Capitolul patru

Înălţarea şi prăbuşirea unei imagini imense

 1. De ce ar trebui să ne intereseze o situaţie apărută după zece ani de la luarea în captivitate a lui Daniel  şi a altor iudei de către regele Nebucadneţar?

AU TRECUT zece ani de când regele Nebucadneţar i-a luat pe Daniel  şi pe alţi oameni „puternici din ţara“ lui Iuda în captivitate în Babilon (2 Împăraţi 24:15). În timp ce tânărul Daniel  slujea la curtea regelui, a apărut o situaţie care i-a pus viaţa în pericol. De ce ar trebui să ne intereseze acest lucru? Deoarece modul în care Iehova Dumnezeu a intervenit în această situaţie nu numai că a dus la salvarea vieţii lui Daniel  şi a celorlalţi iudei, dar ne şi ajută să aflăm câte ceva despre puterile mondiale din profeţia biblică, puteri care s-au succedat până în zilele noastre.

UN MONARH SE CONFRUNTĂ CU O PROBLEMĂ GREA

 2. Când a avut Nebucadneţar primul vis profetic?

² „În al doilea an al domniei lui Nebucadneţar“, a scris profetul Daniel, „Nebucadneţar a avut nişte visuri. Duhul îi era tulburat şi somnul l-a părăsit“ (Daniel 2:1). Cel care a visat a fost Nebucadneţar, regele Imperiului Babilonian. El a devenit de fapt un conducător mondial în anul 607 î.e.n., când Iehova Dumnezeu i-a permis să distrugă Ierusalimul şi templul acestuia. În al doilea an al domniei lui Nebucadneţar în calitate de conducător mondial (606–605 î.e.n.), Dumnezeu i-a trimis acestuia un vis înfricoşător.

 3. Cine au fost cei care s-au dovedit incapabili să interpreteze visul regelui, şi cum a reacţionat Nebucadneţar?

³ Nebucadneţar a fost atât de tulburat de acest vis, încât nu a mai putut să doarmă. După cum era de aşteptat, el a fost nerăbdător să afle semnificaţia visului. Însă puternicul rege uitase visul! Prin urmare, el i-a convocat pe magicienii, pe descântătorii şi pe vrăjitorii Babilonului şi le-a cerut să-i istorisească visul şi să i-l interpreteze. Acest lucru însă era peste puterile lor. Eşecul lor l-a înfuriat atât de tare pe Nebucadneţar, încât acesta a poruncit „să distrugă pe toţi înţelepţii Babilonului“. Acest decret avea să-l aducă pe profetul Daniel  faţă în faţă cu cel numit ca executor. De ce? Deoarece atât Daniel, cât şi cei trei însoţitori evrei ai lui — Hanania, Mişael şi Azaria — erau consideraţi ca făcând parte dintre înţelepţii Babilonului. — Daniel 2:2–14.

DANIEL  VINE ÎN AJUTOR

 4. a) De unde a aflat Daniel  conţinutul şi semnificaţia visului lui Nebucadneţar? b) Prin ce cuvinte şi-a exprimat Daniel  recunoştinţa faţă de Iehova Dumnezeu?

⁴ După ce a aflat motivul care a stat la baza asprului decret al lui Nebucadneţar, „Daniel  s-a dus la împărat şi l-a rugat să-i dea timp ca să poată arăta împăratului explicarea“. Acesta i-a fost acordat. Daniel  s-a întors acasă şi atât el, cât şi cei trei prieteni evrei ai lui s-au rugat cerând „îndurarea Dumnezeului cerurilor pentru această taină“ [acest secret, NW]. Chiar în noaptea aceea, Iehova i-a revelat lui Daniel  într-o viziune conţinutul secret al acelui vis. Daniel  a spus cu recunoştinţă: „Binecuvântat să fie Numele lui Dumnezeu, în veci de veci! A Lui este înţelepciunea şi puterea. El schimbă timpurile şi împrejurările; El răstoarnă şi pune pe împăraţi; El dă înţelepciune înţelepţilor şi cunoştinţă celor pricepuţi. El descoperă ce este adânc şi ascuns; El ştie ce este în întuneric şi cu El locuieşte lumina“. Daniel  l-a preamărit pe Iehova pentru această înţelegere. — Daniel 2:15–23.

 5. a) Când s-a aflat înaintea regelui, cum a recunoscut Daniel  meritul lui Iehova? b) De ce explicaţia lui Daniel  prezintă interes pentru noi astăzi?

⁵ În ziua următoare, Daniel  l-a abordat pe Arioc, şeful gărzii personale a regelui, cel căruia i se încredinţase sarcina de a-i distruge pe înţelepţii Babilonului. Când a aflat că Daniel  putea să interpreteze visul, Arioc s-a grăbit să-l ducă la rege. Fără să-şi atribuie vreun merit, Daniel  i-a spus lui Nebucadneţar următoarele: „Este în ceruri un Dumnezeu care descoperă tainele şi care face cunoscut împăratului Nebucadneţar ce se va întâmpla în zilele de pe urmă“. Daniel  a fost gata nu doar să dezvăluie viitorul Imperiului Babilonian, ci şi să facă o prezentare în linii generale a evenimentelor mondiale din zilele lui Nebucadneţar până în zilele noastre şi chiar mai departe. — Daniel 2:24–30.

