Capitolul şapte
Întoarceţi-vă la închinarea la Iehova!
1. Cum se numesc doi dintre principalii zei ai Babilonului, şi ce se prezice cu privire la ei?
ÎN TIMPUL exilului în Babilon, Israelul urma să trăiască în mijlocul închinării false. În zilele lui Isaia, poporul lui Iehova se afla încă în ţara lui, unde existau templul şi preoţia. Cu toate acestea, multe persoane din naţiunea dedicată lui Dumnezeu căzuseră în capcana idolatriei. De aceea, era necesar ca israeliţii să fie pregătiţi dinainte pentru a nu se lăsa intimidaţi de zeii falşi ai Babilonului sau pentru a nu fi tentaţi să le slujească. Vorbind profetic despre două dintre principalele zeităţi ale Babilonului, Isaia spune: „Bel se prăbuşeşte, Nebo cade; idolii lor sunt puşi pe vite şi pe animale; idolii pe care-i purtaţi voi au ajuns o sarcină, o povară pentru vita obosită!“ (Isaia 46:1). Bel era principalul zeu-idol al caldeenilor. Nebo era venerat ca zeu al înţelepciunii şi cunoaşterii. Respectul pe care mulţi îl aveau faţă de aceşti doi zei este sugerat de faptul că numele lor erau incluse în numeroase antroponime babiloniene. Iată câteva dintre acestea: Belşaţar, Nabopolassar, Nebucadneţar şi Nebuzaradan.
2. Cum este subliniată neputinţa zeilor babilonieni?
2 Isaia spune că Bel „se prăbuşeşte“ şi Nebo „cade“. Aceşti dumnezei falşi vor fi înjosiţi. Când Iehova va trece la executarea judecăţilor sale împotriva Babilonului, zeii nu vor putea veni în ajutorul închinătorilor lor. Ei nu vor fi în stare să-i salveze. Statuile lui Bel şi Nebo nu vor mai fi purtate cu mare cinste la procesiuni, de exemplu cu ocazia sărbătorii babiloniene a Anului Nou. Dimpotrivă, aceştia vor trebui să fie ridicaţi ca un bagaj de cei ce se închină la ei. În loc să fie slăviţi şi veneraţi, dumnezeii lor vor ajunge ţinta batjocurii şi a dispreţului.
3. a) Ce anume îi va şoca pe babilonieni? b) Ce învăţăminte se pot trage astăzi din ce li s-a întâmplat zeilor Babilonului?
3 Cât de şocaţi vor fi babilonienii când vor vedea că idolii lor adoraţi nu sunt altceva decât o povară care trebuie cărată de vitele obosite! În mod asemănător astăzi, dumnezeii lumii — lucrurile în care oamenii îşi pun încrederea şi pentru care îşi consumă energia, ba chiar îşi dau şi viaţa — sunt o amăgire. Bogăţiile, armele, plăcerile, conducătorii, patria strămoşească sau simbolurile naţionale, precum şi multe alte lucruri au ajuns obiecte de veneraţie. Nimicnicia acestor zei va fi demascată la timpul stabilit de Iehova. — Daniel 11:38; Matei 6:24; Faptele 12:22; Filipeni 3:19; Coloseni 3:5; Revelaţia 13:14, 15.
4. În ce sens ‘se pleacă’ şi ‘se prăbuşesc’ zeii Babilonului?
4 Subliniind încă o dată eşecul total al zeilor Babilonului, profeţia continuă astfel: „S-au plecat, s-au prăbuşit împreună, n-au putut să scape povara; ei înşişi se duc în captivitate“ (Isaia 46:2). Zeii babilonieni par să ‘se plece’ şi să ‘se prăbuşească’ ca şi cum ar fi răniţi în luptă sau îmbătrâniţi de zile. Ei nu pot nici măcar să uşureze povara bietelor animale care îi cară sau să le salveze. Prin urmare, ar trebui ca poporul de legământ al lui Iehova, chiar dacă va fi captiv în Babilon, să le acorde vreo onoare? Nicidecum! În mod asemănător, chiar şi atunci când s-au aflat în captivitate spirituală, slujitorii unşi ai lui Iehova nu le-au acordat onoare dumnezeilor falşi ai ‘Babilonului cel Mare’, care nu au putut face nimic pentru a preîntâmpina căderea lui în anul 1919 şi nu vor putea face nimic pentru a-l salva de la distrugere în timpul ‘marelui necaz’. — Revelaţia 18:2, 21; Matei 24:21.
