Cartea biblică numărul 31 — Obadia

Scriitorul: Obadia

Data încheierii scrierii: aprox. 607 î.e.n.

 1. Ce anume demonstrează că mesajul este important, nu mesagerul?

ÎN NUMAI 21 de versete, cea mai scurtă carte a Scripturilor ebraice, Obadia, anunţă judecata lui Dumnezeu care a culminat cu sfârşitul unei naţiuni şi prezice triumful definitiv al Regatului lui Dumnezeu. Introducerea conţine doar cuvintele: „Viziunea lui Obadia“. Nu se dezvăluie nimic despre anul şi locul naşterii lui, despre tribul din care făcea parte şi despre viaţa sa. Fără îndoială, nu profetul este important, ci mesajul, şi aceasta pe bună dreptate, întrucât, aşa cum declară însuşi Obadia, mesajul este „o veste de la Iehova“.

 2. Asupra cărei ţări se concentrează profeţia lui Obadia, şi ce anume le dădea locuitorilor ei un sentiment de siguranţă?

² Relatarea se concentrează îndeosebi asupra Edomului. Întinzându-se la sud de Marea Moartă, de-a lungul Arabei, ţara Edomului, cunoscută şi sub numele de muntele Seir, avea un relief accidentat, cu munţi înalţi şi cu defileuri adânci. În unele locuri, lanţul muntos, aflat la est de Araba, atingea o altitudine de 1 700 de metri. Ţinutul Temanului era renumit pentru înţelepciunea şi curajul locuitorilor săi. Chiar configuraţia geografică a Edomului, cu mijloacele sale naturale de apărare, le dădea locuitorilor ţării un sentiment de siguranţă şi de mândrie.a

 3. S-au comportat edomiţii ca nişte fraţi cu israeliţii?

³ Edomiţii erau urmaşii lui Esau, fratele lui Iacob. Numele lui Iacob a fost schimbat în Israel, prin urmare, edomiţii erau rude apropiate cu israeliţii, fiind consideraţi ‘fraţi’ (Deut. 23:7). Însă edomiţii nu s-au purtat ca nişte fraţi. Cu puţin timp înainte ca israeliţii să intre în Ţara Promisă, Moise îi ceruse regelui Edomului permisiunea să treacă în mod paşnic prin ţara sa. Dar edomiţii, manifestând ostilitate, au refuzat categoric să-i lase să treacă şi le-au ieşit înainte cu mult popor (Num. 20:14–21). Deşi au fost subjugaţi de David, edomiţii au conspirat mai târziu împreună cu Amonul şi cu Moabul împotriva lui Iuda în zilele lui Iosafat, iar apoi s-au răzvrătit împotriva regelui Ioram, fiul lui Iosafat. Ei i-au ţinut captivi pe israeliţii din Gaza şi Tir şi au invadat Iuda în zilele regelui Ahaz ca să ia şi mai mulţi prizonieri (2 Cron. 20:1, 2, 22, 23; 2 Regi 8:20–22; Am. 1:6, 9; 2 Cron. 28:17).

 4. a) Ce conduită detestabilă a Edomului a dus la condamnarea rostită de Obadia? b) Pe ce bază este sugerat anul 607 î.e.n. ca fiind cea mai probabilă dată a scrierii cărţii?

⁴ Această ostilitate a atins punctul culminant în 607 î.e.n., când Ierusalimul a fost pustiit de trupele babiloniene. Edomiţii nu s-au mulţumit doar să privească aprobator, ci i-au îndemnat pe cuceritori să-l pustiască de tot: „Dezgoliţi-l! Dezgoliţi-l până la temelii!“, strigau ei (Ps. 137:7). Când s-au aruncat sorţii pentru împărţirea prăzii, ei au fost printre jefuitori, iar când iudeii care scăpaseră au încercat să fugă din ţară, edomiţii le-au blocat drumurile şi i-au dat pe mâna duşmanului. Aceste acte de violenţă din timpul distrugerii Ierusalimului au dus la condamnarea rostită de Obadia şi, fără îndoială, ele au fost consemnate în timp ce conduita detestabilă a Edomului era încă vie în mintea profetului (Ob. 11, 14). Întrucât se pare că Edomul a fost cucerit şi jefuit de Nebucadneţar după aproximativ cinci ani de la distrugerea Ierusalimului, cartea trebuie să fi fost scrisă mai înainte, cea mai probabilă dată sugerată fiind 607 î.e.n.