VISUL ESTE REAMINTIT

6, 7. Care a fost visul pe care Daniel  i l-a reamintit regelui?

⁶ Nebucadneţar asculta cu atenţie ce îi spunea Daniel: „Tu, împărate, te uitai, şi iată, ai văzut un chip mare. Chipul acesta era foarte mare şi de o strălucire nemaipomenită. Stătea în picioare înaintea ta şi înfăţişarea lui era înfricoşătoare. Capul chipului acestuia era de aur curat; pieptul şi braţele îi erau de argint; pântecele şi coapsele îi erau de bronz [aramă, Biblia Cornilescu, 1921]; fluierele picioarelor, de fier; picioarele, parte de fier şi parte de lut. Tu te uitai, până ce s-a dezlipit o piatră, fără ajutorul vreunei mâini, a izbit picioarele de fier şi de lut ale chipului şi le-a făcut bucăţi. Atunci fierul, lutul, bronzul [arama, BC], argintul şi aurul s-au sfărâmat împreună şi au devenit ca pleava din arie, vara; le-a luat vântul, şi nici un loc nu s-a mai găsit pentru ele. Dar piatra, care lovise chipul, s-a făcut un munte mare şi a umplut tot pământul“. — Daniel 2:31–35.

⁷ Cât de emoţionat trebuie să fi fost Nebucadneţar ascultându-l pe Daniel  cum îi dezvăluia visul! Dar, un moment! Înţelepţii Babilonului aveau să fie cruţaţi numai dacă Daniel  dădea şi interpretarea visului. Referindu-se la sine şi la cei trei prieteni ai lui, Daniel  a spus: „Iată visul. Şi vom spune înaintea împăratului şi explicarea lui“. — Daniel 2:36.

UN REGAT CĂRUIA I S-A ACORDAT O ONOARE SPECIALĂ

 8. a) Pe cine sau ce a spus Daniel  că reprezenta capul de aur? b) Când a venit în existenţă capul de aur?

⁸ „Tu, împărate, eşti împăratul împăraţilor, căci Dumnezeul cerurilor ţi-a dat împărăţie, putere, tărie şi slavă. El ţi-a dat în mâini, pe oriunde locuiesc ei, pe fiii oamenilor, fiarele câmpului şi păsările cerurilor, şi te-a făcut stăpân peste toate acestea; tu eşti capul de aur!“ (Daniel 2:37, 38). Aceste cuvinte s-au aplicat în cazul lui Nebucadneţar după ce Iehova l-a folosit pentru a distruge Ierusalimul, în 607 î.e.n. Şi putem spune că lucrurile stau astfel, deoarece regii întronaţi la Ierusalim făceau parte din linia lui David, regele uns de Iehova. Ierusalimul era capitala lui Iuda, regatul prefigurativ al lui Dumnezeu, care reprezenta suveranitatea lui Iehova asupra pământului. Odată cu distrugerea acestui oraş în 607 î.e.n., acest regat prefigurativ al lui Dumnezeu a încetat să mai existe (1 Cronici 29:23; 2 Cronici 36:17–21). Puterile mondiale care s-au succedat, reprezentate de părţile metalice ale imaginii, puteau de acum să-şi exercite dominaţia asupra lumii fără ca regatul prefigurativ al lui Dumnezeu să intervină. Fiind capul de aur, metalul cel mai preţios cunoscut în antichitate, lui Nebucadneţar i se acordase onoarea de a răsturna acest regat prin distrugerea Ierusalimului. — Vezi „Un rege războinic clădeşte un imperiu“, la pagina 63.

 9. Ce anume reprezenta capul de aur?

⁹ Nebucadneţar, care a domnit 43 de ani, a fost primul rege dintr-o dinastie care a condus Imperiul Babilonian. Din aceasta a făcut parte şi ginerele său, Nabonid, şi fiul său cel mare, Evil-Merodac. Această dinastie a continuat încă 43 de ani, până în 539 î.e.n., când a murit Belşaţar, fiul lui Nabonid (2 Împăraţi 25:27; Daniel 5:30). Aşadar, capul de aur al imaginii din vis nu îl reprezenta doar pe Nebucadneţar, ci întreaga dinastie babiloniană.

10. a) Cum a indicat visul lui Nebucadneţar faptul că puterea mondială babiloniană nu avea să dureze? b) Ce a prezis profetul Isaia despre cuceritorul Babilonului? c) În ce sens a fost Medo-Persia inferioară Babilonului?