5. Ce fac creştinii de astăzi pentru a nu repeta greşeala pe care au făcut-o babilonienii idolatri?
5 Adevăraţii creştini de astăzi nu se pleacă înaintea nici unui idol (1 Ioan 5:21). Crucifixele, rozariile şi icoanele pe care sunt pictaţi sfinţi nu îi pot apropia de Creator. Ele nu pot să mijlocească pentru noi. În secolul I, Isus le-a arătat discipolilor săi care este modalitatea corectă de a ne închina lui Dumnezeu când a spus: „Eu sunt calea şi adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin intermediul meu. Dacă cereţi vreun lucru în numele meu, eu îl voi face“. — Ioan 14:6, 14.
‘Purtaţi de când erau în pântece’
6. Care este diferenţa dintre Iehova şi zeii naţiunilor?
6 După ce a arătat cât de deşartă este închinarea la idolii Babilonului, Iehova spune poporului său: „Ascultaţi-Mă, casa lui Iacov, şi toată rămăşiţa casei lui Israel, voi, pe care v-am purtat de când eraţi în pântece, pe care v-am purtat pe umăr de la naştere“ (Isaia 46:3). Ce diferenţă mare este între Iehova şi imaginile sculptate ale Babilonului! Zeii Babilonului nu pot face nimic pentru închinătorii lor. Ca să se mişte, ei trebuie traşi de animale de povară. Spre deosebire de ei, Iehova este Cel ce îşi poartă poporul. El l-a susţinut ‘din pântece’, de când s-a format naţiunea. Amintirile dragi din timpul când au fost purtaţi de Iehova ar trebui să-i îndemne pe evrei să întoarcă spatele închinării la idoli şi să-şi pună încrederea în Iehova, Tatăl şi Prietenul lor.
7. De ce se poate spune că grija tandră a lui Iehova pentru închinătorii săi întrece chiar şi grija pe care o au părinţii pentru copiii lor?
7 Iehova mai are şi alte cuvinte tandre pentru poporul său: „Până la bătrâneţea voastră Eu voi fi Acelaşi, până la cărunteţele voastre vă voi sprijini. Eu sunt Cel care am creat şi Eu voi purta, voi sprijini şi voi mântui“ (Isaia 46:4). Grija pe care o are Iehova faţă de poporul său întrece cu mult grija celui mai bun părinte. Pe măsură ce copiii cresc, părinţii consideră, probabil, că au din ce în ce mai puţine responsabilităţi faţă de ei. Iar când îmbătrânesc, deseori copiii au grijă de părinţii lor. Despre Iehova nu se va putea spune niciodată aceasta. El nu încetează niciodată să le poarte de grijă copiilor săi umani, nici măcar atunci când îmbătrânesc. Închinătorii de astăzi ai lui Iehova au încredere în Creatorul lor şi îl iubesc, fiind mângâiaţi foarte mult de aceste cuvinte ale profeţiei lui Isaia. Ei nu au de ce să se îngrijoreze cu privire la zilele şi anii care le-au mai rămas de trăit în actualul sistem. Iehova promite că va continua ‘să-i sprijine’ pe cei înaintaţi în vârstă, dându-le puterea de care au nevoie pentru a persevera şi pentru a rămâne fideli. El îi va purta, le va da putere şi îi va salva. — Evrei 6:10.
Feriţi-vă de idolatria modernă
8. Ce păcat de neiertat au comis unii conaţionali ai lui Isaia?
8 Imaginaţi-vă cât de dezamăgiţi vor fi babilonienii, care îşi pun încrederea în idoli, când vor vedea că idolii lor nu sunt buni de nimic! Ar trebui să creadă israeliţii că Iehova este la fel ca aceşti zei? Nicidecum. Pe bună dreptate, Iehova întreabă: „Cu cine Mă veţi pune voi alături, ca să Mă asemănaţi? Cu cine Mă veţi compara şi Mă veţi potrivi?“ (Isaia 46:5). Ce scuză pot avea conaţionalii lui Isaia care se închină la statui mute, neînsufleţite şi neputincioase? Este o adevărată nebunie din partea unei naţiuni care îl cunoaşte pe Iehova să-şi pună încrederea în imagini lipsite de putere şi neînsufleţite, făcute de mâini omeneşti.
