Credinţa creştină va fi încercată
„Nu toţi au credinţa.“ — 2 TESALONICENI 3:2.
1. Cum a demonstrat istoria că nu toţi oamenii au o credinţă adevărată?
DE-A lungul istoriei au existat bărbaţi, femei şi copii cu o credinţă adevărată. Este potrivit să adăugăm calificativul „adevărată“ deoarece milioane de persoane au avut o credinţă de genul credulităţii, care este tendinţa de a crede orice, fără a avea motive întemeiate. Credulitatea a inclus deseori credinţa în dumnezei falşi sau practicarea unor forme de închinare pe care Iehova, Dumnezeul Atotputernic, şi Cuvântul său revelat le dezaprobă. Apostolul Pavel a scris: „Nu toţi au credinţa“. — 2 Tesaloniceni 3:2.
2. De ce este imperios necesar să ne examinăm propria credinţă?
2 Însă afirmaţia lui Pavel lasă să se înţeleagă că unele persoane din secolul I aveau o credinţă adevărată şi, implicit, şi unele persoane de astăzi au. Majoritatea cititorilor acestei reviste doresc să aibă o credinţă adevărată şi să-şi sporească credinţa, care se bazează pe cunoştinţa exactă a adevărului divin (Ioan 18:37; Evrei 11:6). Aşa stau lucrurile şi în cazul vostru? Atunci este imperios necesar să înţelegeţi că credinţa voastră va fi pusă la încercare şi să fiţi pregătiţi pentru aceasta. De ce afirmăm acest lucru?
3, 4. De ce ar trebui să-l luăm ca model pe Isus când ne este pusă la încercare credinţa?
3 Trebuie să recunoaştem că Isus Cristos are un rol-cheie în credinţa noastră. De fapt, Biblia îl numeşte pe Isus Desăvârşirea credinţei noastre, iar aceasta datorită lucrurilor pe care le-a spus şi le-a făcut, îndeosebi datorită modului în care a împlinit profeţiile. El a consolidat temelia pe care oamenii îşi pot clădi credinţa adevărată (Evrei 12:2; Apocalipsa 1:1, 2). Cu toate acestea, citim că Isus a fost „ispitit [încercat, NW] în toate, asemenea nouă, dar fără păcat“ (Evrei 4:15). Da, credinţa lui Isus a fost încercată. Însă departe de a ne descuraja sau de a ne înfricoşa, acest lucru ar trebui să ne aducă mângâiere.
4 Trecând prin încercări mari, care au culminat cu moartea sa pe un stâlp de tortură, Isus „a învăţat ascultarea“ (Evrei 5:8). El a dovedit că oamenii pot trăi printr-o credinţă adevărată indiferent de încercările la care ar fi supuşi. Acest lucru capătă o importanţă deosebită dacă ne gândim la ceea ce a spus Isus despre continuatorii săi: „Aduceţi-vă aminte de cuvântul pe care vi l-am spus: «Robul nu este mai mare decât stăpânul său»“ (Ioan 15:20). De fapt, cu privire la continuatorii săi din zilele noastre, Isus a prezis: „Veţi fi urâţi de toate popoarele pentru numele Meu“. — Matei 24:9.
5. Cum arată Scripturile că vom fi încercaţi?
5 În zorii secolului nostru, judecata a început cu casa lui Dumnezeu. Scripturile au prezis: „Suntem în timpul când judecata începe de la casa lui Dumnezeu. Şi dacă începe cu noi, care va fi sfârşitul celor care nu ascultă de Evanghelia lui Dumnezeu? Şi dacă cel drept scapă cu greu, ce se va face cel nelegiuit şi cel păcătos?“ — 1 Petru 4:17, 18.
De ce ne este încercată credinţa?
6. De ce o credinţă încercată este de valoare?
6 Într-un anumit sens, o credinţă netestată nu are o valoare confirmată, iar calitatea ei rămâne necunoscută. Am putea-o compara cu un cec care nu a fost schimbat în bani lichizi. Poate că aţi primit un cec pentru munca prestată, pentru bunurile pe care le-aţi furnizat sau chiar în dar. Cecul poate părea autentic, dar este efectiv aşa? Echivalează într-adevăr valoarea lui cu suma pe care o indică? Tot aşa, credinţa noastră trebuie să fie mai mult decât o formalitate sau o declaraţie publică. Ea trebuie pusă la încercare dacă vrem să dovedim că are o valoare reală. Când credinţa noastră este încercată, putem vedea dacă este puternică şi de valoare. Dar o încercare poate indica şi unele aspecte ale credinţei noastre care trebuie rafinate sau consolidate.
