Cum veţi sta înaintea scaunului de judecată?

„Când va veni Fiul Omului în slava Sa, cu toţi sfinţii îngeri, va sta pe scaunul de domnie al slavei Sale.“ — MATEI 25:31.

 1–3. Ce motive de optimism avem în ce priveşte justiţia?

„VINOVAT SAU NEVINOVAT?“ Aceasta este întrebarea pe care şi-o pun mulţi când aud despre un proces. Poate că judecătorii şi membrii curţii cu juri încearcă să fie cinstiţi, dar predomină întotdeauna justiţia? Nu aţi auzit de nedreptate şi părtinire la procese? Nedreptatea nu este ceva nou, după cum observăm din ilustrarea lui Isus consemnată în Luca 18:1–8.

² Indiferent de consecinţele pe care le-a avut asupra noastră justiţia oamenilor, să observăm ce a zis Isus în încheiere: „Dumnezeu nu va răzbuna pe aleşii Săi care strigă zi şi noapte către El . . . ? Vă spun că îi va răzbuna îndată. Dar, când va veni Fiul Omului, va găsi El oare credinţă pe pământ?“

³ Într-adevăr, Iehova va avea grijă ca slujitorilor săi să li se facă în cele din urmă dreptate. Şi Isus ia parte la această acţiune îndeosebi acum, deoarece trăim în „zilele din urmă“ ale actualului sistem rău. În curând, Iehova îl va folosi pe puternicul său Fiu pentru a şterge din existenţă răutatea de pe pământ (2 Timotei 3:1; 2 Tesaloniceni 1:7, 8; Apocalipsa 19:11–16). Putem să înţelegem rolul lui Isus analizând una din ultimele sale ilustrări: aşa-numita parabolă despre oi şi capre.

 4. Cum am înţeles noi timpul împlinirii parabolei despre oi şi capre, dar de ce vom acorda atenţie parabolei acum (Proverbele 4:18)?

⁴ Am crezut mult timp că parabola îl prezintă pe Isus întronat ca Rege în 1914 şi că, de atunci încoace, el pronunţă sentinţe judecătoreşti: viaţă veşnică pentru oamenii care se dovedesc a fi asemenea oilor şi moarte veşnică pentru capre. Dar o reconsiderare a parabolei indică spre o modificare a înţelegerii în ce priveşte timpul împlinirii şi semnificaţia ei. Această clarificare accentuează importanţa lucrării noastre de predicare şi a modului în care reacţionează oamenii. Pentru a afla motivele acestei înţelegeri mai profunde a parabolei, să vedem ce arată Biblia despre Iehova şi Isus, atât ca Regi, cât şi ca Judecători.

Iehova, Judecătorul Suprem

 5, 6. De ce este potrivit să-l considerăm pe Iehova atât Rege, cât şi Judecător?

⁵ Iehova guvernează universul exercitând putere asupra întregii creaţii. Întrucât nu are început şi nici sfârşit, el este „Regele eternităţii“ (1 Timotei 1:17, NW; Psalmul 90:2, 4; Apocalipsa 15:3). El are autoritatea să dea decrete, sau legi, şi să le pună în aplicare. Dar autoritatea sa include faptul de a fi Judecător. În Isaia 33:22 se spune: „DOMNUL este Judecătorul nostru, DOMNUL este Legiuitorul nostru, DOMNUL este Împăratul nostru: El ne va mântui“.

⁶ Slujitorii lui Dumnezeu ştiu de mult timp că Iehova este Judecătorul proceselor şi al disputelor. De exemplu, după ce a analizat dovezile privitoare la răutatea Sodomei şi a Gomorei, „Cel care judecă tot pământul“ a pronunţat judecata potrivit căreia locuitorii lor meritau să fie nimiciţi şi a executat această judecată dreaptă (Geneza 18:20–33; Iov 34:10–12). Cât de mângâietor este să ştim că Iehova este un Judecător drept care îşi împlineşte întotdeauna judecăţile!

 7. Cum a acţionat Iehova ca judecător în relaţiile sale cu poporul Israel?

⁷ În Israelul antic, Iehova a pronunţat uneori judecăţi în mod direct. Dacă am fi trăit atunci, nu ar fi fost mângâietor să ştim că hotărârile erau luate de un Judecător perfect (Leviticul 24:10–16; Numeri 15:32–36; 27:1–11)? Dumnezeu a furnizat, de asemenea, „hotărâri judecătoreşti“ care corespundeau perfect ca norme de judecată (Leviticul 25:18, 19; Neemia 9:13; Psalmii 19:9, 10; 119:7, 75, 164; 147:19, 20). El este „Cel care judecă tot pământul“, astfel că toţi suntem afectaţi de acest lucru. — Evrei 12:23.