 5. a) De unde ştim că profeţia lui Obadia este autentică şi veridică? b) De ce se poate spune că Obadia s-a dovedit în toate privinţele un profet adevărat, şi de ce este potrivit numele lui?

⁵ Profeţia lui Obadia împotriva Edomului s-a împlinit în totalitate! Ajungând la apogeu, profeţia declară: „Casa lui Esau [va fi ca] nişte paie din mirişte. Le vor da foc şi le vor mistui. Şi nimeni din casa lui Esau nu va mai rămâne în viaţă, căci Iehova a vorbit“ (v. 18). Edomul a trăit prin sabie şi a pierit prin sabie, iar dintre urmaşii săi n-a mai rămas nimeni. Astfel, relatarea s-a dovedit autentică şi veridică. Obadia s-a dovedit în toate privinţele un profet adevărat: a vorbit în numele lui Iehova, profeţia sa l-a onorat pe Iehova şi, după cum a confirmat ulterior istoria, ea s-a adeverit. În mod potrivit, numele său înseamnă „Slujitorul lui Iah“.

CONŢINUTUL CĂRŢII OBADIA

 6. Cum i-a vorbit Iehova Edomului, şi de unde avea să-l doboare?

⁶ Judecată împotriva Edomului (v. 1–16). La porunca lui Iehova, Obadia şi-a făcut cunoscută viziunea. Naţiunile au fost invitate să ia parte la războiul împotriva Edomului. „Ridicaţi-vă, să ne ridicăm la luptă împotriva lui!“, a poruncit Dumnezeu. Apoi, examinându-i atitudinea, profetul s-a adresat direct Edomului. Deşi mic şi dispreţuit printre naţiuni, Edomul era înfumurat. Se simţea la adăpost printre stâncile lui înalte, fiind sigur că nimeni nu-l putea doborî. Totuşi, aşa cum a declarat Iehova, chiar dacă ar fi locuit la fel de sus ca acvila şi chiar dacă şi-ar fi aşezat cuibul printre stele, şi de acolo ar fi fost doborât. Nu putea să scape nepedepsit (v. 1).

 7. În ce măsură avea să fie jefuit Edomul?

⁷ Ce avea să i se întâmple Edomului? Dacă l-ar fi jefuit hoţii, aceştia ar fi luat doar cât ar fi dorit. Şi culegătorii de struguri ar mai fi lăsat ciorchini. Dar pe fiii lui Esau îi aştepta ceva şi mai rău. Tezaurele lor aveau să fie complet prădate. Chiar şi aliaţii Edomului aveau să se întoarcă împotriva lui. Cei care îi fuseseră prieteni apropiaţi aveau să-i întindă o cursă ca unuia fără discernământ. Bărbaţii lui, cunoscuţi pentru înţelepciunea lor, şi războinicii lui, cunoscuţi pentru vitejia lor, nu aveau să-i fie de niciun ajutor în timpul nenorocirii lui.

 8. De ce era atât de aspră pedeapsa rostită împotriva Edomului?

⁸ Dar de ce avea să primească Edomul o pedeapsă atât de aspră? Din cauza violenţei manifestate de fiii lui împotriva fiilor lui Iacob, fraţii lor! Ei se bucuraseră de căderea Ierusalimului şi chiar se uniseră cu invadatorii la împărţirea prăzii. Ca şi cum ar fi fost martor la aceste fapte josnice, Obadia a rostit o grea condamnare împotriva Edomului. El i-a spus: Nu trebuia să te bucuri de nenorocirea fratelui tău. Nu trebuia să-i împiedici să fugă pe cei ce scăpaseră şi să-i dai pe mâna duşmanului. Ziua răfuielii lui Iehova este aproape şi ţi se va cere socoteală. Cum ai făcut, aşa ţi se va face.

 9. Ce restabilire a fost prezisă?

⁹ Restabilirea casei lui Iacob (v. 17–21). Casa lui Iacob însă avea să fie restabilită. Bărbaţii aveau să se întoarcă la muntele Sion. Ei aveau să distrugă casa lui Esau aşa cum focul mistuie miriştea. Aveau să ia în stăpânire ţinutul de la sud, adică Neghevul, precum şi regiunea muntoasă a lui Esau şi Şefela. La nord aveau să ia în stăpânire ţinutul lui Efraim şi al Samariei şi să se întindă până la Sarepta. La est urmau să primească ţinutul Galaadului. Mândrul Edom avea să-şi înceteze existenţa, Iacob avea să fie restabilit şi ‘domnia avea să fie a lui Iehova’ (v. 21).