¹⁰ Daniel  i-a spus lui Nebucadneţar: „După tine, se va ridica o altă împărăţie, mai neînsemnată decât a ta“ (Daniel 2:39). Dinastia lui Nebucadneţar avea să fie succedată de un regat simbolizat de pieptul şi braţele de argint ale imaginii. Cu aproximativ 200 de ani înainte, Isaia prezisese venirea acestui regat, menţionând chiar şi numele regelui său victorios: Cirus (Isaia 13:1–17; 21:2–9; 44:24—45:7, 13). Acesta a fost Imperiul Medo-Persan. Chiar dacă mezii şi perşii au creat o civilizaţie impresionantă, care nu a fost cu nimic mai prejos decât cea a Imperiului Babilonian, regatul lor este reprezentat de argint, un metal mai puţin preţios decât aurul. Acest regat a fost inferior puterii mondiale babiloniene pentru că nu a avut onoarea de a răsturna Iuda, regatul prefigurativ al lui Dumnezeu, a cărui capitală era la Ierusalim.

11. Când şi-a încetat existenţa dinastia lui Nebucadneţar?

¹¹ După aproximativ 60 de ani de la interpretarea visului, Daniel  a fost martor la stingerea dinastiei lui Nebucadneţar. Daniel  a fost prezent în noaptea de 5 spre 6 octombrie 539 î.e.n., când armata medo-persană a cucerit aparent invincibilul Babilon iar regele Belşaţar a fost executat. Odată cu moartea lui Belşaţar, capul de aur al imaginii din vis, adică Imperiul Babilonian, şi-a încetat existenţa.

EXILAŢII SUNT ELIBERAŢI DE UN REGAT

12. Ce foloase le-a adus evreilor exilaţi decretul dat de Cirus în 537 î.e.n.?

¹² În anul 539 î.e.n., Medo-Persia a luat locul Imperiului Babilonian ca putere mondială dominantă. La vârsta de 62 de ani, Darius Medul a devenit primul domnitor al oraşului Babilon cucerit (Daniel 5:30, 31). Pentru o scurtă vreme, el a domnit împreună cu Cirus Persanul asupra Imperiului Medo-Persan. La moartea lui Darius, Cirus a devenit unicul conducător al Imperiului Persan. Pentru evreii din Babilon, domnia lui Cirus a însemnat eliberarea din captivitate. În 537 î.e.n., Cirus a emis un decret care le permitea evreilor exilaţi în Babilon să se repatrieze şi să reconstruiască Ierusalimul şi templul lui Iehova. Însă regatul prefigurativ al lui Dumnezeu nu a fost restabilit în Iuda şi Ierusalim. — 2 Cronici 36:22, 23; Ezra 1:1—2:2a.

13. Ce au reprezentat pieptul şi braţele de argint ale imaginii din visul lui Nebucadneţar?

¹³ Pieptul şi braţele de argint ale imaginii din vis reprezentau linia regilor persani începând cu Cirus cel Mare. Această dinastie a durat peste 200 de ani. Se crede că Cirus a murit în anul 530 î.e.n., în timpul unei campanii militare. Dintre cei aproximativ 12 regi care l-au succedat la tronul Imperiului Persan, cel puţin doi au tratat în mod favorabil poporul ales al lui Iehova. Unul dintre ei a fost Darius I (persan), iar celălalt a fost Artaxerxes I.

14, 15. Cum i-au sprijinit pe evrei Darius cel Mare şi Artaxerxes I?

¹⁴ Darius I a fost al treilea din linia regilor persani după Cirus cel Mare. Cei doi regi dinaintea lui se pare că au fost Cambise II şi fratele acestuia, Bardiya (sau probabil un pretins mag numit Gaumata). În 521 î.e.n., când Darius I, cunoscut şi sub numele de Darius cel Mare, a urcat la tron, lucrarea de reconstrucţie a templului din Ierusalim era sub interdicţie. După ce s-a descoperit în arhivele de la Ecbatana documentul care conţinea decretul dat de Cirus, Darius nu s-a mulţumit doar să ridice interdicţia, în 520 î.e.n., ci a şi furnizat din vistieria regală fonduri pentru reconstruirea templului. — Ezra 6:1–12.

¹⁵ Următorul domnitor persan care a contribuit la restabilirea evreilor a fost Artaxerxes I, care l-a succedat pe tatăl său Assuerus (Xerxes I) în 475 î.e.n. Artaxerxes a fost supranumit Longimanus, deoarece avea mâna dreaptă mai lungă decât stânga. În cel de-al 20-lea an de domnie, mai precis în 455 î.e.n., regele l-a numit pe paharnicul lui evreu, Neemia, guvernator în Iuda şi l-a autorizat să reconstruiască zidurile Ierusalimului. Această acţiune a marcat începutul celor ‘şaptezeci de săptămâni de ani’ menţionate în capitolul al 9-lea al cărţii Daniel  şi a fixat data apariţiei şi, respectiv, a morţii lui Mesia, sau Cristos, Isus din Nazaret. — Daniel 9:24–27; Neemia 1:1; 2:1–18.

