-
Să ne purtăm cu alţii aşa cum doreşte DumnezeuSă ne trăim viața având în vedere ziua lui Iehova
-
-
Mica ne spune: „Bogaţii lui sunt plini de violenţă, locuitorii lui vorbesc minciuni şi limba le este vicleană în gură“ (Mica 6:12). Este bine să ne amintim că aceşti profeţi au condamnat ‘înşelătoria’ şi pe cei a căror limbă „le este vicleană în gură“. De aceea, chiar şi creştinii, care n-ar spune minciuni cu bună ştiinţă, se pot întreba: Se întâmplă uneori să înşel sau să am o limbă vicleană? Ce aşteaptă Dumnezeu de la mine în această privinţă?
-
-
Să ne purtăm cu alţii aşa cum doreşte DumnezeuSă ne trăim viața având în vedere ziua lui Iehova
-
-
SĂ EVITĂM VIOLENŢA
13. Ce altă problemă este prezentată în Mica 6:12?
13 Aşa cum se arată în Mica 6:12, unii membri ai poporului lui Dumnezeu se purtau rău cu semenii lor întrucât ‘vorbeau minciuni şi limba le era vicleană în gură’. Dar versetul dezvăluie şi o altă problemă gravă: ‘bogaţii erau plini de violenţă’. La ce se referă aceste cuvinte şi ce lecţie putem învăţa de aici?
14, 15. Ce renume aveau naţiunile din vecinătatea poporului lui Dumnezeu în ce priveşte violenţa?
14 Să ne gândim la reputaţia unor naţiuni din vecinătatea poporului lui Dumnezeu. În partea de nord-est era Asiria, cu capitala la Ninive, despre care Naum a scris: „Vai de cetatea care varsă sânge! Este plină de înşelătorie şi de jaf. Ea nu încetează să prade!“ (Naum 3:1). Asirienii erau cunoscuţi pentru cruzimea campaniilor militare şi pentru brutalitatea represaliilor; unii prizonieri de război erau arşi sau jupuiţi de vii, altora li se scoteau ochii sau li se tăia nasul, urechile ori degetele. În cartea Zei, morminte, cărturarib se spune: „Ninive s-a impus în memoria oamenilor prin jaf, tiranie, împilarea celor slabi, războaie şi atrocităţi de tot felul“. De fapt, dispunem de mărturia unui om care a văzut aceste acte de violenţă şi, probabil, chiar a luat parte la ele: regele oraşului Ninive. Auzind mesajul proclamat de Iona, iată ce a spus el despre poporul său: „Să se acopere cu pânză de sac şi omul, şi animalul domestic; să strige tare către Dumnezeu şi să se întoarcă fiecare de la calea lui rea şi să renunţe la violenţa mâinilor lui!“ — Iona 3:6-8.c
15 Violenţa sălbatică nu a caracterizat doar Asiria. Şi Edomul, care se afla la sud-est de Iuda, a trebuit să plătească pentru ea. De ce? „Edomul va ajunge un pustiu părăsit, o întindere pustie, pentru că au fost violenţi cu fiii lui Iuda, în a căror ţară au vărsat sânge nevinovat“ (Ioel 3:19). Au luat aminte edomiţii la acest avertisment şi au pus capăt violenţei? Aproximativ două secole mai târziu, Obadia a scris: „Vitejii tăi se vor îngrozi, Teman [un oraş edomit] . . . . Pentru că ai fost violent cu fratele tău Iacob, . . . vei fi nimicit pentru totdeauna“ (Obadia 9, 10). Dar ce putem spune despre poporul lui Dumnezeu?
16. Potrivit cuvintelor lui Amos şi Habacuc, ce problemă exista pe vremea lor?
16 Iată cum prezintă Amos situaţia din Samaria, capitala regatului nordic: „«Vedeţi marea agitaţie din mijlocul ei şi înşelătoriile din ea! N-au ştiut să facă ce este drept», zice Iehova, «ei, care adună violenţă şi jaf»“ (Amos 3:9, 10). Probabil te gândeşti că lucrurile stăteau cu totul altfel în Iuda, unde se afla templul lui Iehova. Dar Habacuc, care locuia în Iuda, l-a întrebat pe Dumnezeu: „Până când te voi chema în ajutor din cauza violenţei şi tu nu vei salva? De ce mă faci să văd răutatea şi te uiţi la rău? De ce este jaf şi violenţă în faţa mea?“ — Habacuc 1:2, 3; 2:12.
17. De ce ajunsese poporul lui Dumnezeu atât de violent?
17 De ce ajunsese atât de violent poporul lui Dumnezeu? Nu cumva pentru că se lăsase influenţat de Asiria, de Edom sau de alte naţiuni? Solomon avertizase cu privire la acest pericol: „Nu-l invidia pe omul violent şi nu alege niciuna dintre căile lui“ (Proverbele 3:31; 24:1). Mai târziu, Ieremia a arătat cu claritate: „Iată ce a spus Iehova: «Să nu învăţaţi calea naţiunilor»“. — Ieremia 10:2; Deuteronomul 18:9.
-