„Dintr-unul din ele [cele patru coarne] a crescut un corn mic, care s-a mărit nespus de mult spre miazăzi, spre răsărit şi spre ţara cea frumoasă.

14. Ce a spus îngerul Gabriel despre activităţile simbolicului corn mic, şi ce i se va întâmpla acelui corn?

¹⁴ Înainte de a ajunge să înţelegem semnificaţia cuvintelor care tocmai au fost citate, trebuie să-i acordăm atenţie îngerului lui Dumnezeu. După ce îndreaptă atenţia asupra preluării puterii de către cele patru regate care provin din imperiul lui Alexandru, îngerul Gabriel spune: „La sfârşitul stăpânirii lor, când răzvrătiţii vor fi umplut măsura, se va ridica un împărat cu faţa arogantă şi cunoscător al enigmelor. El va fi tare, dar nu prin puterea lui însuşi; el va face pustiiri de necrezut, va prospera, va acţiona, va distruge pe cei puternici şi chiar pe poporul sfinţilor.

CORNUL CEL MIC DEVINE TARE

16. a) Din care corn simbolic a crescut cornul cel mic? b) Cum a devenit Roma cea de-a şasea putere mondială anunţată de profeţia biblică, dar de ce nu a fost ea simbolicul corn mic?

¹⁶ Potrivit cu ceea ce spune istoria, cornul cel mic a fost o ramificaţie a unuia dintre cele patru coarne, şi anume a celui situat mai departe, spre vest. Acesta a fost regatul elenistic condus de generalul Cassandru, regat ce cuprindea Macedonia şi Grecia. Ulterior, acest regat a fost asimilat de regatul condus de generalul Lisimah, regele Traciei şi al Asiei Mici. În secolul al II-lea înaintea erei noastre, aceste sectoare vestice ale imperiului elenistic au fost cucerite de Roma. Iar în anul 30 î.e.n., Roma a luat în stăpânire toate regatele elenistice, devenind cea de-a şasea putere mondială din profeţia biblică. Însă nu Imperiul Roman a fost cornul cel mic din viziunea lui Daniel, întrucât acest imperiu nu a continuat să existe până la „timpul fixat al sfârşitului“. — Daniel 8:19, NW.

17. a) Ce legătură a avut Britannia cu Imperiul Roman? b) Ce asociere există între Imperiul Britanic, Grecia şi regatul elenistic al Macedoniei?

¹⁷ Aşadar, pe cine anume identifică istoria ca fiind acest „împărat cu faţa arogantă“? În realitate Britannia a fost o ramificaţie nord-vestică a Imperiului Roman. Pe teritoriul cunoscut în prezent sub numele de Anglia au existat provincii romane până la începutul secolului al V-lea al erei noastre. În decursul timpului, Imperiul Roman a decăzut, însă influenţa civilizaţiei greco-romane s-a făcut simţită în continuare în Anglia şi în alte părţi ale Europei care fuseseră sub dominaţie romană. Scriitorul şi poetul mexican Octavio Paz, laureat al Premiului Nobel, a consemnat următoarele: „Când Imperiul Roman a căzut, cea care i-a luat locul a fost Biserica“. El a adăugat: „Părinţii Bisericii, precum şi erudiţii de mai târziu au introdus filozofia greacă în doctrina creştină“. Iar filozoful şi matematicianul Bertrand Russell, care a trăit în secolul nostru, a făcut următoarea remarcă: „Civilizaţia occidentală, apărută din izvoare greceşti, se bazează pe o tradiţie filozofico-ştiinţifică ale cărei origini se află în Miletul [un oraş grecesc din Asia Mică] de acum două mii cinci sute de ani“. Aşadar, s-ar putea spune că Imperiul Britanic şi-a avut rădăcinile, în ceea ce priveşte cultura, în Grecia şi în regatul elenistic al Macedoniei.

18. Cine este cornul cel mic care a devenit „un împărat cu faţa arogantă“ în „timpul sfârşitului“? Explicaţi.

¹⁸ Până în 1763, Imperiul Britanic îşi învinsese deja puternicele rivale, Spania şi Franţa. Începând de atunci, această putere s-a dovedit a fi stăpâna mărilor şi cea de-a şaptea putere mondială a profeţiei biblice. Chiar şi după ce, în 1776, cele 13 colonii americane s-au separat de Marea Britanie pentru a pune bazele Statelor Unite ale Americii, Imperiul Britanic s-a extins, cuprinzând un sfert din suprafaţa planetei şi un sfert din populaţia ei. Cea de-a şaptea putere mondială a dobândit o putere chiar mai mare când Statele Unite ale Americii au început să colaboreze cu Marea Britanie, pentru a alcătui dubla putere mondială anglo-americană. Din punct de vedere economic şi militar, această putere a devenit într-adevăr „un împărat cu faţa arogantă“. Aşadar, cornul cel mic, care a devenit o putere politică plină de cruzime în „timpul sfârşitului“, este Puterea Mondială Anglo-Americană.

19. Ce este „ţara cea frumoasă“ menţionată în viziune?

¹⁹ Daniel a văzut cum cornul cel mic „s-a mărit nespus de mult“ spre „ţara cea frumoasă“ (Daniel 8:9). Ţara Promisă, pe care Iehova a dat-o poporului său ales, a fost atât de frumoasă, încât a fost numită „podoaba tuturor ţărilor“, cu alte cuvinte a întregului pământ (Ezechiel 20:6, 15, Biblia Regele Carol II). Este adevărat, Marea Britanie a ocupat Ierusalimul la 9 decembrie 1917, iar în anul 1920, Liga Naţiunilor i-a încredinţat Marii Britanii prin mandat teritoriul Palestinei, această decizie rămânând valabilă până la 14 mai 1948. Însă viziunea este profetică şi conţine multe simboluri. „Ţara cea frumoasă“ menţionată în viziune simbolizează, nu Ierusalimul, ci situaţia poporului, pe care Dumnezeu îl consideră sfânt, în timpul celei de-a şaptea puteri mondiale. Să vedem cum încearcă Puterea Mondială Anglo-Americană să-i ameninţe pe cei sfinţi.