16. Când i s-a pus capăt puterii mondiale medo-persane, şi cine a fost ultimul rege al acesteia?

¹⁶ Ultimul dintre cei şase regi care i-au urmat lui Artaxerxes I la tronul Imperiului Persan a fost Darius III. Domnia lui s-a sfârşit pe neaşteptate în 331 î.e.n., când a suferit o ruşinoasă înfrângere la Gaugamela, în apropierea anticului oraş Ninive, în lupta cu Alexandru cel Mare. Această înfrângere a pus capăt puterii mondiale medo-persane, simbolizate de partea de argint a imaginii din visul lui Nebucadneţar. Puterea care urma era superioară în unele privinţe, şi totuşi inferioară în altele. Acest lucru devine evident pe măsură ce ascultăm interpretarea pe care Daniel  o dă în continuare visului lui Nebucadneţar.

UN REGAT VAST, DAR INFERIOR

17–19. a) Ce putere mondială au reprezentat pântecele şi coapsele de aramă, şi cât de mare a fost teritoriul asupra căruia a guvernat ea? b) Cine a fost Alexandru III? c) Cum a devenit limba greacă o limbă de circulaţie internaţională, şi pentru ce s-a dovedit a fi foarte potrivită?

¹⁷ Daniel  i-a spus lui Nebucadneţar că pântecele şi coapsele imaginii imense constituiau „o altă împărăţie . . ., o a treia împărăţie, care va fi de bronz [aramă, BC, 1921] şi care va stăpâni peste tot pământul“ (Daniel 2:32, 39). Acest al treilea regat avea să vină după Babilonia şi Medo-Persia. Aşa cum arama este inferioară argintului, această nouă putere mondială avea să fie inferioară Medo-Persiei prin faptul că nu urma să fie onorată cu nici un privilegiu ca acela de a elibera poporul lui Iehova. Cu toate acestea, regatul asemănător aramei urma să „stăpânească peste tot pământul“, indicând astfel faptul că această putere avea să fie mai mare decât Babilonia sau Medo-Persia. Ce anume confirmă faptele istorice în legătură cu această putere mondială?

¹⁸ În 336 î.e.n., la puţin timp după ce a moştenit tronul Macedoniei, ambiţiosul Alexandru III, în vârstă de 20 de ani, a început o campanie de cuceriri. Datorită succeselor militare pe care le-a obţinut, a fost numit Alexandru cel Mare. Repurtând victorie după victorie, el a continuat să înainteze pe teritoriul Persiei. În 331 î.e.n., când l-a învins pe Darius III în bătălia de la Gaugamela, Imperiul Persan a început să se dezintegreze, iar Alexandru a făcut ca Grecia să devină o nouă putere mondială.

¹⁹ După victoria repurtată la Gaugamela, Alexandru a cucerit în continuare capitalele Persiei: Babilon, Susa, Persepolis şi Ecbatana. Supunând tot ce mai rămăsese din Imperiul Persan, el şi-a extins cuceririle spre vestul Indiei. În ţările cucerite s-au înfiinţat colonii greceşti. Astfel, limba şi cultura greacă s-au răspândit în tot imperiul. De fapt, Imperiul Grec a fost mai mare decât toate imperiile care l-au precedat. Aşa cum prezisese Daniel, regatul de aramă „a stăpânit peste tot pământul“. Una dintre urmările acestui fapt a fost că limba greacă (koine) a devenit o limbă de circulaţie internaţională. Având calitatea de a putea fi exprimată în termeni exacţi, limba greacă s-a dovedit a fi foarte potrivită pentru redactarea Scripturilor greceşti creştine şi pentru răspândirea veştii bune despre Regatul lui Dumnezeu.

20. Ce s-a întâmplat cu Imperiul Grec după moartea lui Alexandru cel Mare?

²⁰ Alexandru cel Mare a fost numai opt ani conducător mondial. Deşi tânăr, avea 32 de ani, în urma unui banchet Alexandru s-a îmbolnăvit şi a murit la puţin timp după aceea, mai exact la 13 iunie 323 î.e.n. După un timp, vastul său imperiu a fost împărţit în patru teritorii, fiecare fiind condus de un general al său. Astfel, dintr-un regat vast au rezultat patru regate, care au fost în cele din urmă asimilate de Imperiul Roman. Puterea mondială asemănătoare aramei a continuat să existe numai până în anul 30 î.e.n., când ultimul dintre aceste patru regate — dinastia Ptolemeilor, care guverna în Egipt — a ajuns în cele din urmă sub stăpânirea Romei.

UN REGAT CARE SFĂRÂMĂ ÎN BUCĂŢI ŞI ZDROBEŞTE

21. Cum a descris Daniel  „a patra împărăţie“?

²¹ Daniel  şi-a continuat astfel explicaţia referitoare la imaginea din vis: „Va fi o a patra împărăţie [după Babilon, Medo-Persia şi Grecia], tare ca fierul; după cum fierul sfărâmă în bucăţi şi rupe totul, şi ea va sfărâma şi va rupe [zdrobi, NW] totul, ca fierul care face totul bucăţi“ (Daniel 2:40). Această putere mondială avea să fie asemenea fierului în ceea ce priveşte puterea şi capacitatea ei de a sfărâma, cu alte cuvinte mai puternică decât imperiile reprezentate prin aur, argint şi aramă. Imperiul Roman s-a dovedit a fi o astfel de putere.