 8. Ce viziune relevantă a avut Daniel?

⁸ Avem în această privinţă mărturia „martorilor oculari“. Profetul Daniel  a primit o viziune cu nişte fiare îngrozitoare care reprezentau guverne sau imperii (Daniel 7:1–8, 17). Iată ce a mai spus el: „S-au pregătit nişte scaune de domnie [tronuri, NW] şi Cel Bătrân de Zile s-a aşezat. Haina Lui era albă ca zăpada“ (Daniel 7:9). Să observăm că Daniel  a văzut tronuri şi că „Cel Bătrân de Zile [Iehova] s-a aşezat“. Întrebaţi-vă: A fost Daniel  martor la faptul că Dumnezeu a devenit Rege?

 9. Care este unul dintre sensurile expresiei ‘a se aşeza’ pe tron? Daţi exemple.

⁹ Când citim despre cineva că „s-a aşezat“ pe un tron, ne-am putea gândi la faptul că el a devenit rege, fiindcă, uneori, Biblia foloseşte acest limbaj. De exemplu, „când [Zimri] a început să împărăţească, îndată ce s-a aşezat pe scaunul său de domnie, . . .“ (1 Împăraţi 16:11; 2 Împăraţi 10:30; 15:12; Ieremia 33:17). Într-o profeţie mesianică se spune: „El trebuie să se aşeze şi să guverneze pe tronul său“. Deci ‘a se aşeza pe un tron’ poate însemna a deveni rege (Zaharia 6:12, 13, NW). Iehova este înfăţişat ca Rege care şade pe un tron (1 Împăraţi 22:19; Isaia 6:1; Apocalipsa 4:1–3). El este „Regele eternităţii“. Însă, întrucât suveranitatea sa a îmbrăcat un nou aspect, s-ar putea spune despre el că a devenit Rege, ca şi cum s-ar fi aşezat pe tron din nou. — 1 Cronici 16:1, 31; Isaia 52:7; Apocalipsa 11:15–17; 15:3; 19:1, 2, 6.

10. Ce însărcinare importantă aveau regii israeliţi? Ilustraţi.

¹⁰ Dar găsim aici o idee fundamentală: O însărcinare importantă a regilor antici era aceea de a audia procesele şi de a pronunţa judecăţi (Proverbele 29:14). Să ne amintim de judecata înţeleaptă făcută de Solomon, când două femei au pretins că erau mama aceluiaşi copil (1 Împăraţi 3:16–28; 2 Cronici 9:8). Una din clădirile sale guvernamentale era „sala pentru scaunul de domnie, unde judeca“, numită şi „sala judecăţii“ (1 Împăraţi 7:7). Ierusalimul era descris drept locul unde se aflau „scaunele pentru judecată“ (Psalmul 122:5). Este clar deci că ‘a te aşeza pe un tron’ poate însemna şi a exercita autoritate judecătorească. — Exodul 18:13; Proverbele 20:8.

11, 12. a) Ce semnifică faptul că Iehova s-a aşezat, aşa cum se arată în Daniel, capitolul 7? b) Cum confirmă alte texte că Iehova se aşază ca să judece?

¹¹ Să revenim acum la scena în care Daniel  a văzut că „Cel Bătrân de Zile s-a aşezat“. Daniel 7:10 adaugă: „Tribunalul a luat loc şi au fost deschise cărţi“ (NW). Într-adevăr, Cel Bătrân de Zile şedea ca să judece lucrurile privitoare la stăpânirea lumii şi să dea hotărârea judecătorească potrivit căreia Fiul Omului era demn să guverneze (Daniel 7:13, 14). Citim apoi că „a venit Cel Bătrân de Zile şi a fost dată judecata sfinţilor“, adică judecata celor consideraţi apţi să guverneze cu Fiul Omului (Daniel 7:22). În cele din urmă, „Tribunalul s-a aşezat“ şi a pronunţat o judecată nefavorabilă împotriva ultimei puteri mondiale. — Daniel 7:26, NW.a