9. Prezentaţi modul de gândire iraţional al închinătorilor la idoli.
9 Să vedem care este modul de gândire iraţional al închinătorilor la idoli. În continuarea profeţiei se spune: „Ei varsă aurul din pungă şi cântăresc argintul în balanţă; tocmesc un argintar să facă un dumnezeu din ele, se pleacă şi îngenunchează înaintea lui“ (Isaia 46:6). Ca şi cum un idol costisitor ar avea mai multă putere să salveze decât un idol de lemn, închinătorii la idoli sunt gată să cheltuiască mulţi bani pentru a-şi confecţiona zeităţi. Totuşi, oricât de mari sunt eforturile depuse sau oricât de costisitoare sunt materialele folosite, un idol neînsufleţit rămâne tot neînsufleţit.
10. Cum este descrisă inutilitatea închinării la idoli?
10 Subliniind în continuare nechibzuinţa închinării la idoli, profeţia spune: „Îl poartă, îl iau pe umăr, îl pun la locul lui; acolo rămâne şi nu se mişcă din locul lui. Apoi strigă la el, dar nu răspunde, nici nu-i scapă din necaz“ (Isaia 46:7). Cât de absurd este să te rogi unei imagini incapabile să audă sau să facă ceva! Psalmistul descrie foarte bine inutilitatea acestor obiecte de cult: „Idolii lor sunt argint şi aur, lucrarea mâinilor omului. Au gură, dar nu vorbesc; au ochi, dar nu văd; au urechi, dar n-aud; au nas, dar nu miros; au mâini, dar nu pipăie; au picioare, dar nu merg; nu scot nici un sunet din gâtlejul lor. Ca ei sunt cei ce-i fac, toţi cei ce se încred în ei“. — Psalmul 115:4–8.
„Adunaţi-vă curajul!“
11. Ce îi va ajuta pe cei ce şovăie ‘să-şi adune curajul’?
11 După ce a demonstrat inutilitatea închinării la idoli, Iehova enumeră acum câteva motive pentru care poporul său trebuie să îi slujească: „Aduceţi-vă aminte de aceste lucruri şi fiţi oameni [adunaţi-vă curajul, NW]! Veniţi-vă în fire, păcătoşilor! Aduceţi-vă aminte de cele petrecute în timpurile străbune; căci Eu sunt Dumnezeu, şi nu este altul, Eu sunt Dumnezeu, şi nu este altul ca Mine“ (Isaia 46:8, 9). Cei ce oscilează între închinarea adevărată şi închinarea la idoli trebuie să-şi aducă aminte de evenimentele din trecut. Ei nu trebuie să uite lucrurile pe care le-a făcut Iehova. Procedând astfel, ei vor putea să-şi adune curajul şi să facă ce este drept. Lucrul acesta îi va ajuta să se închine din nou lui Iehova.
12, 13. Ce fel de luptă poartă creştinii, şi cum pot ieşi victorioşi?
12 Şi astăzi avem nevoie de aceste încurajări. Asemenea israeliţilor, creştinii sinceri trebuie să lupte împotriva tentaţiilor, precum şi împotriva propriilor imperfecţiuni (Romani 7:21–24). În plus, ei poartă o luptă spirituală acerbă cu un duşman nevăzut, dar extraordinar de puternic. Apostolul Pavel a spus: „Avem de luptat nu împotriva sângelui şi a cărnii, ci împotriva guvernărilor, împotriva autorităţilor, împotriva conducătorilor mondiali ai acestui întuneric, împotriva forţelor spirituale rele din locurile cereşti“. — Efeseni 6:12.
