„Să nu-ţi slăbească mâinile!“

„Să nu-ţi slăbească mâinile! DOMNUL Dumnezeul tău este în mijlocul tău, un viteaz care va mântui.“ — ŢEFANIA 3:16, 17.

 1. Ce a declarat un biblist cu privire la profeţia lui Ţefania?

PROFEŢIA lui Ţefania s-a extins mult dincolo de prima ei împlinire, care a avut loc în secolele al VII-lea şi al VI-lea î.e.n. În comentariul său pe marginea cărţii lui Ţefania, profesorul C. F. Keil scria: „Profeţia lui Ţefania . . . nu numai că începe cu anunţarea unei judecăţi universale împotriva întregii lumi, din care se desprinde judecata care avea să cadă asupra lui Iuda din cauza păcatelor sale şi asupra lumii naţiunilor din cauza ostilităţii sale faţă de poporul lui Iehova; dar întregul ei conţinut se referă la marea şi înspăimântătoarea zi a lui Iehova“.

 2. Ce asemănări există între situaţia din zilele lui Ţefania şi cea existentă astăzi în sânul creştinătăţii?

² Astăzi, hotărârea judecătorească a lui Iehova este să adune naţiunile pentru o distrugere la o scară mult mai mare decât în zilele lui Ţefania (Ţefania 3:8). În mod special naţiunile care se pretind creştine sunt vinovate în ochii lui Dumnezeu. Întocmai cum Ierusalimul a plătit un preţ teribil pentru infidelitatea sa faţă de Iehova, tot la fel creştinătatea trebuie să răspundă înaintea lui Dumnezeu pentru căile ei desfrânate. Judecăţile divine pronunţate împotriva lui Iuda şi a Ierusalimului în zilele lui Ţefania se aplică cu şi mai multă forţă bisericilor şi sectelor creştinătăţii. Şi acestea au murdărit închinarea pură prin doctrinele lor care îl dezonorează pe Dumnezeu, multe fiind de origine păgână. Ele şi-au sacrificat milioane de fii sănătoşi pe altarul modern al războiului. În plus, locuitorii antitipicului Ierusalim amestecă aşa-zisul creştinism cu astrologia, cu practicile spiritiste şi cu imoralitatea sexuală degradantă, fapt ce aminteşte de închinarea la Baal. — Ţefania 1:4, 5.

 3. Ce se poate spune despre mulţi conducători lumeşti şi despre multe guverne politice de astăzi, şi ce a profeţit Ţefania?

³ Multor conducători politici ai creştinătăţii le place să fie văzuţi în biserici. Dar, asemenea ‘prinţilor’ lui Iuda, unii dintre ei îi exploatează pe oameni ca nişte „lei care răcnesc“ şi ca nişte „lupi“ hămesiţi (Ţefania 3:1–3). Lacheii politici ai acestora „umplu cu violenţă şi cu înşelăciune casa stăpânului lor“ (Ţefania 1:9). Mita şi corupţia predomină. Cât despre guvernele politice din interiorul şi din afara creştinătăţii, tot mai multe ‘se înalţă pe ele însele’ împotriva poporului lui Iehova al armatelor, adică a Martorilor săi, tratându-i ca pe o „sectă“ de dispreţuit (Ţefania 2:8; Faptele 24:5, 14, NW). Referitor la toţi aceşti conducători politici şi la adepţii lor, Ţefania a profeţit: „Nici argintul, nici aurul lor nu va putea să-i scape, în ziua mâniei DOMNULUI; ci toată ţara va fi mistuită de focul geloziei Lui, căci va nimici deodată pe toţi locuitorii ţării“. — Ţefania 1:18.

