O familie unită

PENTRU aproximativ 1 500 de ani, națiunea Israel a fost poporul care a purtat numele lui Iehova. Apoi, Iehova „și-a îndreptat atenția spre națiuni ca să scoată din ele un popor pentru numele său”. (Fap. 15:14) Din acest popor aveau să facă parte martorii Săi. Ei urmau să fie uniți în gândire și în acțiune, chiar dacă aveau să fie răspândiți pe tot pământul. Unitatea din mijlocul acestui popor avea să fie rezultatul misiunii încredințate de Isus continuatorilor săi: „Duceți-vă deci și faceți discipoli din oamenii tuturor națiunilor, botezându-i în numele Tatălui, al Fiului și al spiritului sfânt și învățându-i să respecte tot ce v-am poruncit”. (Mat. 28:19, 20)

² Dedicându-te lui Iehova și botezându-te, ai devenit discipol al lui Isus Cristos. Faci parte dintr-o familie mondială unită de creștini, care nu permit ca deosebirile de ordin național, tribal sau economic să-i dezbine. (Ps. 133:1) Drept rezultat, tu îi iubești și îi respecți pe colaboratorii tăi creștini din congregație. Poate că unii sunt de altă rasă sau naționalitate ori au un nivel diferit de instruire, iar în trecut, din cauza acestor deosebiri, probabil că ți s-a părut de neconceput să stai în compania lor. Acum, între voi există o iubire frățească ce formează o legătură mult mai puternică decât orice alte relații, fie ele sociale, religioase sau familiale. (Mar. 10:29, 30; Col. 3:14; 1 Pet. 1:22)

³ Dacă unora le este greu să-și învingă prejudecățile adânc înrădăcinate, indiferent că sunt rasiale, politice, sociale sau de altă natură, ei ar putea medita la exemplul primilor creștini iudei care au trebuit să se debaraseze de prejudecățile religioase pe care le aveau față de oamenii din alte națiuni. Când Petru a primit însărcinarea de a merge la casa centurionului roman Corneliu, Iehova l-a pregătit cu bunătate pentru această responsabilitate. (Fap., cap. 10)

⁴ Lui Petru i s-a spus într-o viziune să taie și să mănânce unele animale care, pentru iudei, erau necurate din punct de vedere ceremonial. Când Petru n-a vrut să facă acest lucru, o voce din ceruri i-a spus: „Nu mai numi pângărite lucrurile pe care Dumnezeu le-a curățat!”. (Fap. 10:15) Această intervenție divină l-a ajutat pe Petru să-și pregătească mintea pentru însărcinarea pe care urma s-o primească, și anume aceea de a vizita un om din națiuni. După ce s-a supus instrucțiunilor lui Iehova, Petru le-a spus celor adunați în casa lui Corneliu: „Voi știți bine că unui iudeu nu-i este permis să aibă legături cu un om din altă națiune sau să vină la el. Totuși, Dumnezeu mi-a arătat că nu trebuie să numesc pângărit sau necurat pe niciun om. De aceea, când am fost chemat, am venit fără să ezit”. (Fap. 10:28, 29) Apoi, Petru a fost de față când Iehova a arătat că-i aprobă pe Corneliu și pe cei din casa lui.

⁵ Saul din Tars, un fariseu cu o educație aleasă, a trebuit să manifeste umilință și să colaboreze cu oameni cu care, în trecut, i s-ar fi părut de neconceput să se întovărășească. El chiar a trebuit să accepte instrucțiuni din partea lor. (Fap. 4:13; Gal. 1:13-20; Filip. 3:4-11) De asemenea, ne putem imagina ce schimbări au trebuit să facă în modul lor de gândire oameni ca Sergius Paulus, Dionisie, Damaris, Filimon, Onisim și alții după ce au acceptat vestea bună și au devenit discipoli ai lui Isus Cristos! (Fap. 13:6-12; 17:22, 33, 34; Filim. 8-20)