7, 8. Din ce sursă vin încercările credinţei noastre?
7 Dumnezeu permite să ne confruntăm cu persecuţii şi cu alte încercări ale credinţei. În acest sens citim: „Nimeni, când este ispitit, să nu zică: «Sunt ispitit [încercat, NW] de Dumnezeu», căci Dumnezeu nu poate fi ispitit de rele şi El Însuşi nu ispiteşte pe nimeni“ (Iacov 1:13). Cine sau ce anume este răspunzător de aceste încercări? Satan, lumea şi carnea noastră imperfectă.
8 Poate recunoaştem că Satan exercită o puternică influenţă asupra lumii, asupra gândirii şi a căilor ei (1 Ioan 5:19). Şi probabil ştim că el instigă la persecuţii împotriva creştinilor (Apocalipsa 12:17). Dar suntem oare la fel de convinşi că Satan încearcă să ne înşele apelând la carnea noastră imperfectă, fluturând ispite lumeşti în faţa ochilor noştri, sperând să înghiţim momeala, să nu mai ascultăm de Dumnezeu şi să fim în cele din urmă dezaprobaţi de Iehova? Bineînţeles, metodele lui Satan nu ar trebui să ne surprindă, deoarece el s-a folosit de aceleaşi tactici când a încercat să-l ispitească pe Isus. — Matei 4:1–11.
9. Ce foloase putem trage dacă analizăm exemplele de credinţă?
9 Prin intermediul Cuvântului său şi al congregaţiei creştine, Iehova ne oferă exemple de credinţă demne de urmat. Pavel a îndemnat: „Urmaţi-mă pe mine, fraţilor, şi uitaţi-vă bine la cei care se poartă după modelul pe care îl aveţi în noi“ (Filipeni 3:17). Ca slujitor uns al lui Dumnezeu din secolul I, Pavel a fost un exemplu de credinţă, în pofida marilor încercări prin care a trecut. Şi astăzi, la sfârşitul secolului al XX-lea, avem astfel de exemple. Cuvintele din Evrei 13:7 se aplică astăzi cu tot atâta forţă ca şi atunci când le-a scris Pavel: „Aduceţi-vă aminte de aceia care sunt în fruntea voastră, care v-au vorbit cuvântul lui Dumnezeu şi, luând aminte la rezultatul conduitei lor, imitaţi-le credinţa“ (NW).
10. Ce exemple remarcabile de credinţă avem în zilele noastre?
10 Acest îndemn are o importanţă deosebită dacă analizăm conduita membrilor rămăşiţei unse. Putem medita la exemplul lor şi le putem imita credinţa, care s-a dovedit a fi autentică în urma rafinării prin încercări. De la începuturile slabe din anii ’70 ai secolului trecut s-a ajuns la o fraternitate creştină mondială. Ca rod al credinţei şi al perseverenţei lor în lucrări fidele, peste cinci milioane şi jumătate de Martori ai lui Iehova predică şi predau în prezent despre Regatul lui Dumnezeu. Congregaţia mondială de închinători adevăraţi şi zeloşi este o dovadă palpabilă a credinţei lor încercate. — Tit 2:14.
Credinţa a fost încercată în legătură cu anul 1914
11. Ce însemnătate a avut anul 1914 pentru Charles Russell şi colaboratorii lui?
11 Cu mulţi ani înainte de izbucnirea primului război mondial, rămăşiţa unsă anunţase că anul 1914 constituia o dată importantă în cadrul profeţiilor biblice. Totuşi, unele aşteptări au fost premature, iar lucrurile nu s-au derulat aşa cum şi-au imaginat ei. De exemplu, Charles Russell, primul preşedinte al Watch Tower Society, şi colaboratorii lui şi-au dat seama că era necesară o vastă lucrare de predicare, deoarece citiseră în Biblie următoarele: „Evanghelia aceasta a împărăţiei va fi predicată în toată lumea ca o mărturie pentru toate popoarele. Şi atunci va veni sfârşitul“ (Matei 24:14). Dar se întrebau cum putea grupul lor relativ mic să realizeze vreodată aşa ceva?
