⁸ Desigur, un creştin ar putea privi cu o oarecare detaşare stările de lucruri din zilele în care au trăit Mica, Ţefania şi Habacuc. La urma urmei, asta a fost demult, ar putea spune el! Dar ce lecţii desprindem din ceea ce s-a întâmplat atunci? Am amintit deja sfatul lui Petru prin care creştinii sunt îndemnaţi să fie bogaţi „în acte de conduită sfântă şi în fapte de devoţiune sfântă“. Imediat după aceste cuvinte, Petru a mai subliniat ceva: este necesar ‘să aşteptăm şi să păstrăm viu în minte prezenţa zilei lui Iehova’ (2 Petru 3:11, 12). Prin urmare, trebuie ‘să păstrăm viu în minte’ ziua aceea şi ‘să o aşteptăm’.

9. De ce este potrivit să ‘privim’ spre Iehova?

⁹ Indiferent că îi slujim lui Iehova de câţiva ani sau de zeci de ani, ‘continuăm noi să privim spre el şi îl aşteptăm noi cu răbdare’, asemenea lui Mica (Romani 13:11)? Evident, suntem oameni şi am dori mult să ştim când va veni sfârşitul şi cât timp a mai rămas până atunci. Însă nu ne stă în putinţă să aflăm acest lucru. Să ne amintim cuvintele lui Isus: „Dacă stăpânul casei ar fi ştiut la ce strajă venea hoţul, ar fi rămas treaz şi n-ar fi lăsat să i se spargă casa. De aceea, fiţi şi voi gata, pentru că Fiul omului vine la o oră la care nu vă gândiţi“. — Matei 24:43, 44.

‘AŞTEPTĂM’ SAU CĂUTĂM ‘SĂ NE SĂTURĂM’?

11. În ce privinţă se deosebeau Mica şi Osea de contemporanii lor?

¹¹ Mai putem desprinde o lecţie de la profeţii care au trăit în perioada dinaintea executării judecăţilor lui Iehova, mai întâi asupra lui Israel şi apoi asupra lui Iuda. Mica ‘a continuat să privească spre Iehova şi să-l aştepte cu răbdare’, însă mulţi dintre contemporanii lui nu au făcut lucrul acesta. Ei ‘urau binele şi iubeau răul’. Mica i-a avertizat cu privire la ceea ce avea să li se întâmple dacă nu se schimbau. Iată ce a spus el: „Vor striga către Iehova după ajutor, dar el nu le va răspunde“ (Mica 3:2, 4; 7:7).