„Ascunşi în ziua mâniei DOMNULUI“

 4. De unde ştim că vor exista supravieţuitori ai marii zile a lui Iehova, dar ce trebuie ei să facă?

⁴ Nu toţi locuitorii lui Iuda au fost nimiciţi în secolul al VII-lea î.e.n. În mod asemănător, vor exista supravieţuitori ai marii zile a lui Iehova. Acestora, Iehova le-a declarat prin profetul său Ţefania: „Până nu se împlineşte hotărârea — ca pleava trece timpul — până nu vine peste voi mânia aprinsă a DOMNULUI, până nu vine peste voi ziua mâniei DOMNULUI! Căutaţi pe DOMNUL, toţi cei smeriţi din ţară, care faceţi ce este drept înaintea Lui! Căutaţi dreptatea, căutaţi smerenia! Poate că veţi fi ascunşi în ziua mâniei DOMNULUI“. — Ţefania 2:2, 3.

 5. În acest timp al sfârşitului, cine au fost primii care au dat ascultare avertismentului rostit de Ţefania, şi cum i-a folosit Iehova?

⁵ În acest timp al sfârşitului lumii, primii care au dat ascultare invitaţiei profetice au fost membrii rămăşiţei israeliţilor spirituali, creştinii unşi (Romani 2:28, 29; 9:6; Galateni 6:16). Fiindcă au căutat dreptatea şi umilinţa şi au manifestat respect faţă de hotărârile judecătoreşti ale lui Iehova, ei au fost eliberaţi din Babilonul cel Mare, imperiul mondial al religiei false, şi au fost restabiliţi în favoarea divină în 1919. De atunci, şi îndeosebi din 1922 încoace, această rămăşiţă fidelă proclamă fără teamă judecăţile lui Iehova împotriva bisericilor şi sectelor creştinătăţii şi împotriva naţiunilor politice.

 6. a) Ce a profeţit Ţefania privitor la rămăşiţa fidelă? b) Cum s-a împlinit această profeţie?

⁶ Privitor la această rămăşiţă fidelă, Ţefania a profeţit: „Voi lăsa în mijlocul tău un popor smerit şi mic, care se va încrede [va găsi refugiu, NW] în Numele DOMNULUI. Rămăşiţa lui Israel nu va mai lucra nedrept, nu va mai spune minciuni şi nici nu se va mai găsi în gura lor o limbă înşelătoare. Ci vor paşte şi se vor odihni, şi nimeni nu-i va tulbura“ (Ţefania 3:12, 13). Aceşti creştini unşi au păstrat întotdeauna numele lui Iehova la loc de frunte, dar mai cu seamă din 1931, când au adoptat numele de Martori ai lui Iehova (Isaia 43:10–12). Punând accentul pe suveranitatea lui Iehova, ei au onorat numele divin, şi acesta s-a dovedit a fi un refugiu pentru ei (Proverbele 18:10). Iehova i-a hrănit din belşug din punct de vedere spiritual, şi ei locuiesc fără teamă într-un paradis spiritual. — Ţefania 3:16, 17.

„O pricină de renume şi de laudă între toate popoarele“

 7, 8. a) Ce altă profeţie s-a împlinit asupra rămăşiţei Israelului spiritual? b) Ce au ajuns să recunoască milioane de oameni, şi ce simţi tu personal în această privinţă?

⁷ Ataşamentul profund al rămăşiţei faţă de numele lui Iehova şi faţă de principiile drepte din Cuvântul său nu a trecut neobservat. Oamenii sinceri au ajuns să vadă diferenţa dintre conduita rămăşiţei şi corupţia şi ipocrizia conducătorilor politici şi religioşi ai lumii. Iehova a binecuvântat ‘rămăşiţa Israelului’ [spiritual]. El i-a onorat, dându-le privilegiul de a-i purta numele, şi i-a făcut să aibă o reputaţie excelentă printre popoarele de pe pământ. Este aşa cum a profeţit Ţefania: „«În timpul acela vă voi aduce înapoi; în timpul acela vă voi strânge; căci vă voi face o pricină de renume şi de laudă între toate popoarele pământului, când voi aduce înapoi pe captivii voştri sub ochii voştri,» zice DOMNUL“. — Ţefania 3:20.

