-
„Aşteptaţi-mă“Turnul de veghe – 1996 | 1 martie
-
-
„Aşteptaţi“
16. a) Pentru cine a fost o sursă de bucurie apropierea zilei lui Iehova, şi de ce? b) Ce chemare entuziasmantă i-a fost adresată acestei rămăşiţe fidele?
16 Deşi în rândul conducătorilor şi al multor locuitori din Iuda şi Ierusalim predominau letargia spirituală, scepticismul, idolatria, corupţia şi materialismul, este evident că unii evrei fideli luau aminte la profeţiile avertizatoare ale lui Ţefania. Ei erau întristaţi din cauza practicilor respingătoare ale prinţilor, ale judecătorilor şi ale preoţilor lui Iuda. Declaraţiile lui Ţefania erau o sursă de mângâiere pentru cei loiali. Departe de a fi o cauză de nelinişte, apropierea zilei lui Iehova a fost o sursă de bucurie pentru ei, deoarece ea avea să pună capăt acestor practici detestabile. Această rămăşiţă fidelă a luat aminte la entuziasmanta chemare a lui Iehova: „«De aceea aşteptaţi numai [aşteptaţi-mă, NW]», zice DOMNUL, «până în ziua când Mă voi scula la pradă: căci am hotărât să strâng popoarele, să adun împărăţiile, ca să-Mi vărs indignarea peste ele, toată aprinderea mâniei Mele»“. — Ţefania 3:8.
17. Când şi cum au început să se împlinească mesajele de judecată ale lui Ţefania asupra naţiunilor?
17 Cei care au dat ascultare acestui avertisment nu au fost luaţi prin surprindere. Mulţi au ajuns să vadă împlinirea profeţiei lui Ţefania. În 632 î.e.n., Ninive a fost cucerită şi distrusă de o coaliţie între babilonieni, mezi şi nişte hoarde din nord, probabil sciţii. Istoricul Will Durant relatează: „O armată a babilonienilor sub Nabopolassar s-a unit cu o armată a mezilor sub Ciaxare şi cu o hoardă de sciţi din Caucaz şi, cu o uluitoare uşurinţă şi rapiditate, au cucerit citadelele din nord. . . . Dintr-o singură lovitură, Asiria a dispărut din istorie“. Exact cum profeţise Ţefania. — Ţefania 2:13–15.
18. a) Cum a fost executată judecata divină asupra Ierusalimului, şi de ce? b) Cum a fost împlinită profeţia lui Ţefania referitoare la Moab şi Amon?
18 Mulţi evrei care l-au aşteptat pe Iehova au ajuns să vadă executarea judecăţilor sale asupra lui Iuda şi a Ierusalimului. Referitor la Ierusalim, Ţefania profeţise: „Vai de cetatea răzvrătită şi stricată, de cetatea plină de asuprire! Ea n-ascultă de nici un glas, nu primeşte mustrarea, nu se încrede în DOMNUL, nu se apropie de Dumnezeul său“ (Ţefania 3:1, 2). Din cauza infidelităţii sale, Ierusalimul a fost asediat de două ori de către babilonieni şi, în cele din urmă, cucerit şi distrus în 607 î.e.n. (2 Cronici 36:5, 6, 11–21). În ce priveşte Moabul şi Amonul, potrivit istoricului evreu Josephus, în al cincilea an după căderea Ierusalimului, babilonienii au purtat război cu aceste popoare şi le-au cucerit. După aceea, ele au încetat să mai existe, aşa cum fusese profeţit.
19, 20. a) Cum i-a recompensat Iehova pe cei care l-au aşteptat? b) De ce ne interesează aceste evenimente, şi ce se va examina în articolul următor?
19 Împlinirea acestor detalii, precum şi a altora din profeţia lui Ţefania a constituit o experienţă întăritoare de credinţă pentru evreii şi neevreii care l-au aşteptat pe Iehova. Printre cei care au supravieţuit distrugerii care s-a abătut asupra lui Iuda şi asupra Ierusalimului s-au aflat Ieremia, etiopianul Ebed-Melec şi casa lui Ionadab, recabitul (Ieremia 35:18, 19; 39:11, 12, 16–18). Evreii fideli din exil şi descendenţii lor care au continuat să-l aştepte pe Iehova au devenit o parte a acelei rămăşiţe fericite care a fost eliberată din Babilon în 537 î.e.n. şi s-a întors în Iuda pentru a restabili închinarea pură. — Ezra 2:1; Ţefania 3:14, 15, 20.
-
-
„Să nu-ţi slăbească mâinile!“Turnul de veghe – 1996 | 1 martie
-
-
2. Ce asemănări există între situaţia din zilele lui Ţefania şi cea existentă astăzi în sânul creştinătăţii?
2 Astăzi, hotărârea judecătorească a lui Iehova este să adune naţiunile pentru o distrugere la o scară mult mai mare decât în zilele lui Ţefania (Ţefania 3:8). În mod special naţiunile care se pretind creştine sunt vinovate în ochii lui Dumnezeu.
-