Să nu ne amăgim cu raţionamente false
„CE-AI făcut?“, a întrebat-o Dumnezeu pe Eva după ce aceasta a mâncat din pomul interzis. „Şarpele m-a amăgit şi am mâncat“, a răspuns ea (Gen. 3:13). Satan, şarpele perfid care a îndemnat-o pe Eva să nu asculte de Dumnezeu, a fost numit mai târziu „şarpele cel vechi, . . . care induce în eroare întregul pământ locuit“ (Rev. 12:9).
Relatarea din Geneza ne ajută să înţelegem că Satan este viclean şi născoceşte minciuni pentru a-i amăgi pe cei lipsiţi de experienţă. Un exemplu evident a fost Eva, care a căzut victimă înşelătoriei lui. Totuşi, să nu credem că Satan este singurul care ne-ar putea induce în eroare. Biblia ne avertizează şi cu privire la pericolul de ‘a ne amăgi singuri cu raţionamente false’ (Iac. 1:22).
Ideea de a ne amăgi singuri ni s-ar putea părea prea puţin probabilă, ba chiar imposibilă. Totuşi, avertismentul divin de mai sus nu a fost dat degeaba. De aceea, este înţelept să analizăm cum ne-am putea amăgi singuri şi ce raţionamente false ne-ar putea induce în eroare. În acest sens ne poate ajuta un exemplu biblic.
Israeliţii s-au amăgit singuri
În jurul anului 537 î.e.n., Cirus cel Mare, regele Persiei, a dat un decret prin care li se permitea evreilor exilaţi în Babilon să se întoarcă la Ierusalim şi să reconstruiască templul (Ezra 1:1, 2). În anul următor, în armonie cu scopul lui Iehova, poporul a pus temelia unui nou templu. Evreii întorşi s-au bucurat şi i-au adus laude lui Iehova pentru că binecuvântase prima etapă a acestui proiect important (Ezra 3:8, 10, 11). Însă, în scurtă vreme, lucrările de reconstrucţie au început să întâmpine opoziţie, iar poporul s-a descurajat (Ezra 4:4). În cele din urmă, după aproximativ 15 ani de la întoarcerea evreilor din exil, autorităţile persane au interzis lucrările de reconstrucţie din Ierusalim. În acest scop, demnitarii din acea regiune au venit la Ierusalim şi „i-au oprit [pe evrei] cu armele“ (Ezra 4:21–24).
În faţa acestei opoziţii înverşunate, evreii s-au amăgit cu un raţionament fals: „N-a venit încă timpul, timpul să fie construită casa lui Iehova“ (Hag. 1:2). Ei au tras concluzia că Dumnezeu nu voia ca templul să fie construit chiar atunci. În loc să caute o modalitate de a înfăptui voinţa divină, evreii au lăsat deoparte misiunea sfântă ce le fusese încredinţată şi au început să se preocupe de înfrumuseţarea propriilor locuinţe. Hagai, un profet al lui Dumnezeu, le-a spus direct: „Oare este timpul ca voi să locuiţi în casele voastre cu lambriuri, în timp ce casa aceasta [templul lui Iehova] zace devastată?“ (Hag. 1:4).
Ce învăţăm din acest exemplu? O concepţie greşită cu privire la timpul fixat pentru împlinirea scopului divin ne-ar putea face să nu mai considerăm atât de importante activităţile spirituale şi să ne lăsăm distraşi de realizarea unor obiective personale. Pentru a înţelege mai bine ideea, să facem o ilustrare. Imaginaţi-vă că urmează să primiţi oaspeţi. Întrucât îi aşteptaţi cu nerăbdare, vă ocupaţi din plin cu pregătirile legate de vizita lor. Dar apoi sunteţi anunţaţi că oaspeţii vor întârzia. Oare renunţaţi să mai faceţi pregătiri?
Să ne amintim că Hagai şi Zaharia i-au ajutat pe evrei să înţeleagă că Iehova voia ca templul să fie reconstruit fără întârziere. „Fiţi tari, voi, toţi cei din ţară şi lucraţi!“, i-a îndemnat Hagai (Hag. 2:4). Evreii trebuiau să continue lucrarea ce le fusese încredinţată, fiind convinşi că spiritul lui Dumnezeu avea să-i susţină (Zah. 4:6, 7). Nu ne ajută oare acest exemplu să evităm să tragem concluzii greşite cu privire la ziua lui Iehova? (1 Cor. 10:11)
Să înlocuim raţionamentele false cu o gândire sănătoasă
În a doua sa scrisoare, apostolul Petru a arătat că Iehova are un timp stabilit pentru a aduce în existenţă „ceruri noi şi un pământ nou“ (2 Pet. 3:13). El a menţionat că unii batjocoritori puneau la îndoială faptul că Dumnezeu va interveni vreodată în treburile omenirii. Aceştia susţineau în mod eronat că nu se va întâmpla nimic, că ‘toate lucrurile vor continua exact ca de la începutul creaţiei’ (2 Pet. 3:4). Dorind să combată acest raţionament fals, Petru a scris: „Vă stimulez printr-o aducere-aminte capacitatea de a gândi clar“. El le-a spus colaboratorilor creştini că acei batjocoritori se înşelau şi le-a amintit că Dumnezeu intervenise şi în trecut în treburile omenirii, aducând un potop devastator pe tot pământul (2 Pet. 3:1, 5–7).
