SFAT, SFĂTUITOR

În Scripturile ebraice, ideea de sfat este redată prin mai mulți termeni ebraici și aramaici. Termenii care apar cel mai des sunt substantivul ebraic ʽeţáh și verbul înrudit yaʽáţ. În Scripturile grecești creștine, termenii folosiți sunt boulḗ și symboúlion. În limba română, acești termeni sunt traduși în funcție de context și prin „plan” (Is 8:10; Fa 5:38), „complot” (Lu 23:51), „voință” (Luca 7:30), „hotărâre” (Is 14:26; Fa 27:42) și „scop” (Ev 6:17).

De exemplu, în Isaia 46:10, Iehova declară: „Hotărârea [ebr. ʽeţáh] mea va rămâne în picioare”. Când Isus Cristos va veni la judecată, „intențiile [gr. boulḗ] inimii”, adică planurile, scopurile și hotărârile cele mai intime ale cuiva, vor fi dezvăluite. (1Co 4:5) În Efeseni 1:11, expresia „în armonie cu voința [gr., boulḗ] sa [a lui Dumnezeu]” (literalmente, „după sfatul voinței sale”) poate însemna „în armonie cu scopul, sau hotărârea, lui Dumnezeu, care exprimă voința sa”. Apostolul Pavel a spus că era liber de vina de sânge deoarece nu se reținuse să-i învețe pe oameni „toată voința [gr. boulḗ] lui Dumnezeu” („toată voia lui Dumnezeu”, BS; „tot planul lui Dumnezeu”, BC), adică tot ce era esențial să știe pentru salvare. (Fa 20:27, vezi și n.s.)

Oamenii renumiți pentru înțelepciunea lor erau foarte prețuiți și serveau ca sfătuitori, sau consilieri, la curțile regale. (Vezi 2Sa 16:23.) Uneori, cei aflați în această funcție erau mituiți ca să ofere sfaturi greșite. Când se spune că dușmanii evreilor au angajat sfătuitori, se pare că aceștia i-au mituit pe unii consilieri persani pentru a-și folosi influența împotriva lor. (Ezr 4:5)

Niciun om nu cunoaște totul, de aceea, cel ce ține cont de un sfat bun dă dovadă de înțelepciune. (Pr 12:15) Însă cel ce respinge sfatul înțelept al unor sfătuitori cu experiență dă dovadă de multă nesăbuință, cum a fost cazul regelui Roboam. (1Re 12:8)

Iehova este înțelept în sens absolut. El este singurul care nu are nevoie de sfătuitori. (Is 40:13; Ro 11:34) Fiul său este numit „Sfătuitor minunat”, fiind capabil să ofere îndrumare deoarece a primit și a urmat sfaturile Tatălui său și are spiritul lui Dumnezeu. (Is 9:6; 11:2; Ioa 5:19, 30) Acest lucru dovedește că un sfat bun ține întotdeauna seama de Iehova. Orice sfat care nu este în armonie cu normele Celui Preaînalt este fără valoare și inutil. (Pr 19:21; 21:30)