12. Cum a reacţionat unul dintre colaboratorii lui Russell când a aflat adevărul biblic?
12 Să vedem ce efect a avut acest lucru asupra fratelui Alexander Macmillan, un colaborator al lui Russell. Născut în Canada, Macmillan nu avea nici 20 de ani când a primit cartea lui Russell intitulată Planul vârstelor (1886). (Această carte, numită şi Planul divin al vârstelor, a ajuns să fie volumul I al setului de mare tiraj intitulat Studii în Scripturi. Volumul II, Timpul este aproape [1889], arăta că în anul 1914 vor lua sfârşit „timpurile neamurilor“ [Luca 21:24].) În seara în care Macmillan a început să citească aceste cărţi, el şi-a spus: „Mi se pare că acesta este adevărul!“ În vara anului 1900, el l-a cunoscut pe Russell la un congres al Studenţilor în Biblie, cum se numeau pe atunci Martorii lui Iehova. În scurtă vreme, Macmillan s-a botezat şi a început să lucreze împreună cu fratele Russell la sediul Societăţii din New York.
13. Ce problemă au sesizat Macmillan şi alţii în privinţa împlinirii cuvintelor din Matei 24:14?
13 Bazându-se pe ceea ce citeau în Biblie, acei creştini unşi au anunţat că anul 1914 va fi un an de cotitură în scopul lui Dumnezeu. Însă Macmillan şi alţii se întrebau cum putea fi efectuată lucrarea de predicare la naţiuni — prezisă în Matei 24:14 — în timpul scurt care mai rămăsese. El a spus mai târziu: „Îmi amintesc că discutam deseori cu fratele Russell acest lucru, iar el spunea: «Să ştii, frate, că în New York avem mai mulţi evrei decât sunt la Ierusalim. Avem mai mulţi irlandezi decât la Dublin şi mai mulţi italieni decât la Roma. Dacă le predicăm lor aici, înseamnă că am ajuns cu mesajul la toţi locuitorii pământului». Însă nu ne împăcam cu gândul acesta. Atunci ne-a venit ideea de a produce «Foto-Drama»“.
14. Ce proiect extraordinar s-a început înainte de anul 1914?
14 „Foto-Drama Creaţiunii“ a fost o realizare originală! Aceasta era o proiecţie combinată de imagini filmate şi diapozitive pe sticlă colorată, sincronizate cu muzică şi cuvântări biblice înregistrate pe fonograf. În 1913, Turnul de veghere (în engleză) spunea despre un congres din Arkansas (S.U.A.): „S-a hotărât în unanimitate că sosise timpul folosirii imaginilor filmate în predarea adevărurilor biblice. . . . [Russell] a explicat că lucra la acest proiect de trei ani şi că erau aproape gata sute de imagini frumoase, care în mod sigur vor atrage mari mulţimi şi vor proclama Evanghelia, ajutând publicul să-şi redobândească credinţa în Dumnezeu“.
15. Ce rezultate a dat „Foto-Drama“?
15 „Foto-Drama“ a făcut exact acest lucru după proiecţia inaugurală, din ianuarie 1914. Iată câteva rapoarte apărute în Turnul de veghere din 1914 (în engleză):
1 aprilie: „După ce a vizionat două părţi, un ministru a spus: «Nu am văzut decât jumătate din FOTO-DRAMA CREAŢIUNII, dar am învăţat deja mai multe lucruri despre Biblie decât am învăţat în cei trei ani la seminarul teologic». După ce a văzut proiecţia, un evreu a afirmat: «Plec ca evreu mai bun decât la venire». Câţiva preoţi şi călugăriţe catolice au vizionat FOTO-DRAMA şi şi-au exprimat profunda apreciere. . . . Până acum dispunem de numai 12 seturi complete cu FOTO-DRAMA . . . Totuşi, am ajuns deja cu aceasta la treizeci şi unu de oraşe . . . Zilnic, peste treizeci şi cinci de mii de persoane o văd, o aud, o admiră, meditează la ea şi sunt binecuvântate“.