⁶ Fără îndoială că iubirea fraților și a surorilor din congregație te-a ajutat să te apropii de Iehova și de organizația sa. Tu ai simțit iubirea care îi caracterizează numai pe adevărații discipoli ai lui Isus Cristos, care a spus: „Vă dau o poruncă nouă: să vă iubiți unii pe alții; așa cum v-am iubit eu, așa să vă iubiți și voi unii pe alții. Prin aceasta vor ști toți că sunteți discipolii mei: dacă aveți iubire între voi”. (Ioan 13:34, 35) Când ți-ai dat seama că iubirea din congregație este o reflectare a iubirii care există în familia noastră mondială, ai simțit și mai multă apreciere față de Iehova și de organizația sa. Tu vezi împlinirea profeției biblice care arată că în zilele din urmă avea să fie strâns un popor care să i se închine lui Iehova în pace și unitate. (Mica 4:1-5)

⁷ Având în vedere că în prezent există numeroși factori care produc dezbinare, mulți consideră că este imposibil ca oameni „din toate națiunile, triburile, popoarele și limbile” să fie cu adevărat uniți. (Rev. 7:9) Să ne gândim la deosebirile dintre cei care trăiesc în societăți puternic industrializate și cei care respectă cu strictețe obiceiuri tribale străvechi; sau la rivalitățile religioase dintre oameni de aceeași rasă și naționalitate. Întrucât naționalismul capătă amploare, oamenii sunt mai dezbinați ca oricând pe plan politic. Dacă ne gândim și la deosebirile economice, precum și la nenumărați alți factori care produc dezbinare, unitatea dintre oameni care provin din toate națiunile, limbile, grupările și clasele sociale, realizată prin legătura indestructibilă a iubirii și a păcii, este un miracol pe care doar Dumnezeul Atotputernic îl poate face. (Zah. 4:6)

⁸ Însă această unitate este reală. Când ai devenit Martor dedicat și botezat al lui Iehova, ai ajuns să te bucuri și tu de ea. Întrucât această unitate îți aduce foloase, ai responsabilitatea de a contribui la păstrarea ei. Poți face acest lucru aplicând cuvintele apostolului Pavel din Galateni 6:10: „Astfel, cât avem ocazia, să facem ce este bine față de toți, dar mai ales față de cei înrudiți cu noi în credință”. Noi aplicăm și următorul îndemn: „Nu faceți nimic din spirit de ceartă sau din înfumurare, ci, cu umilință, considerați că ceilalți vă sunt superiori. Fiți preocupați nu doar de propriile interese, ci și de interesele altora”. (Filip. 2:3, 4) Dacă ne străduim să-i privim pe frații noștri așa cum îi privește Iehova și să nu ne uităm doar la lucrurile care se văd, ne vom bucura în continuare de relații pașnice cu ei. (Ef. 4:23, 24)

⁹ Printr-o ilustrare, Pavel a arătat că frații și surorile din congregație nu sunt dezbinați, ci se preocupă unii de alții. (1 Cor. 12:14-26) Indiferent de distanța care există între noi și alți frați din familia noastră mondială, pe noi ne preocupă în egală măsură binele lor. Când unii frați sunt persecutați, suferim alături de ei. Când unii sunt în nevoi sau sunt victime ale dezastrelor ori ale războaielor civile, ne străduim să găsim modalități de a le oferi ajutor spiritual, dar și material. (2 Cor. 1:8-11)