¹² Prin urmare, faptul că Daniel  l-a văzut pe Dumnezeu ‘aşezându-se pe tron’ însemna că El a venit să judece. Mai înainte, David cântase astfel: „Tu [Iehova] mi-ai executat judecata şi cauza; Tu te-ai aşezat pe tron, judecând cu dreptate“ (Psalmul 9:4, 7, NW). Iar Ioel a scris următoarele: „Să se trezească popoarele şi să se suie în Valea lui Iosafat! Căci acolo [eu, Iehova] voi sta să judec toate popoarele“ (Ioel 3:12; compară cu Isaia 16:5). Atât Isus, cât şi Pavel au fost implicaţi în procese, unde un om s-a aşezat să audieze cazul şi să pronunţe judecata.b — Ioan 19:12–16; Faptele 23:3; 25:6.

Poziţia lui Isus

13, 14. a) Ce asigurare avea poporul lui Dumnezeu că Isus avea să devină Rege? b) Când s-a aşezat Isus pe tronul său, şi în ce sens a guvernat el din 33 e.n. încoace?

¹³ Iehova este atât Rege, cât şi Judecător. Dar Isus? Îngerul care i-a anunţat naşterea a spus: „DOMNUL Dumnezeu Îi va da scaunul de domnie al tatălui Său David . . . şi împărăţia Lui nu va avea sfârşit“ (Luca 1:32, 33). Isus urma să fie moştenitorul veşnic al regalităţii lui David (2 Samuel 7:12–16). El avea să domnească din cer, deoarece David a spus: „DOMNUL [Iehova, NW] a zis Domnului meu [Isus]: «Stai la dreapta Mea până voi pune pe vrăjmaşii Tăi aşternut picioarelor Tale.» DOMNUL va întinde din Sion sceptrul puterii Tale, zicând: «Domneşte în mijlocul vrăjmaşilor Tăi»“. — Psalmul 110:1–4.

¹⁴ Când aveau să se împlinească aceste cuvinte? Isus nu a domnit ca Rege cât timp a fost om (Ioan 18:33–37). În 33 e.n. el a murit, a fost înviat şi s-a înălţat la cer. Iată ce se spune în Evrei 10:12: „El, după ce a adus o singură jertfă pentru păcate, S-a aşezat pentru totdeauna la dreapta lui Dumnezeu“. Ce autoritate avea Isus? „[Dumnezeu] L-a pus să stea la dreapta Sa, în locurile cereşti, mai presus de orice domnie, de orice stăpânire, de orice putere, de orice autoritate . . . şi L-a dat să fie Cap peste toate lucrurile Bisericii“ (Efeseni 1:20–22). Deoarece Isus avea atunci autoritate regală peste creştini, Pavel a putut scrie că Iehova „ne-a eliberat de sub puterea [autoritatea, NW] întunericului şi ne-a strămutat în împărăţia Fiului dragostei Lui“. — Coloseni 1:13; 3:1.

15, 16. a) De ce spunem noi că Isus nu a devenit Rege al Regatului lui Dumnezeu în 33 e.n.? b) Când a început Isus să guverneze în Regatul lui Dumnezeu?

¹⁵ Pe vremea aceea însă, Isus nu îndeplinea funcţiile de Rege şi Judecător peste naţiuni. El a fost aşezat lângă Dumnezeu, aşteptând să vină timpul ca să-şi îndeplinească funcţia de Rege al Regatului lui Dumnezeu. Pavel a scris despre el: „Căruia dintre îngeri i-a zis El vreodată: «Stai la dreapta Mea, până voi pune pe vrăjmaşii Tăi aşternut picioarelor Tale»?“ — Evrei 1:13.

¹⁶ Martorii lui Iehova au publicat multe dovezi care atestă că perioada de aşteptare a lui Isus a expirat în 1914, când el a devenit conducătorul Regatului lui Dumnezeu în cerurile invizibile. Iată ce se spune în acest sens în Apocalipsa 11:15, 18: „Împărăţia [regatul, NW] lumii a ajuns a Domnului nostru şi a Hristosului Său. Şi El va împărăţi în vecii vecilor. Şi neamurile [naţiunile, NW] se umpluseră de mânie“. Într-adevăr, naţiunile şi-au exprimat mânia unele faţă de altele în timpul primului război mondial (Luca 21:24). Războaiele, cutremurele de pământ, epidemiile, penuriile de alimente şi alte lucruri asemănătoare pe care le-am văzut din 1914 încoace confirmă faptul că Isus guvernează acum în Regatul lui Dumnezeu şi că sfârşitul lumii este aproape. — Matei 24:3–14.