22. În ce fel a fost Imperiul Roman asemenea fierului?

²² Roma a sfărâmat şi a zdrobit Imperiul Grec şi a asimilat rămăşiţele puterii mondiale babiloniene şi ale celei medo-persane. Manifestând o totală lipsă de respect faţă de Regatul lui Dumnezeu proclamat de Isus Cristos, puterea romană l-a omorât pe Isus pe un stâlp de tortură în anul 33 e.n. În încercarea ei de a zdrobi adevăratul creştinism, Roma i-a persecutat pe discipolii lui Isus. Ba mai mult, în anul 70 e.n., romanii au distrus Ierusalimul şi templul acestuia.

23, 24. Pe lângă Imperiul Roman, ce altceva mai reprezintă picioarele imaginii?

²³ Picioarele de fier ale imaginii din visul pe care l-a avut Nebucadneţar nu reprezentau numai Imperiul Roman, ci şi prelungirile politice ale acestuia. Să ne gândim la următoarele cuvinte consemnate în Apocalipsa 17:10: „Sunt şi şapte împăraţi: cinci au căzut, unul este, celălalt n-a venit încă şi, când va veni, va rămâne puţin timp“. Când apostolul Ioan a scris aceste cuvinte, el era exilat de către romani pe insula Patmos. Cei cinci regi, sau puteri mondiale, care căzuseră au fost: Egiptul, Asiria, Babilonul, Medo-Persia şi Grecia. Cea de-a şasea putere, Imperiul Roman, încă deţinea conducerea. Însă şi aceasta urma să cadă, iar cel de-al şaptelea rege avea să se ridice dintr-unul din teritoriile cucerite de Roma. Care urma să fie această putere mondială?

²⁴ Marea Britanie a constituit cândva partea nord-vestică a Imperiului Roman. Însă, în anul 1763, ea a devenit Imperiul Britanic — Britania care stăpânea peste cele şapte mări. În 1776, cele 13 colonii ale ei din America şi-au declarat independenţa, formând astfel Statele Unite ale Americii. Mai târziu însă, Marea Britanie şi Statele Unite au devenit partenere atât în timp de pace, cât şi în timp de război. Astfel, alianţa anglo-americană a venit în existenţă ca a şaptea putere mondială din profeţia biblică. Asemenea Imperiului Roman, ea s-a dovedit a fi „tare ca fierul“, exercitând o autoritate ca de fier. Prin urmare, picioarele de fier ale imaginii din vis includ atât Imperiul Roman, cât şi dubla putere mondială anglo-americană.

UN AMESTEC FRAGIL

25. Ce a spus Daniel  despre picioarele şi degetele picioarelor imaginii?

²⁵ Apoi, Daniel  i-a spus lui Nebucadneţar: „Şi, după cum ai văzut picioarele şi degetele picioarelor parte de lut de olar şi parte de fier, tot aşa şi împărăţia aceasta va fi împărţită; dar va rămâne în ea ceva din tăria fierului, tocmai aşa cum ai văzut fierul amestecat cu lutul. Şi, după cum degetele de la picioare erau parte de fier şi parte de lut, tot aşa şi împărăţia aceasta va fi în parte tare şi în parte plăpândă [fragilă, NW]. Dacă ai văzut fierul amestecat cu lutul, înseamnă că se vor amesteca prin legături omeneşti de căsătorie [cu descendenţa oamenilor, NW], dar nu vor fi lipiţi unul de altul, după cum fierul nu se poate uni cu lutul“. — Daniel 2:41–43.

26. În ce perioadă avea să existe forma de guvernare reprezentată de picioare şi de degetele picioarelor?

²⁶ Succesiunea puterilor mondiale reprezentate de diferitele părţi ale imaginii din visul lui Nebucadneţar a început cu capul acesteia şi a continuat ajungând la picioare. Cum este şi logic, picioarele şi degetele acestora alcătuite din „fier amestecat cu lut“ simbolizau cea din urmă formă de guvernare umană care avea să existe pe parcursul ‘timpului sfârşitului’. — Daniel 12:4

27. a) Ce situaţie mondială este reprezentată de picioare şi de cele zece degete ale picioarelor, care sunt din fier amestecat cu lut? b) Ce reprezintă cele zece degete ale imaginii?

²⁷ La începutul secolului al XX-lea, Imperiul Britanic guverna asupra unei pătrimi din populaţia pământului. Alte imperii europene guvernau şi ele asupra a milioane de oameni. Însă primul război mondial a contribuit la apariţia unor grupuri de naţiuni care au înlocuit aceste imperii. După cel de-al doilea război mondial, această tendinţă a luat amploare. Pe măsură ce naţionalismul a continuat să se dezvolte, numărul naţiunilor lumii a crescut în mod surprinzător. Cele zece degete ale imaginii reprezintă totalitatea puterilor şi guvernelor coexistente, întrucât în Biblie numărul zece semnifică uneori completivitate cu privire la lucrurile de pe pământ. — Compară cu Exodul 34:28; Matei 25:1; Apocalipsa 2:10.

