MIHAEL

[Cine este ca Dumnezeu?]

1. Singurul înger sfânt, în afară de Gabriel, menționat cu numele în Biblie și singurul numit „arhanghel”. (Iuda 9) În capitolul 10 al cărții Daniel se găsește prima ocurență a acestui nume, Mihael fiind descris drept „unul dintre prinții cei mai de seamă”. El i-a venit în ajutor unui înger de rang inferior căruia i se împotrivea „prințul regatului Persiei”. În cuvintele adresate lui Daniel, Mihael a fost numit „prințul vostru” și „marele prinț care stă în favoarea poporului tău”. (Da 10:13, 20, 21; 12:1) Aceste pasaje îndreaptă atenția spre Mihael ca fiind îngerul care i-a condus pe israeliți prin pustiu. (Ex 23:20, 21, 23; 32:34; 33:2) În sprijinul acestei concluzii este și episodul în care „arhanghelul Mihael . . . a avut o dispută cu Diavolul și l-a contrazis cu privire la corpul lui Moise”. (Iuda 9)

Dovezile din Scripturi arată că Mihael era numele purtat de Fiul lui Dumnezeu atât înainte de a părăsi cerul și de a deveni Isus Cristos, cât și după întoarcerea sa în cer. Doar despre Mihael se spune că este „arhanghel”, care înseamnă „căpetenia îngerilor”. Acest termen apare în Biblie numai la singular. Drept urmare, se pare că doar el a fost numit de Dumnezeu căpetenie sau conducător al armatelor de îngeri. În 1 Tesaloniceni 4:16 se spune că glasul Domnului Isus Cristos după înviere era glasul unui arhanghel, sugerând că el este, de fapt, arhanghelul. Acest verset ni-l prezintă coborând din cer „cu un strigăt poruncitor”. Este logic să conchidem că glasul care face să răsune acel strigăt poruncitor este descris printr-un cuvânt care să nu diminueze sau să distragă atenția de la marea autoritate deținută de Isus Cristos, acum, în calitate de Rege al regilor și Domn al domnilor. (Mt 28:18; Re 17:14) Dacă titlul de arhanghel ar fi fost dat altor îngeri și nu lui Isus Cristos, atunci mențiunea „glas de arhanghel” nu ar fi adecvată. În acest caz, ar descrie glasul unei autorități inferioare celei pe care o are Fiul lui Dumnezeu.

Există și alte analogii care stabilesc că Mihael este într-adevăr Fiul lui Dumnezeu. Daniel, după ce face referire pentru prima dată la Mihael (Da 10:13), consemnează o profeție care vizează „timpul sfârșitului” (Da 11:40) și apoi adaugă: „În timpul acela se va ridica Mihael, marele prinț care stă în favoarea poporului [lui Daniel]”. (Da 12:1) ‘Ridicarea’ lui Mihael este pusă în legătură cu „un timp de nenorocire cum n-a mai fost de când a venit în existență o națiune până în timpul acela”. (Da 12:1) În profeția lui Daniel, verbul „a se ridica” face trimitere deseori la acțiunea unui rege, fie pentru a prelua puterea regală, fie pentru a-și exercita atribuțiile de rege. (Da 11:2-4, 7, 16b, 20, 21) Această idee sprijină concluzia că Mihael este Isus Cristos, întrucât el este numit Rege de Iehova pentru a distruge națiunile la Armaghedon. (Re 11:15; 16:14-16)

Cartea Revelația (12:7, 10, 12) îl menționează pe Mihael când vorbește despre instaurarea Regatului lui Dumnezeu și stabilește o legătură directă între acest eveniment și necazurile de pe pământ: „Și în cer a izbucnit un război: Mihael și îngerii lui s-au luptat cu balaurul, iar balaurul și îngerii lui au luptat. Și am auzit un glas puternic în cer, care zicea: «Acum au venit salvarea, puterea și Regatul Dumnezeului nostru, precum și autoritatea Cristosului său, pentru că acuzatorul fraților noștri . . . a fost aruncat jos! De aceea, bucurați-vă, ceruri și voi, care locuiți în ele! Dar vai de voi, pământ și mare!»”. Isus Cristos este prezentat mai târziu conducând armatele cerești împotriva națiunilor pământului. (Re 19:11-16) Pentru ele această perioadă va fi un timp de necaz, ce face parte din ‘timpul de nenorocire’ asociat cu ‘ridicarea’ lui Mihael. (Da 12:1) Întrucât Fiul lui Dumnezeu va lupta împotriva națiunilor, este logic să credem el și îngerii lui au fost cei care au purtat război cu balaurul supranatural, Satan Diavolul, și cu îngerii lui.

În existența sa preumană Isus a fost numit „Cuvântul”. (Ioa 1:1) Însă el a avut și un nume propriu, Mihael. Păstrându-și numele Isus și după înviere (Fa 9:5), „Cuvântul” arată că el este aceeași persoană cu Fiul lui Dumnezeu care a fost pe pământ. Faptul că și-a reluat numele Mihael și titlul (sau numele) „Cuvântul lui Dumnezeu” (Re 19:13) indică legătura cu existența sa preumană. Numele Mihael, care înseamnă „Cine este ca Dumnezeu?”, arată că Iehova este fără asemănare, sau fără egal și că Mihael, arhanghelul său, este principalul Apărător sau Justificator al suveranității sale.

2. Tatăl căpeteniei Setur din tribul lui Așer, unul dintre cei 12 bărbați trimiși să spioneze Canaanul. (Nu 13:2, 13)

3. Un ascendent al lui Asaf, din familia lui Gherșom, fiul lui Levi. (1Cr 6:39, 40, 43)

4. O căpetenie din tribul lui Isahar, din familia lui Tola. (1Cr 7:1-3)

5. O căpetenie din tribul lui Manase, care a trecut de partea lui David la Țiclag. (1Cr 12:20)

6. Tatăl lui Omri, capul unei case părintești a lui Isahar în timpul domniei lui David. (1Cr 27:18)

7. Unul dintre fiii regelui Iosafat din Iuda, care, împreună cu frații lui, a primit daruri de valoare și orașe fortificate de la tatăl lor. Însă când fratele său mai mare, Ioram, a devenit rege, Ioram i-a ucis pe toți cei șase frați ai săi mai mici, inclusiv pe Mihael. (2Cr 21:1-4)

8. Un gadit și un descendent al lui Buz; un ascendent al nr. 9, la cel puțin cinci generații distanță. (1Cr 5:11, 13, 14)

9. Un gadit, primul dintre cei șapte fii ai lui Abihail, un descendent al nr. 8 și un cap al casei lui Galaad, înregistrat în listele genealogice în zilele regelui israelit Ieroboam al II-lea și ale lui Iotam, regele lui Iuda. (1Cr 5:11-17)

10. Un beniaminit, descendent al lui Șaharaim și al soției sale Hușim prin Elpaal și Beria. (1Cr 8:1, 8, 11-13, 16)

11. Tatăl lui Zebadia, care a urcat din Babilon la Ierusalim împreună cu Ezra în 468 î.e.n. (Ezr 8:1, 8)