În ce priveşte Moabul şi Amonul, potrivit istoricului evreu Josephus, în al cincilea an după căderea Ierusalimului, babilonienii au purtat război cu aceste popoare şi le-au cucerit. După aceea, ele au încetat să mai existe, aşa cum fusese profeţit.

15. Cum avea să-i umilească Iehova pe dumnezeii naţiunilor care se înălţaseră pe ei înşişi împotriva poporului său?

¹⁵ Psalmul 83 menţionează un număr de naţiuni, printre care Moab, Amon şi Asiria, care s-au înălţat pe ele însele împotriva lui Israel şi au declarat cu lăudăroşenie: „Veniţi . . . să-i distrugem, să nu mai fie un popor, ca să nu se mai amintească numele lui Israel!“ (Psalmul 83:4). Profetul Ţefania  a anunţat în mod curajos că toate aceste naţiuni trufaşe şi dumnezeii lor aveau să fie umiliţi de Iehova al armatelor. „Lucrul acesta li se va întâmpla pentru mândria lor, pentru că au batjocorit şi s-au înălţat pe ei înşişi împotriva poporului DOMNULUI oştirilor. DOMNUL va fi înspăimântător faţă de ei, căci va face să piară de foame toţi dumnezeii pământului; şi fiecare se va închina înaintea Lui în ţara lui, în toate insulele neamurilor.“ — Ţefania 2:10, 11.

De aceea, viu sunt Eu», zice DOMNUL oştirilor, Dumnezeul lui Israel, «că Moabul va fi ca Sodoma şi fiii lui Amon ca Gomora: un loc stăpânit de mărăcini, gropi de sare, un pustiu pentru totdeauna;

14. Ce dovadă atestă faptul că naţiunile străine ‘s-au înălţat pe ele însele’ împotriva israeliţilor şi a Dumnezeului lor, Iehova?

¹⁴ Moab şi Amon erau vechii duşmani ai Israelului. (Compară cu Judecătorii 3:12–14.) Piatra moabită, aflată la Muzeul Luvru din Paris, poartă o inscripţie conţinând o declaraţie lăudăroasă a regelui moabit Meşa. El relatează cu mândrie că luase câteva cetăţi israelite cu ajutorul dumnezeului său Chemoş (2 Împăraţi 1:1). Ieremia, un contemporan al lui Ţefania, a vorbit despre ocuparea teritoriului israelit Gad de către amoniţi în numele dumnezeului lor Malcam (Ieremia 49:1).