28, 29. a) Potrivit spuselor lui Daniel, ce a reprezentat lutul? b) Ce se poate spune despre amestecul fierului cu lutul?

²⁸ Acum, când ne aflăm în „timpul sfârşitului“, trăim în timpul guvernării reprezentate de picioarele imaginii. Unele dintre guvernele reprezentate de picioarele şi degetele picioarelor imaginii, care sunt alcătuite din fier amestecat cu lut, sunt asemenea fierului, cu alte cuvinte sunt autoritariste, sau tiranice. Altele sunt asemenea lutului. În ce privinţă? Daniel  a făcut o asociere între lut şi „descendenţa oamenilor“ (Daniel 2:43, NW). În pofida naturii fragile a lutului, din care este făcută descendenţa oamenilor, guvernele tradiţionale asemănătoare fierului au fost obligate să asculte din ce în ce mai mult de oamenii de rând, care doresc să aibă un cuvânt de spus în cadrul guvernelor care îi conduc (Iov 10:9). Însă între guvernarea autoritaristă şi oamenii de rând nu poate exista coeziune, aşa cum nu poate exista aderenţă între fier şi lut. Când va avea loc distrugerea imaginii, lumea va fi cu adevărat fragmentată din punct de vedere politic!

²⁹ Oare starea de dezbinare în care se află picioarele şi degetele picioarelor va cauza distrugerea acestei imagini? Ce se va întâmpla cu această imagine?

UN PUNCT CULMINANT IMPRESIONANT

30. Descrieţi punctul culminant al visului lui Nebucadneţar.

³⁰ Să ne gândim la punctul culminant al visului. Daniel  i-a spus regelui: „Tu te uitai, până ce s-a dezlipit o piatră, fără ajutorul vreunei mâini, a izbit picioarele de fier şi de lut ale chipului şi le-a făcut bucăţi. Atunci fierul, lutul, bronzul [arama, BC, 1921] argintul şi aurul s-au sfărâmat împreună şi au devenit ca pleava din arie, vara; le-a luat vântul, şi nici un loc nu s-a mai găsit pentru ele. Dar piatra, care lovise chipul, s-a făcut un munte mare şi a umplut tot pământul“. — Daniel 2:34, 35.

31, 32. Ce s-a prezis referitor la partea finală a visului lui Nebucadneţar?

³¹ Profeţia a continuat cu următoarea explicaţie: „Dar în zilele acestor împăraţi, Dumnezeul cerurilor va ridica o împărăţie care nu va fi distrusă şi care nu va trece sub stăpânirea unui alt popor. Ea va sfărâma şi va nimici toate acele împărăţii, dar ea însăşi va dăinui pentru totdeauna. Aceasta înseamnă piatra pe care ai văzut-o dezlipindu-se din munte fără ajutorul vreunei mâini şi care a sfărâmat fierul, bronzul [arama, BC, 1921], lutul, argintul şi aurul. Dumnezeul cel mare a făcut deci cunoscut împăratului ce se va întâmpla după aceasta. Visul este adevărat şi explicarea lui este sigură [interpretarea lui este demnă de încredere, NW]“. — Daniel 2:44, 45.

³² Înţelegând că visul îi fusese reamintit şi explicat, Nebucadneţar a recunoscut că numai Dumnezeul lui Daniel  era „Domnul împăraţilor şi [cel care] descoperă tainele“. De asemenea, regele i-a pus pe Daniel  şi pe cei trei însoţitori evrei ai lui în poziţii de mare răspundere (Daniel 2:46–49). Însă ce semnificaţie are în zilele noastre ‘interpretarea demnă de încredere’ pe care a dat-o Daniel?

„UN MUNTE CARE UMPLE PĂMÂNTUL“

33. Din ce „munte“ a fost desprinsă „piatra“, şi când şi cum s-a întâmplat acest lucru?

³³ În octombrie 1914, când s-au încheiat „timpurile fixate ale naţiunilor“, „Dumnezeul cerurilor“ a instaurat Regatul ceresc, întronându-l pe Fiul său uns, Isus Cristos, ca „Împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor“a (Luca 21:24, NW; Apocalipsa 12:1–5; 19:16). Aşadar, „piatra“ Regatului Mesianic a fost desprinsă din „muntele“ suveranităţii universale a lui Iehova prin putere divină, nu prin intermediul unor mâini omeneşti. Acest guvern ceresc este condus de Isus Cristos, căruia Iehova i-a conferit nemurirea (Romani 6:9; 1 Timotei 6:15, 16). Prin urmare, acest regat al „Domnului [Dumnezeului] nostru şi al Hristosului Său“ — o expresie a suveranităţii universale a lui Iehova — nu va trece sub stăpânirea altcuiva. El va dăinui veşnic. — Apocalipsa 11:15.