În mod asemănător a procedat şi Hagai în 520 î.e.n. El i-a sfătuit pe evreii descurajaţi, care încetaseră lucrările de reconstrucţie: „Îndreptaţi-vă inima spre căile voastre!“ (Hag. 1:5). Pentru a le stimula capacitatea de gândire, profetul le-a reamintit scopurile şi promisiunile lui Dumnezeu cu privire la poporul Său (Hag. 1:8; 2:4, 5). La puţin timp după aceea, evreii au reluat lucrările de construcţie în pofida interdicţiei impuse de autorităţi. Împotrivitorii au încercat din nou să împiedice realizarea proiectului, însă n-au reuşit. Interdicţia a fost anulată, iar templul a fost terminat în cinci ani (Ezra 6:14, 15; Hag. 1:14, 15).
Să ne îndreptăm inima spre căile noastre
Ce putem spune despre noi? Ne-am putea şi noi descuraja când apar dificultăţi, asemenea evreilor din timpul lui Hagai? În acest caz, s-ar putea să ne fie greu să ne păstrăm zelul pentru predicarea veştii bune. Ce lucruri ne-ar putea descuraja? De pildă, am putea avea de suferit din cauza nedreptăţilor caracteristice acestui sistem. Să ne amintim de Habacuc, care a întrebat: „Până când, o, Iehova, voi striga după ajutor şi tu nu vei auzi? Până când te voi chema în ajutor din cauza violenţei şi tu nu vei salva?“ (Hab. 1:2). Având în vedere această „întârziere“, cum o consideră unii, un creştin ar putea să-şi piardă sentimentul urgenţei şi să caute mai degrabă să ducă o viaţă confortabilă. Dacă ne-am lăsa influenţaţi de un asemenea mod de gândire greşit, ne-am amăgi singuri. Prin urmare, este vital să dăm ascultare sfaturilor biblice de ‘a ne îndrepta inima spre căile noastre’ şi de a permite să ne fie ‘stimulată capacitatea de a gândi clar’. Să ne întrebăm: Ar trebui să mă surprindă că acest sistem rău durează mai mult decât m-am aşteptat?
O perioadă de aşteptare prezisă de Biblie
Să ne oprim acum asupra cuvintelor lui Isus referitoare la încheierea actualului sistem. Potrivit relatării lui Marcu, în această profeţie Isus ne-a îndemnat de repetate ori să rămânem vigilenţi (Mar. 13:33–37). Un îndemn asemănător apare şi la mijlocul profeţiei care descrie ziua cea mare a lui Iehova de la Armaghedon (Rev. 16:14–16). De ce aceste avertismente repetate? Astfel de aduceri-aminte sunt necesare când oamenii aşteaptă de o perioadă ce pare prea lungă şi există riscul ca ei să-şi piardă sentimentul urgenţei.
Isus a ilustrat necesitatea de a nu ne pierde nicio clipă vigilenţa în timp ce aşteptăm sfârşitul actualului sistem. El a vorbit despre un om căruia i-a fost spartă casa. Cum ar fi putut el evita să fie jefuit? Rămânând treaz toată noaptea. În încheiere, Isus ne-a dat următorul sfat: „Fiţi şi voi gata, pentru că Fiul omului vine la o oră la care nu vă gândiţi“ (Mat. 24:43, 44).
Această ilustrare arată că trebuie să fim gata să aşteptăm chiar şi un timp mai îndelungat. Cu alte cuvinte, n-ar trebui să ne preocupe peste măsură faptul că acest sistem rău durează, poate, mai mult decât ne-am aşteptat. Să nu ne amăgim cu raţionamentul fals că „n-a venit încă timpul“ ca Iehova să acţioneze. Acest mod de gândire ne-ar putea slăbi dorinţa de a predica vestea bună despre Regat (Rom. 12:11).
Să înlăturăm raţionamentele false
În privinţa raţionamentelor false se aplică foarte bine principiul din Galateni 6:7: „Nu vă lăsaţi induşi în eroare: . . . ce seamănă omul, aceea va şi secera!“. Dacă un teren nu este semănat, este năpădit imediat de buruieni. În mod asemănător, dacă nu ne este stimulată capacitatea de a gândi clar, raţionamentele false pot prinde rădăcini în mintea noastră. De exemplu, ne-am putea spune: Ziua lui Iehova va veni în mod sigur, dar nu chiar acum. Această schimbare în ce priveşte aşteptările noastre ne-ar putea face să avem o atitudine mai relaxată faţă de activităţile teocratice, iar cu timpul am putea începe să le neglijăm. Drept urmare, ziua lui Iehova ne-ar putea găsi nepregătiţi (2 Pet. 3:10).
Însă raţionamentele false nu vor prinde rădăcini în mintea noastră dacă ne asigurăm mereu care este „voinţa cea bună, plăcută şi perfectă a lui Dumnezeu“ (Rom. 12:2). În acest sens ne este de foarte mare ajutor citirea cu regularitate a Cuvântului lui Dumnezeu. Scripturile ne pot întări convingerea că Iehova acţionează întotdeauna la timpul fixat (Hab. 2:3).
Studiul, rugăciunile, participarea cu regularitate la întruniri, predicarea, precum şi faptele de bunătate izvorâte din iubire ne vor ajuta ‘să păstrăm viu în minte prezenţa zilei lui Iehova’ (2 Pet. 3:11, 12). Iehova va vedea că rămânem statornici în ce priveşte aşteptările noastre. Apostolul Pavel ne aminteşte: „Să nu renunţăm deci să facem ce este bine, căci la timpul potrivit vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală“ (Gal. 6:9).
Cu siguranţă, acum nu este timpul să ne amăgim cu raţionamentul fals că ziua lui Iehova a fost amânată. Mai degrabă, este timpul să ne întărim inima, deoarece ziua lui Iehova s-a apropiat.
[Legenda ilustraţiei de la pagina 4]
Hagai şi Zaharia i-au încurajat pe evrei să construiască
[Legenda fotografiei de la pagina 5]
Ce ar fi făcut proprietarul casei dacă ar fi ştiut că vine hoţul?