15 iunie: „Imaginile m-au făcut mai zelos în răspândirea adevărului şi mi-au sporit dragostea faţă de Tatăl ceresc şi faţă de scumpul nostru frate mai mare, Isus. Mă rog în fiecare zi ca Dumnezeu să binecuvânteze din plin FOTO-DRAMA CREAŢIUNII şi pe toţi cei ce se ocupă cu prezentarea ei . . . Al vostru slujitor în El, F. W. KNOCHE. — Iowa“.
15 iulie: „Suntem fericiţi că proiecţia a lăsat o impresie favorabilă în acest oraş şi suntem siguri că această mărturie pentru lume are şi menirea de a-i aduna pe mulţi care se dovedesc a fi nestemate alese de Domnul. Ştim că destul de mulţi studenţi zeloşi în Biblie frecventează acum Clasa în urma lucrării cu Foto-Drama. . . . Sora voastră în Domnul, EMMA BRICKER“.
15 noiembrie: „Suntem siguri că veţi fi bucuroşi să aflaţi despre splendida mărturie care se depune prin FOTO-DRAMA CREAŢIUNII la Opera din Londra, Kingsway. Mâna călăuzitoare a Domnului a fost atât de evidentă în toate scenele din această proiecţie, de care fraţii se bucură foarte mult . . . În auditoriu erau oameni din toate categoriile sociale; am văzut printre spectatori o mulţime de preoţi. Un paroh . . . a cerut bilete pentru ca el şi soţia lui să o mai vizioneze o dată. Un alt paroh al Bisericii Anglicane a vizionat de câteva ori FOTO-DRAMA şi . . . şi-a adus mulţi prieteni să o vadă şi ei. De asemenea, au fost prezenţi doi episcopi şi câteva persoane proeminente“.
1 decembrie: „Eu şi soţia mea îi mulţumim din inimă Tatălui nostru Ceresc pentru marea şi nepreţuita binecuvântare de care ne bucurăm prin intermediul vostru. Datorită frumoasei voastre FOTO-DRAME am ajuns şi noi să înţelegem şi să acceptăm adevărul . . . Avem de la voi cele şase volume ale STUDIILOR ÎN SCRIPTURI. Ele ne sunt de mare ajutor“.
Reacţia la încercările de atunci
16. De ce anul 1914 a pus la încercare credinţa?
16 Ce s-a întâmplat însă când acei creştini sinceri şi devotaţi au constatat că aşteptările lor de a i se alătura Domnului în 1914 nu s-au realizat? Acei creştini unşi au trecut printr-o perioadă de mari încercări. În Turnul de veghere din 1 noiembrie 1914 (în engleză) se spunea: „Să nu uităm că ne aflăm într-o perioadă de încercări“. Cu privire la aceasta, în cartea Martorii lui Iehova — Proclamatori ai Regatului lui Dumnezeu (1997) se spune: „Perioada cuprinsă între anii 1914–1918 s-a dovedit a fi, într-adevăr, «o perioadă de încercări» pentru Studenţii în Biblie“. Aveau ei să-şi rafineze credinţa şi să-şi modeleze gândirea pentru a efectua marea lucrare ce le stătea în faţă?
17. Cum au reacţionat cei unşi fideli la ideea că trebuiau să rămână pe pământ după 1914?
17 Turnul de veghere din 1 septembrie 1916 (în engleză) spunea: „Ne-am imaginat că lucrarea de Seceriş pentru strângerea Bisericii [celor unşi] se va înfăptui înainte de a se sfârşi timpurile neamurilor; dar în Biblie nu se spune nimic în acest sens. . . . Ne pare rău că lucrarea de Seceriş continuă? . . . Acum, dragi fraţi, trebuie să manifestăm multă recunoştinţă faţă de Dumnezeu, o apreciere crescândă faţă de adevărul minunat pe care ne-a acordat privilegiul să-l înţelegem şi să ne identificăm cu el, precum şi tot mai mult zel pentru a le face cunoscut altora acest Adevăr“. Credinţa lor a fost pusă la încercare, dar au ieşit cu bine. Însă creştinii trebuie să fie conştienţi că credinţa lor poate fi încercată în multe moduri.
18, 19. Cum a fost încercată credinţa poporului lui Dumnezeu la scurt timp după moartea fratelui Russell?