34. Ce se înţelege prin faptul că Regatul lui Dumnezeu s-a născut „în zilele acestor împăraţi“?

³⁴ Naşterea Regatului a avut loc „în zilele acestor împăraţi“ (Daniel 2:44). Aceştia nu erau numai regii reprezentaţi de cele zece degete ale picioarelor imaginii, ci şi aceia simbolizaţi prin părţile de fier, aramă, argint şi aur ale acesteia. Deşi imperiile babilonian, persan, grec şi roman dispăruseră ca puteri mondiale, în 1914 mai existau rămăşiţe ale acestora. Imperiul Otoman ocupa la vremea aceea teritoriul Babiloniei, iar în Persia (Iran), Grecia şi Roma (Italia) funcţionau guverne naţionale.

35. Când va lovi „piatra“ imaginea, şi cum va fi distrugerea acesteia?

³⁵ În curând, Regatul ceresc al lui Dumnezeu va lovi picioarele imaginii simbolice. Ca urmare, toate regatele pe care le reprezintă ea vor fi sfărâmate, punându-li-se capăt. Într-adevăr, în „războiul zilei celei mari a Dumnezeului Celui Atotputernic“, acea „piatră“ va lovi cu atâta forţă, încât imaginea va fi transformată în pulbere, iar vântul furtunii lui Dumnezeu o va îndepărta aşa cum este spulberată pleava din arie (Apocalipsa 16:14, 16). Apoi, asemenea pietrei care a crescut până a ajuns un munte şi a umplut pământul, Regatul lui Dumnezeu va deveni muntele guvernamental care va influenţa „tot pământul“. — Daniel 2:35.

36. De ce Regatul Mesianic poate fi considerat un guvern stabil?

³⁶ Deşi Regatul Mesianic este ceresc, el îşi va extinde sfera de acţiune şi asupra planetei noastre spre binecuvântarea tuturor locuitorilor ascultători de pe pământ. Acest guvern stabil „nu va fi distrus“ şi nici „nu va trece sub stăpânirea unui alt popor“. Spre deosebire de regatele conduse de oameni muritori, acest Regat „va dăinui pentru totdeauna“ (Daniel 2:44). Fie ca şi tu să te bucuri pentru eternitate de privilegiul de a fi unul dintre supuşii săi.

[Notă de subsol]

CE AŢI ÎNŢELES?

• Ce puteri mondiale sunt reprezentate de diferitele părţi ale imaginii imense din visul lui Nebucadneţar?

• Ce situaţie mondială este reprezentată de picioare şi de cele zece degete ale picioarelor, care sunt din fier amestecat cu lut?

• Când şi din ce „munte“ a fost desprinsă „piatra“?

• Când va lovi „piatra“ imaginea?

[Chenarul/Ilustraţiile de la paginile 63–67]

UN REGE RĂZBOINIC CLĂDEŞTE UN IMPERIU

PRINŢUL moştenitor al Babilonului, aflat în fruntea armatei sale, zdrobeşte armata faraonului Nechao la Carchemiş, în Siria. Egiptenii înfrânţi fug spre sud, către Egipt, iar babilonienii îi urmăresc. Însă o veste primită din Babilon îl obligă pe prinţul victorios să renunţe la urmărire. Vestea era că tatăl său, Nabopolassar, murise. După ce le încredinţează generalilor lui responsabilitatea de a duce înapoi captivii şi prada, Nebucadneţar se întoarce imediat acasă şi ocupă tronul tatălui său.

Astfel, în anul 624 î.e.n., Nebucadneţar a urcat la tronul Babilonului, devenind al doilea conducător al Imperiului Neobabilonian. Pe parcursul celor 43 de ani de domnie, el a luat în stăpânire teritorii care fuseseră ocupate cândva de Puterea Mondială Asiriană şi şi-a extins domeniul, supunând, spre nord, Siria şi, spre vest, Palestina, până la graniţa cu Egiptul. — Vezi harta.

În cel de-al patrulea an al domniei lui (620 î.e.n.), Nebucadneţar a transformat Iuda într-un regat vasal (2 Împăraţi 24:1). Trei ani mai târziu, din cauza unei revolte care a izbucnit în Iuda, babilonienii au asediat Ierusalimul. Nebucadneţar i-a dus captivi în Babilon pe Ioiachin, pe Daniel  şi pe alţii. Regele a luat, de asemenea, unele ustensile ale templului lui Iehova. El l-a pus rege vasal în Iuda pe Zedechia, unchiul lui Ioiachin. — 2 Împăraţi 24:2–17; Daniel 1:6, 7.

După un timp, Zedechia s-a răzvrătit şi el, aliindu-se cu Egiptul. Nebucadneţar a asediat din nou Ierusalimul şi, în 607 î.e.n., a spart zidul oraşului, a incendiat templul şi a devastat oraşul. I-a ucis pe toţi fiii lui Zedechia, apoi acestuia i-a scos ochii şi l-a pus în lanţuri pentru a-l duce prizonier în Babilon. Nebucadneţar i-a luat captivi pe majoritatea locuitorilor şi a dus în Babilon ustensilele templului care mai rămăseseră. „Astfel Iuda a fost dus captiv, departe de ţara lui.“ — 2 Împăraţi 24:18—​25:21.