17. Ce idei principale am clarificat până acum?

¹⁷ Iar acum să facem o scurtă recapitulare: Se poate spune că Dumnezeu stă pe tron ca Rege, dar, într-un alt sens, el poate să se aşeze pe tronul său ca să judece. În 33 e.n., Isus s-a aşezat la dreapta lui Dumnezeu, iar acum este Rege al Regatului. Dar, având în vedere că Isus domneşte acum ca Rege, slujeşte el oare şi ca Judecător? Şi de ce ar trebui să ne intereseze acest lucru, îndeosebi în acest timp?

18. Ce dovezi există că Isus va fi şi Judecător?

¹⁸ Iehova, care are dreptul să numească judecători, l-a ales pe Isus ca Judecător care corespunde normelor Sale. Isus a arătat aceasta când a vorbit despre oamenii care au devenit vii spiritualiceşte: „Tatăl nici nu judecă pe nimeni, ci toată judecata a dat-o Fiului“ (Ioan 5:22). Însă rolul de judecător al lui Isus depăşeşte acest fel de judecată, deoarece el este judecătorul celor vii şi al celor morţi (Faptele 10:42; 2 Timotei 4:1). Pavel a declarat cândva: „[Dumnezeu] a rânduit o zi în care va judeca după dreptate pământul locuit, prin Omul [Isus] pe care L-a rânduit şi despre care a dat tuturor o dovadă de netăgăduit prin faptul că L-a înviat dintre cei morţi“. — Faptele 17:31; Psalmul 72:2–7.

19. De ce este corect să spunem despre Isus că se aşază ca Judecător?

¹⁹ Suntem deci îndreptăţiţi să tragem concluzia că Isus se aşează pe un tron glorios pentru rolul concret de Judecător? Da. Isus le-a zis apostolilor: „Atunci când va sta [se aşază, NW] Fiul Omului pe scaunul de domnie al măririi Sale, la reînnoirea tuturor lucrurilor, voi, care M-aţi urmat, veţi sta şi voi pe douăsprezece scaune de domnie şi veţi judeca pe cele douăsprezece seminţii ale lui Israel“ (Matei 19:28). Deşi Isus este acum Rege al Regatului, din viitoarea sa activitate, menţionată în Matei 19:28, va face parte şi şederea pe un tron ca să judece în timpul Mileniului. În timpul acela el va judeca întreaga omenire, atât pe cei drepţi, cât şi pe cei nedrepţi (Faptele 24:15). Este util să ţinem minte acest lucru în timp ce ne îndreptăm atenţia spre una dintre parabolele lui Isus care se referă la timpul actual şi la viaţa noastră.

Ce conţine parabola?

20, 21. Ce au întrebat apostolii lui Isus cu privire la timpul nostru, şi ce întrebare se ridică?

²⁰ Cu puţin timp înainte ca Isus să moară, apostolii l-au întrebat: „Când se vor întâmpla aceste lucruri? Şi care va fi semnul venirii Tale şi al sfârşitului veacului?“ (Matei 24:3). Isus a profeţit evenimente importante care vor avea loc pe pământ înainte de ‘a veni sfârşitul’. Cu puţin timp înainte de acest sfârşit, naţiunile îl vor „vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului cu putere şi cu mare slavă [glorie, NW]“. — Matei 24:14, 29, 30.

²¹ Dar ce se va întâmpla cu oamenii din acele naţiuni când Fiul omului va sosi în glorie? Răspunsul îl găsim în parabola despre oi şi capre, care începe cu următoarele cuvinte: „Când va veni Fiul Omului în slava Sa, cu toţi sfinţii îngeri, va sta pe scaunul de domnie al slavei Sale [se va aşeza pe tronul său glorios, NW]. Toate popoarele vor fi adunate înaintea Lui“. — Matei 25:31, 32.

22, 23. Ce anume arată că parabola despre oi şi capre nu a început să se împlinească din 1914?