⁸ Din 1935 încoace, efectiv milioane de oameni au ajuns să recunoască faptul că binecuvântarea lui Iehova este asupra rămăşiţei. Ei îi urmează cu bucurie pe aceşti iudei, sau israeliţi, spirituali, zicând: „Vrem să mergem cu voi; căci am auzit că Dumnezeu este cu voi“ (Zaharia 8:23). Aceste „alte oi“ văd în rămăşiţa unsă „sclavul fidel şi prevăzător“ (NW), numit de Cristos „peste toate averile sale“ pământeşti. Ei se împărtăşesc cu recunoştinţă din hrana spirituală pregătită de clasa sclavului „la timp“. — Ioan 10:16; Matei 24:45–47.

 9. Ce „limbă“ au învăţat să vorbească milioane de oameni, şi în ce măreaţă lucrare slujesc alte oi „într-un gând“ cu rămăşiţa unsă?

⁹ Alături de rămăşiţă, aceste milioane de alte oi învaţă să trăiască şi să vorbească în armonie cu ‘limba pură’a. Iehova a profeţit prin Ţefania: „Atunci voi da popoarelor buze curate [o limbă pură, NW], ca toţi să cheme Numele DOMNULUI, ca să-I slujească într-un gând“ (Ţefania 3:9). Da, alte oi îi slujesc lui Iehova în unitate şi „într-un gând“ cu membrii unşi ai ‘turmei mici’ în lucrarea urgentă de predicare a ‘acestei Evanghelii a împărăţiei ca mărturie pentru toate popoarele’. — Luca 12:32; Matei 24:14.

‘Ziua Domnului va veni’

10. De ce lucru a fost întotdeauna convinsă rămăşiţa unsă, şi ce vor trăi ei să vadă, ca clasă?

¹⁰ Rămăşiţa unsă a păstrat mereu în minte declaraţia inspirată a apostolului Petru: „Domnul nu Îşi amână făgăduinţa, cum cred unii, ci are o îndelungă răbdare faţă de voi şi doreşte ca nici unul să nu piară, ci toţi să vină la pocăinţă. Ziua Domnului însă va veni ca un hoţ“ (2 Petru 3:9, 10). Membrii clasei sclavului fidel nu au avut niciodată îndoieli în legătură cu venirea zilei lui Iehova în timpul nostru. Acea mare zi va începe cu executarea judecăţilor lui Dumnezeu împotriva creştinătăţii, antitipicul Ierusalim, şi împotriva restului Babilonului celui Mare. — Ţefania 1:2–4; Apocalipsa 17:1, 5; 19:1, 2.

11, 12. a) Ce altă parte a profeţiei lui Ţefania s-a împlinit asupra rămăşiţei? b) Cum a dat rămăşiţa unsă ascultare îndemnului: „Să nu-ţi slăbească mâinile“?

¹¹ Rămăşiţa fidelă se bucură că a fost eliberată în 1919 din captivitatea spirituală a Babilonului celui Mare, imperiul mondial al religiei false. Ei au trăit împlinirea profeţiei lui Ţefania: „Fii veselă, fiica Sionului! Strigă de veselie, Israele! Bucură-te şi saltă de veselie din toată inima ta, fiica Ierusalimului! DOMNUL a abătut de la tine pedepsele tale, l-a alungat pe vrăjmaşul tău; Împăratul lui Israel, DOMNUL este în mijlocul tău; nu vei mai vedea nici o nenorocire. În ziua aceea, se va zice Ierusalimului: «Nu te teme de nimic! Sioane, să nu-ţi slăbească mâinile! DOMNUL Dumnezeul tău este în mijlocul tău, un viteaz care va mântui»“. — Ţefania 3:14–17.

