui Iehova pentru ajutor