¹⁰ Cu toții trebuie să ne rugăm zilnic pentru frații noștri. Unii se confruntă cu tentația de a face ce este rău. Poate că alții trec prin suferințe care au ajuns să fie cunoscute public. Însă e foarte posibil să nu cunoaștem situația multora care întâmpină opoziție din partea colegilor de muncă sau din partea membrilor familiei care nu le împărtășesc convingerile. (Mat. 10:35, 36; 1 Tes. 2:14) Aceste lucruri trebuie să ne preocupe pe toți, deoarece facem parte dintr-o familie mondială. (1 Pet. 5:9) În mijlocul nostru sunt unii frați care lucrează din greu în serviciul lui Iehova, aflându-se în fruntea lucrării de predicare și a congregațiilor. De asemenea, unii au responsabilitatea de a supraveghea lucrarea mondială. Chiar dacă deseori nu-i putem ajuta în mod direct, toți au nevoie de rugăciunile noastre. Astfel, ne dovedim iubirea și interesul sincer față de ei. (Ef. 1:16; 1 Tes. 1:2, 3; 5:25)

¹¹ Având în vedere haosul care există pe pământ în aceste zile din urmă, slujitorii lui Iehova trebuie să fie pregătiți să se ajute unii pe alții. Uneori, din cauza dezastrelor, cum ar fi cutremurele și inundațiile, trebuie organizate vaste operațiuni de ajutorare. Creștinii din secolul I ne-au dat un bun exemplu în această privință. Amintindu-și de cuvintele lui Isus, discipolii din Antiohia au fost bucuroși să le trimită ajutoare fraților din Iudeea. (Fap. 11:27-30; 20:35) Ulterior, apostolul Pavel i-a încurajat pe corinteni să susțină activitățile de ajutorare care se desfășurau în mod ordonat. (2 Cor. 9:1-15) În timpurile noastre, când frații trec prin necazuri și au nevoie de ajutor material, organizația și frații la nivel individual trec imediat la acțiune și le oferă sprijinul necesar.

¹² Familia noastră mondială unită este organizată pentru a face voința lui Iehova. În aceste timpuri, el dorește ca vestea bună despre Regat să fie predicată pe tot pământul ca mărturie pentru toate națiunile. (Mat. 24:14) În timp ce facem această lucrare, voința lui Iehova este să trăim la înălțimea normelor sale morale drepte. (1 Pet. 1:14-16) În plus, trebuie să fim supuși unii altora și să contribuim la răspândirea veștii bune. (Ef. 5:21) Acum, mai mult ca oricând, nu este timpul să ne căutăm propriile interese, ci să punem Regatul lui Dumnezeu pe primul loc în viață. (Mat. 6:33) Dacă vom ține cont de acest lucru în timp ce colaborăm de dragul veștii bune, vom avea parte de multe satisfacții, iar în viitor, de binecuvântări eterne.

¹³ Fiind un popor curat și zelos în serviciul pentru Dumnezeu, noi, Martorii lui Iehova, suntem unici, deosebiți de restul omenirii. (Tit 2:14) Ceea ce ne deosebește de ceilalți oameni este închinarea la Iehova. Noi nu doar lucrăm umăr la umăr cu frații noștri de pe întregul pământ, ci și vorbim limba adevărului și acționăm în armonie cu ceea ce spunem. Iehova a prezis acest lucru prin profetul Țefania: „Atunci voi schimba limba popoarelor cu o limbă pură, pentru ca toate să cheme numele lui Iehova, ca să-i slujească umăr la umăr”. (Țef. 3:9)

¹⁴ Apoi, Iehova l-a inspirat pe profetul Țefania să descrie cum avea să fie familia mondială din prezent: „Rămășița Israelului nu va practica nedreptatea; ei nu vor spune minciuni, iar limba lor nu va fi înșelătoare; vor paște și vor sta culcați și nimeni nu-i va înspăimânta”. (Țef. 3:13) Înțelegând adevărul din Cuvântul lui Iehova, făcând schimbări în modul de gândire și conformându-ne viața normelor divine, noi reușim să lucrăm în unitate. Noi realizăm ceva ce pare a fi imposibil pentru cei care privesc lucrurile din punct de vedere uman. Da, noi suntem un popor unic, poporul lui Dumnezeu, care îi aduce glorie pe întregul pământ! (Mica 2:12)