¹² Fiind convinşi că Iehova este în mijlocul lor şi având o mulţime de dovezi în acest sens, rămăşiţa unsă a continuat să-şi îndeplinească fără teamă misiunea divină. Ei au predicat vestea bună a Regatului şi au făcut cunoscute judecăţile lui Iehova împotriva creştinătăţii, a restului Babilonului celui Mare şi a întregului sistem rău de lucruri al lui Satan. În pofida tuturor dificultăţilor, de-a lungul deceniilor care s-au scurs din 1919 încoace, ei au dat ascultare poruncii divine: „Nu te teme de nimic! Sioane, să nu-ţi slăbească mâinile“. Ei nu şi-au odihnit mâinile, ci au distribuit miliarde de tracturi, reviste, cărţi şi broşuri care anunţă Regatul lui Iehova. Ei constituie un exemplu inspirator de credinţă pentru alte oi care, din 1935, li se alătură.

„Să nu-ţi slăbească mâinile“

13, 14. a) De ce au încetat unii evrei să-i slujească lui Iehova, şi cum a devenit evident lucrul acesta? b) Ce ar fi neînţelept să facem, şi în ce lucrare nu trebuie să permitem ca mâinile să ne slăbească?

¹³ Cum putem trage foloase practice din profeţia lui Ţefania în timp ce continuăm să ‘aşteptăm’ ziua cea mare a lui Iehova? În primul rând, trebuie să ne păzim să nu devenim asemenea evreilor din zilele lui Ţefania care au încetat să-l urmeze pe Iehova, deoarece se îndoiau de faptul că ziua lui Iehova era aproape. Aceşti evrei nu şi-au exprimat neapărat în mod deschis îndoielile, dar acţiunile lor au dezvăluit că nu credeau în realitate că ziua cea mare a lui Iehova era aproape. Ei s-au concentrat asupra acumulării de bogăţii în loc să continue să-l aştepte pe Iehova. — Ţefania 1:12, 13; 3:8.

¹⁴ Nu este acum momentul să permitem îndoielilor să prindă rădăcini în inima noastră. Ar fi extrem de neînţelept să amânăm în mintea şi în inima noastră venirea zilei lui Iehova (2 Petru 3:1–4, 10). Trebuie să evităm să încetăm a-l urma pe Iehova sau să permitem să ne „slăbească mâinile“ în serviciul său. Aceasta include faptul de a nu ‘lucra cu o mână leneşă’ în predicarea ‘veştii bune’. — Proverbele 10:4; Marcu 13:10, NW.

Să luptăm împotriva indiferenţei

15. Ce ne-ar putea determina să ne slăbim ritmul în serviciul lui Iehova, şi cum a fost prezis lucrul acesta în profeţia lui Ţefania?

¹⁵ În al doilea rând, trebuie să ne păzim de efectele debilitante ale indiferenţei. În multe ţări occidentale, lipsa de interes faţă de problemele spirituale poate deveni o cauză de descurajare pentru unii predicatori ai veştii bune. O astfel de indiferenţă exista în zilele lui Ţefania. Iehova a declarat prin profetul său: „Voi pedepsi pe toţi oamenii care . . . zic în inima lor: «DOMNUL nu va face nici bine, nici rău»“ (Ţefania 1:12). Scriind despre acest pasaj în lucrarea Cambridge Bible for Schools and Colleges (Biblia Cambridge pentru şcoli şi colegii), A. B. Davidson a afirmat că acesta se referă la oamenii care s-au „adâncit într-o indiferenţă crasă sau chiar în neîncredere referitor la vreo intervenţie a unei puteri mai înalte în treburile omului“.

16. Ce concepţie au mulţi membri ai bisericilor creştinătăţii, dar ce încurajare ne dă Iehova?

¹⁶ Indiferenţa este atitudinea actuală dominantă în multe părţi ale globului, îndeosebi în naţiunile mai bogate. Chiar membrii bisericilor creştinătăţii pur şi simplu nu cred că Iehova Dumnezeu va interveni în treburile omului în zilele noastre. Ei resping eforturile noastre de a le transmite vestea bună a Regatului, arborând un zâmbet sceptic sau spunând scurt: „Nu mă interesează!“ În aceste condiţii, perseverenţa în lucrarea de mărturie poate constitui o adevărată provocare. Ea ne testează răbdarea. Dar, prin intermediul profeţiei lui Ţefania, Iehova îşi învigorează poporul fidel, zicând: „Să nu-ţi slăbească mâinile! DOMNUL Dumnezeul tău este în mijlocul tău, un viteaz care va mântui: se va bucura de tine cu mare bucurie, va tăcea în dragostea Lui şi nu va mai putea de veselie pentru tine, va cânta“. — Ţefania 3:16, 17.