DE CE ESTE DE FOLOS

10. Ce alte profeţii au anunţat condamnarea Edomului, şi de ce ne va fi de folos să le examinăm împreună cu cea din Obadia?

¹⁰ Pentru a confirma că împlinirea acestui mesaj de judecată împotriva Edomului era sigură, Iehova a făcut declaraţii asemănătoare şi prin intermediul altor profeţi. Remarcabile sunt cele consemnate în Ioel 3:19; Amos 1:11, 12; Isaia 34:5–7; Ieremia 49:7–22; Ezechiel 25:12–14; 35:2–15. Evident, primele declaraţii făceau referire la actele de ostilitate din trecut ale Edomului, iar cele de mai târziu conţin condamnări ale Edomului pentru conduita lui de neiertat, amintită de Obadia, când babilonienii au cucerit Ierusalimul. O examinare a modului în care nenorocirile prezise s-au abătut asupra Edomului ne întăreşte credinţa în capacitatea lui Iehova de a profeţi. În plus, în felul acesta, încrederea noastră în Iehova, Dumnezeul care îşi îndeplineşte întotdeauna scopul declarat, devine mai puternică (Is. 46:9–11).

11, 12. a) Cum au ajuns „cei care trăiau în pace“ cu Edomul să-l biruie? b) În urma căror evenimente a ajuns Edomul să fie „nimicit pentru totdeauna“?

¹¹ Obadia prezisese că tocmai „oamenii care încheiaseră un legământ“ cu Edomul, „care trăiau în pace“ cu el, aveau să-l biruie (Ob. 7). Pacea dintre Babilon şi Edom n-a fost de durată. În secolul al VI-lea î.e.n., armatele babiloniene sub conducerea regelui Nabonid au cucerit Edomul.b Însă la un secol după ce Nabonid a invadat ţara, încrezătorul Edom încă spera să revină la starea lui de la început. Iată ce citim în Maleahi 1:4 cu privire la aceasta: „Fiindcă Edomul zice fără încetare: «Am fost distruşi, dar ne vom întoarce şi vom construi locurile devastate», iată ce spune Iehova al armatelor: «Ei vor construi, dar eu voi dărâma»“. În pofida eforturilor Edomului de a se restabili, în secolul al IV-lea î.e.n. în ţara lor se instalaseră deja nabateenii. Fiind alungaţi din propria ţară, edomiţii au locuit în partea de sud a Iudeii, care a ajuns să fie numită Idumeea. Ei n-au reuşit niciodată să recucerească ţinutul Seirului.

¹² Potrivit lui Josephus, în secolul al II-lea î.e.n. edomiţii care mai rămăseseră au fost subjugaţi de regele iudeu Ioan Hircan I. Aceştia au fost forţaţi să se circumcidă şi, treptat, au fost asimilaţi de iudei, fiind conduşi de un guvernator iudeu. După distrugerea Ierusalimului de către romani în 70 e.n., numele lor a dispărut din istorie.c S-a întâmplat aşa cum prezisese Obadia: „Vei fi nimicit pentru totdeauna. . . . Şi nimeni din casa lui Esau nu va mai rămâne în viaţă“ (Ob. 10, 18).

13. În contrast cu edomiţii, ce s-a întâmplat cu iudeii?

¹³ În contrast cu Edomul, care a fost pustiit, iudeii s-au întors în patria lor în 537 î.e.n. Sub guvernarea lui Zorobabel, ei au rezidit templul din Ierusalim şi s-au stabilit în ţară.

14. a) Ce avertisment se desprinde din ceea ce i s-a întâmplat Edomului? b) La fel ca Obadia, ce ar trebui să recunoască toţi, şi de ce?

¹⁴ Într-adevăr, mândria şi înfumurarea duc la dezastru! Ceea ce i s-a întâmplat Edomului constituie un avertisment pentru toţi cei ce se înalţă cu mândrie şi jubilează plini de cruzime când slujitorii lui Dumnezeu se confruntă cu greutăţi. Ei ar trebui să recunoască, la fel ca Obadia, că „domnia va fi a lui Iehova“. Cei ce luptă împotriva lui Iehova şi a poporului său vor fi înlăturaţi complet şi pentru totdeauna. În schimb, Regatul glorios al lui Iehova şi regalitatea sa veşnică vor fi justificate pe timp indefinit! (v. 21)

[Note de subsol]