Nebucadneţar a cucerit şi Tirul printr-un asediu care a durat 13 ani. În această perioadă, capetele soldaţilor lui au „ajuns pleşuve“ din cauza rosăturilor făcute de coifurile pe care le purtau, iar umerii li s-au ‘jupuit’ din cauza căratului materialelor de construcţie pentru lucrările de asediu (Ezechiel 29:18). În cele din urmă, Tirul a capitulat în faţa forţelor Babilonului.

Se pare că regele babilonian a fost un strateg strălucit. Unele texte literare, în special de origine babiloniană, îl descriu şi ca un rege drept. Cu toate că Scripturile nu arată în mod concret că Nebucadneţar a fost drept, profetul Ieremia a spus că, deşi se răzvrătise, Zedechia urma să fie tratat în mod drept „dacă avea să se supună ofiţerilor împăratului Babilonului“ (Ieremia 38:17, 18). După distrugerea Ierusalimului, Nebucadneţar l-a tratat cu respect pe Ieremia. Cu privire la Ieremia, regele a poruncit: „Ia-l, ai grijă de el şi nu-i face nici un rău, ci fă-i ce-ţi va cere“. — Ieremia 39:11, 12; 40:1–4.

Ca administrator, Nebucadneţar şi-a dat seama imediat de calităţile şi aptitudinile lui Daniel  şi ale celor trei însoţitori ai săi — Şadrac, Meşac şi Abed-Nego — ale căror nume evreieşti erau Anania, Mişael şi Azaria. Drept urmare, regele i-a folosit în poziţii de răspundere în regatul lui. — Daniel 1:6, 7, 19–21; 2:49.

Nebucadneţar manifesta devoţiune religioasă îndeosebi faţă de Marduk, divinitatea principală a Babilonului. Regele i-a atribuit lui Marduk toate victoriile repurtate. În Babilon, el a construit şi a împodobit templele lui Marduk şi ale multor alţi zei babilonieni. Este posibil ca imaginea de aur ridicată în câmpia Dura să-i fi fost dedicată lui Marduk. În plus, se pare că Nebucadneţar se bizuia întru totul pe divinaţie când îşi plănuia mişcările strategice.

Nebucadneţar se mândrea, de asemenea, cu restaurarea Babilonului, cel mai mare oraş înconjurat cu ziduri din vremea aceea. Finalizând construcţia masivelor ziduri duble ale oraşului, pe care o începuse tatăl lui, Nebucadneţar a făcut ca această capitală să pară invincibilă. Regele a renovat un palat vechi, situat în inima oraşului, şi a construit un palat de vară la aproximativ doi kilometri nord de acesta. Spre satisfacţia reginei sale, originară din Media, căreia îi era dor de dealurile şi pădurile ţării ei natale, Nebucadneţar a construit, după cum se ştie, grădinile suspendate, considerate una dintre cele şapte minuni ale lumii antice.

„Oare nu este acesta Babilonul cel mare, pe care mi l-am zidit eu, ca reşedinţă împărătească, prin puterea bogăţiei mele şi spre slava măreţiei mele?“, s-a lăudat regele într-o zi, în timp ce se plimba prin palatul regal din Babilon. „În timp ce cuvântul era încă în gura împăratului“, acesta a fost lovit de nebunie. Timp de şapte ani, aflându-se în imposibilitatea de a guverna, el a mâncat iarbă, exact cum prezisese Daniel. La sfârşitul acelei perioade, regatul i-a fost restituit lui Nebucadneţar, care a domnit până la moartea lui, survenită în 582 î.e.n. — Daniel 4:30–36.

CE AŢI ÎNŢELES?

Ce se poate spune despre Nebucadneţar ca:

• strateg

• administrator

• închinător al lui Marduk

• constructor?

[Harta]

(Pentru modul în care textul apare în pagină, vezi publicaţia)

IMPERIUL BABILONIAN

MAREA ROŞIE

Ierusalim

Fluviul Eufrat

Râul Tigru

Ninive

Suza

Babilon

Ur

[Legenda ilustraţiei de la pagina 64]

Babilonul a fost la vremea aceea cel mai mare oraş înconjurat cu ziduri

[Legenda ilustraţiei de la pagina 66]

Dragonul era un simbol al lui Marduk

[Legenda ilustraţiei de la pagina 67]

Renumitele grădini suspendate ale Babilonului

[Diagrama/Ilustraţia de la pagina 56]

(Pentru modul în care textul apare în pagină, vezi publicaţia)

PUTERILE MONDIALE DIN PROFEŢIA LUI DANIEL

Imaginea imensă (Daniel 2:31–45)

BABILONIA din 607 î.e.n.

MEDO-PERSIA din 539 î.e.n.

GRECIA din 331 î.e.n.

ROMA din 30 î.e.n.

PUTEREA MONDIALĂ ANGLO-AMERICANĂ din 1763 e.n.

LUMEA DIVIZATĂ DIN PUNCT DE VEDERE POLITIC din timpul sfârşitului

[Ilustraţie pe toată pagina 47]

[Ilustraţie pe toată pagina 58]