13 Satan şi demonii lui vor face tot posibilul ca să-i îndepărteze pe creştini de închinarea adevărată. Pentru a ieşi victorioşi, creştinii trebuie să urmeze sfatul lui Iehova şi să prindă curaj. În ce fel? Iată ce spune apostolul Pavel: „Îmbrăcaţi-vă cu armura completă care provine de la Dumnezeu, ca să puteţi sta ferm împotriva maşinaţiilor Diavolului“. Iehova nu-şi trimite slujitorii la luptă fără ca aceştia să fie bine echipaţi. Din armura lor spirituală face parte „marele scut al credinţei, cu care [vor] putea stinge toate proiectilele arzătoare ale celui rău“ (Efeseni 6:11, 16). Israeliţii încălcau legea deoarece priveau cu indiferenţă măsurile de natură spirituală luate de Iehova spre binele lor. Dacă ar fi meditat la actele de putere pe care Iehova le înfăptuise de repetate ori în folosul lor, ei nu s-ar fi îndreptat niciodată spre dezgustătoarea închinare la idoli. Fie ca noi să tragem învăţăminte din exemplul lor şi să fim hotărâţi să nu şovăim niciodată în lupta dusă pentru a face ce este drept. — 1 Corinteni 10:11.
14. Spre ce capacitate a sa îndreaptă Iehova atenţia pentru a arăta că el este singurul Dumnezeu adevărat?
14 Iehova este „Cel care spune de la început finalul şi din vremuri străvechi lucrurile care n-au fost făcute; Cel care zice: «Sfatul meu va rămâne în picioare şi voi face tot ce îmi este plăcut»“ (Isaia 46:10, NW). Ce alt dumnezeu se poate compara cu Iehova în această privinţă? Capacitatea Creatorului de a prezice viitorul este o dovadă remarcabilă că el este singurul Dumnezeu adevărat. Totuşi, se cere mai mult decât clarviziune pentru a garanta împlinirea lucrurilor care au fost prezise. Declaraţia „sfatul meu va rămâne în picioare“ subliniază caracterul neschimbător al scopului lui Dumnezeu. Deoarece Iehova are puteri nelimitate, nimic din univers nu îl poate împiedica să-şi ducă la îndeplinire voinţa (Daniel 4:35). Prin urmare, putem fi siguri că orice profeţie care nu s-a împlinit încă se va realiza negreşit la timpul stabilit de Dumnezeu. — Isaia 55:11.
15. Ce exemplu extraordinar în ce priveşte capacitatea lui Iehova de a prezice viitorul ne este supus atenţiei?
15 Un exemplu elocvent în ce priveşte capacitatea lui Iehova de a prezice evenimentele viitoare şi de a-şi duce apoi la îndeplinire cuvintele este arătat prin următoarele cuvinte ale profeţiei lui Isaia: „Chemând de la răsărit o pasăre de pradă, dintr-o ţară depărtată un om ca să împlinească planurile Mele [sfatul meu, NW]: da, Eu am spus şi Eu voi face să se întâmple; Eu am plănuit şi Eu voi înfăptui“ (Isaia 46:11). Fiind „Cel care spune de la început finalul“, Iehova Dumnezeu va influenţa evenimentele ce vor apărea pe scena lumii pentru a face să se realizeze sfatul său. El îl va chema pe Cirus „de la răsărit“, din Persia, unde se va afla Pasargades, capitala preferată a lui Cirus. Asemenea unei ‘păsări de pradă’, Cirus se va năpusti dintr-o dată asupra Babilonului.
16. Cum confirmă Iehova că prezicerile făcute de el cu privire la Babilon sunt sigure?
16 Faptul că prezicerile făcute de Iehova cu privire la Babilon se vor împlini cu siguranţă este confirmat prin cuvintele: „Eu am spus şi Eu voi face să se întâmple“. Chiar dacă, fiind imperfecţi, oamenii sunt înclinaţi să facă promisiuni sub impulsul momentului, Creatorul nu dă niciodată greş în ce priveşte ducerea la îndeplinire a cuvântului său. Întrucât Iehova este Dumnezeul „care nu poate să mintă“, putem fi siguri că, dacă a „plănuit“ ceva, el va şi „înfăptui“. — Tit 1:2.
Inimi necredincioase
17, 18. Cine sunt cei numiţi „oameni cu inima împietrită“ a) în antichitate? b) astăzi?