²² Se referă această parabolă la momentul în care Isus, învestit cu putere regală, s-a aşezat pe tron în 1914, aşa cum am înţeles multă vreme? În Matei 25:34 se vorbeşte, într-adevăr, despre el ca Rege, deci parabola se aplică în mod logic de când Isus a devenit Rege în 1914. Dar ce judecată a făcut el la scurt timp după aceea? Nu a fost o judecată a ‘tuturor naţiunilor’, ci el şi-a îndreptat atenţia spre cei care pretindeau că alcătuiesc „casa lui Dumnezeu“ (1 Petru 4:17). Conform cu Maleahi 3:1–3, Isus, în calitate de mesager al lui Iehova, i-a inspectat din punct de vedere judecătoresc pe creştinii unşi care mai rămăseseră pe pământ. Era, de asemenea, momentul să se pronunţe sentinţa judecătorească asupra creştinătăţii, care pretindea în mod fals că este „casa lui Dumnezeu“ (Apocalipsa 17:1, 2; 18:4–8).c Însă nimic nu arată că în momentul acela, sau de atunci încoace, Isus s-a aşezat ca să-i judece pe oamenii tuturor naţiunilor pentru a-i clasa definitiv în oi sau capre.

²³ Dacă analizăm activitatea lui Isus din parabolă, observăm că, în final, el judecă toate naţiunile. Parabola nu arată că această judecată va continua pe parcursul unei perioade de mulţi ani, ca şi cum fiecare persoană care moare în timpul acestor ultime decenii ar fi judecată ca meritând moarte veşnică sau viaţă veşnică. Se pare că majoritatea celor care au murit în ultimele decenii au mers în mormântul comun al omenirii (Apocalipsa 6:8; 20:13). Parabola prezintă însă timpul când Isus îi va judeca pe oamenii ‘tuturor naţiunilor’ care vor fi atunci vii şi care se vor confrunta cu executarea sentinţei sale judecătoreşti.

24. Când se va împlini parabola despre oi şi capre?

²⁴ Cu alte cuvinte, parabola indică spre viitor, când Fiul omului va veni în gloria sa. El se va aşeza să judece oamenii care vor fi vii atunci. Judecata lui se va baza pe ceea ce au dovedit ei că sunt. Atunci se va vedea clar „deosebirea dintre cel drept şi cel rău“ (Maleahi 3:18). Pronunţarea propriu-zisă a judecăţii şi executarea ei vor avea loc într-un timp limitat. Isus va pronunţa hotărâri drepte, bazate pe ceea ce a devenit evident cu privire la fiecare om. — Vezi şi 2 Corinteni 5:10.

25. Ce arată textul din Matei 25:31 când spune că Fiul omului se aşază pe un tron glorios?

²⁵ Înseamnă deci că, potrivit textului din Matei 25:31, ‘aşezarea lui Isus pe tronul său glorios’ pentru a judeca se referă la un moment din viitor, când acest Rege puternic se va aşeza pentru a pronunţa şi executa judecata cu privire la naţiuni. Într-adevăr, scena judecăţii din Matei 25:31–33, 46, unde apare Isus, se aseamănă cu scena din Daniel, capitolul 7, unde Regele în exerciţiu — Cel Bătrân de Zile — s-a aşezat pentru a-şi îndeplini rolul de Judecător.

26. Ce explicaţie nouă a parabolei devine, astfel, evidentă?

²⁶ Înţelegerea parabolei despre oi şi capre în felul acesta arată că pronunţarea judecăţii asupra oilor şi caprelor este de domeniul viitorului. Ea va avea loc după ce va izbucni „necazul“ menţionat în Matei 24:29, 30 şi după ce Fiul omului ‘va veni în glorie’. (Compară cu Marcu 13:24–26, NW.) Apoi, când întregul sistem rău se va sfârşi, Isus va institui o instanţă şi va pronunţa şi executa judecata. — Ioan 5:30; 2 Tesaloniceni 1:7–10.

27. Ce ar trebui să dorim să cunoaştem despre ultima parabolă a lui Isus?

²⁷ Aceste lucruri ne clarifică înţelegerea cu privire la timpul împlinirii parabolei lui Isus, care arată când vor fi judecate oile şi caprele. Dar ce efect are parabola asupra noastră, a celor care predicăm cu zel vestea bună a Regatului (Matei 24:14)? Micşorează ea importanţa lucrării noastre sau ne sporeşte responsabilitatea? Să vedem în articolul următor cum ne afectează ea.

[Note de subsol]

Vă amintiţi?

◻ În ce fel este Iehova atât Rege, cât şi Judecător?

◻ Care sunt cele două sensuri ale expresiei ‘a se aşeza pe tron’?

◻ Ce afirmam noi până acum privitor la timpul în care se împlineşte Matei 25:31, dar ce motive există pentru schimbarea acestei înţelegeri?

◻ Conform textului din Matei 25:31, când se aşază Fiul omului pe tronul său?