18 De exemplu, la scurt timp după moartea fratelui Russell, rămăşiţa a fost supusă unei alt fel de încercări, o încercare a loialităţii şi a credinţei lor. Cine era „sclavul fidel“ din Matei 24:45 (NW)? Unii credeau că era fratele Russell în persoană, aşa că au refuzat categoric să se supună noilor măsuri organizatorice. Dacă el fusese sclavul, ce trebuiau să facă fraţii acum, când el murise? Trebuiau oare să urmeze o altă persoană desemnată sau sosise timpul să înţeleagă că Iehova folosea ca instrument nu doar o persoană, ci un întreg grup de creştini, sau o clasă a sclavului?
19 Creştinii adevăraţi au trecut printr-o altă încercare în 1918, când autorităţile lumeşti, instigate de clerul creştinătăţii, ‘au făcut din apăsare o lege’ împotriva organizaţiei lui Iehova (Psalmul 94:20). Un val de persecuţii violente s-a abătut asupra Studenţilor în Biblie atât în America de Nord, cât şi în Europa. Opoziţia stârnită de cler a atins punctul culminant la 7 mai 1918, când guvernul federal al Statelor Unite a emis mandate de arestare pentru Joseph Rutherford şi pentru câţiva dintre colaboratorii săi apropiaţi, printre care se afla şi Alexander Macmillan. Ei au fost acuzaţi pe nedrept de sediţiune, iar autorităţile nu au luat în considerare că apărarea le susţinea nevinovăţia.
20, 21. După cum a fost prezis în Maleahi 3:1–3, ce lucrare s-a făcut în rândul celor unşi?
20 Deşi nu şi-au dat seama atunci, ei erau supuşi purificării despre care s-a vorbit în Maleahi 3:1–3: „Cine va putea să sufere ziua venirii Lui? Cine va rămâne în picioare când Se va arăta El? Căci El [mesagerul legământului] va fi ca focul topitorului şi ca leşia înălbitorului. Şi El se va aşeza ca topitorul şi ca purificatorul argintului; va curăţi pe fiii lui Levi, îi va purifica aşa cum se curăţă aurul şi argintul şi vor aduce DOMNULUI un dar de mâncare în dreptate“.
21 Spre sfârşitul primului război mondial, unii Studenţi în Biblie s-au confruntat cu altă încercare a credinţei: păstrarea strictă a neutralităţii faţă de chestiunile militare ale lumii (Ioan 17:16; 18:36). Unii nu şi-au păstrat neutralitatea. Ca urmare, în 1918, Iehova l-a trimis pe „mesagerul legământului“, Cristos Isus, la templul Său spiritual ca să cureţe micul grup de închinători ai Săi de petele lumii. Cei care au fost hotărâţi să manifeste o credinţă adevărată au învăţat din această experienţă şi au mers înainte, continuând să predice cu zel.
22. Ce rămâne de discutat în legătură cu încercările la care ne este supusă credinţa?
22 Ceea ce am analizat până acum nu este doar o pagină de istorie, ci este strâns legat de starea spirituală actuală a congregaţiei mondiale a lui Iehova. Dar să vedem în următorul articol unele dintre încercările la care este supusă credinţa poporului lui Dumnezeu în prezent şi cum putem ieşi victorioşi din ele.
Vă amintiţi?
◻ De ce poporul lui Iehova trebuie să se aştepte să-i fie încercată credinţa?
◻ Ce eforturi s-au depus înainte de 1914 pentru a răspândi mesajul lui Dumnezeu?
◻ Ce era „Foto-Drama“, şi ce rezultate a dat ea?
◻ Cum au constituit evenimentele din perioada 1914–1918 o încercare pentru cei unşi?
[Legenda fotografiei de la pagina 12]
La începutul secolului nostru, oameni din multe ţări studiau Biblia cu ajutorul volumelor „Zorii Mileniului“, numite mai târziu „Studii în Scripturi“
[Legenda fotografiei de la pagina 13]
O scrisoare de la Charles Russell, conţinând textul introductiv al unei înregistrări, în care el spunea: „«Foto-Drama Creaţiunii» este prezentată de IBSA [Asociaţia Internaţională a Studenţilor în Biblie]. Obiectivul ei este instruirea publicului în domeniul ştiinţifico-religios, precum şi apărarea Bibliei“
[Legenda fotografiei de la pagina 15]
Demetrius Papageorge a călătorit în multe locuri pentru a proiecta „Foto-Drama Creaţiunii“. Mai târziu a fost închis pentru că şi-a păstrat neutralitatea creştină