17 Încă o dată, Iehova îşi îndreaptă atenţia spre Babilon, spunându-i în mod profetic: „Ascultaţi-Mă, oameni cu inima împietrită, care sunteţi depărtaţi de dreptate“ (Isaia 46:12). Expresia „oameni cu inima împietrită“ se referă la oamenii care se împotrivesc cu încăpăţânare voinţei lui Dumnezeu. Fără îndoială că babilonienii sunt înstrăinaţi de Dumnezeu. Ura lor faţă de Iehova şi faţă de poporul său îi îndeamnă să distrugă Ierusalimul şi templul de acolo şi să-i ducă în exil pe locuitorii lui.
18 Astăzi, cei sceptici şi cu o inimă necredincioasă refuză cu încăpăţânare să asculte mesajul despre Regat, care este predicat pe tot pământul locuit (Matei 24:14). Ei nu vor să recunoască poziţia de Suveran legitim a lui Iehova (Psalmul 83:18; Revelaţia 4:11). Având inimile ‘depărtate de dreptate’, ei se împotrivesc voinţei lui Dumnezeu (2 Timotei 3:1–5). La fel ca babilonienii, ei refuză să asculte de Iehova.
Dumnezeul salvării nu va întârzia
19. Cum va înfăptui Iehova un act de dreptate pentru Israel?
19 Cuvintele cu care se încheie capitolul 46 din cartea Isaia scot în evidenţă câteva faţete ale personalităţii lui Iehova. „Eu Îmi apropii dreptatea; ea nu va fi departe şi mântuirea [salvarea, NW] Mea nu va întârzia. Eu voi pune mântuirea în Sion şi slava Mea peste Israel“ (Isaia 46:13). Eliberarea Israelului de către Dumnezeu va fi un act de dreptate. El nu va îngădui ca poporul său să zacă în exil. Salvarea Sionului va veni la timpul potrivit, „nu va întârzia“. După ce vor fi eliberaţi din captivitate, israeliţii vor deveni un spectacol pentru naţiunile dimprejur. Eliberarea naţiunii va fi o dovadă a puterii salvatoare a lui Iehova. Inutilitatea şi neputinţa zeilor babilonieni Bel şi Nebo vor fi demascate în văzul tuturor. — 1 Împăraţi 18:39, 40.
20. Cum pot fi siguri creştinii că ‘salvarea lui Iehova nu va întârzia’?
20 În 1919, Iehova şi-a eliberat poporul din captivitatea spirituală. El nu a întârziat. Acest eveniment, precum şi evenimentele care au avut loc în vechime, când Babilonul a căzut în mâinile lui Cirus, sunt o încurajare pentru noi astăzi. Iehova a promis că va pune capăt acestui sistem de lucruri rău, inclusiv închinării false (Revelaţia 19:1, 2, 17–21). Privind lucrurile dintr-un punct de vedere omenesc, unii creştini ar putea crede că salvarea lor întârzie. Cu toate acestea, faptul că Iehova manifestă răbdare până când va sosi timpul stabilit de el pentru a împlini această promisiune este în sine un act de dreptate. La urma urmei, „[Iehova] nu doreşte ca vreunul să fie distrus, ci doreşte ca toţi să ajungă la căinţă“ (2 Petru 3:9). Prin urmare, să fim siguri că, la fel ca în zilele de odinioară, când Iehova a salvat Israelul, ‘salvarea nu va întârzia’. Într-adevăr, ziua salvării este din ce în ce mai aproape, iar Iehova continuă să facă următoarea invitaţie iubitoare: „Căutaţi pe DOMNUL cât timp se poate găsi; chemaţi-L cât timp este aproape. Să se lase cel rău de calea lui şi omul nedrept de gândurile lui, să se întoarcă la DOMNUL, care va avea milă de el, la Dumnezeul nostru, care nu oboseşte iertând“ (Isaia 55:6, 7).
[Legenda ilustraţiilor de la pagina 94]
Zeii Babilonului nu au scăpat cetatea de la distrugere
[Legenda fotografiilor de la pagina 98]
Creştinii de astăzi trebuie să se ferească de idolatria modernă
[Legenda fotografiilor de la pagina 101]
Adunaţi-vă curajul ca să faceţi ce este drept