17. Ce exemplu excelent ar trebui să urmeze cei mai noi dintre alte oi, şi cum?

¹⁷ Faptul că rămăşiţa, precum şi cei mai în vârstă dintre alte oi au realizat o uriaşă lucrare de strângere în aceste ultime zile constituie o realitate a istoriei moderne a poporului lui Iehova. Toţi aceşti creştini fideli au dat dovadă de perseverenţă de-a lungul deceniilor. Ei nu au permis ca indiferenţa majorităţii membrilor creştinătăţii să-i descurajeze. Tot la fel, fie ca nici cei mai noi dintre alte oi să nu se lase descurajaţi de indiferenţa faţă de lucrurile spirituale care este atât de răspândită astăzi în multe ţări. Fie ca ei să nu permită ca ‘mâinile să le slăbească’ sau să le atârne neputincioase. Fie ca ei să se folosească de orice ocazie pentru a oferi Turnul de veghere, Treziţi-vă! şi alte publicaţii excelente, special concepute să-i ajute pe oamenii asemănători oilor să înveţe adevărul cu privire la ziua lui Iehova şi la binecuvântările care vor urma.

Să înaintăm în timp ce aşteptăm marea zi!

18, 19. a) Ce încurajare de a persevera găsim în Matei 24:13 şi în Isaia 35:3, 4? b) Cum vom fi binecuvântaţi dacă vom înainta uniţi în serviciul lui Iehova?

¹⁸ Isus a declarat: „Cine va răbda până la sfârşit, va fi mântuit“ (Matei 24:13). Deci să nu ne „slăbească mâinile“ şi să nu ni se ‘clatine genunchii’ în timp ce aşteptăm marea zi a lui Iehova (Isaia 35:3, 4)! Profeţia lui Ţefania ne asigură cu privire la Iehova, spunând despre el că este „un viteaz care va mântui“ (Ţefania 3:17). Da, Iehova va salva „marea mulţime“ din etapa finală a ‘necazului celui mare’, când îi va porunci Fiului său să prefacă în bucăţi naţiunile politice care continuă să se ‘înalţe pe ele însele’ împotriva poporului său. — Apocalipsa 7:9, 14; Ţefania 2:10, 11; Psalmul 2:7–9.

¹⁹ În timp ce marea zi a lui Iehova se apropie, să înaintăm zeloşi, slujindu-i „într-un gând“ (Ţefania 3:9)! Făcând aşa, noi înşine şi mulţi alţii vom putea fi „ascunşi în ziua mâniei DOMNULUI“ şi vom putea fi martori la sfinţirea numelui său sfânt.

[Notă de subsol]

Recapitulare

◻ În ce privinţe corespunde situaţia religioasă din sânul creştinătăţii cu cea din zilele lui Ţefania?

◻ Cum se aseamănă mulţi conducători politici de astăzi cu „prinţii“ civili din timpul lui Ţefania?

◻ Ce promisiuni făcute în profeţia lui Ţefania se împlinesc asupra rămăşiţei?

◻ Ce au ajuns să recunoască milioane de oameni?

◻ De ce nu trebuie să permitem să ne slăbească mâinile în serviciul lui Iehova?

[Legenda fotografiilor de la pagina 15]

Asemenea lui Ţefania, rămăşiţa fidelă a creştinilor unşi proclamă fără teamă judecăţile lui Iehova.

[Legenda fotografiilor de la pagina 18]

„Alte oi“ nu au permis ca indiferenţa oamenilor să-i descurajeze.