Merg animalele la cer?

Răspunsul Bibliei

Biblia arată că, dintre toate ființele de pe pământ, numai un număr limitat de oameni vor merge la cer. (Revelația 14:1, 3) Ei vor guverna alături de Isus ca regi și preoți. (Luca 22:28-30; Revelația 5:9, 10) Marea majoritate a oamenilor vor fi înviați pe un pământ paradiziac. (Psalmul 37:11, 29)

În Biblie nu apare nicio mențiune despre un paradis al animalelor de companie sau al câinilor, și pe bună dreptate. Animalele nu pot întreprinde pașii necesari pentru a primi „chemarea cerească”. (Evrei 3:1) Acești pași presupun a acumula cunoștință, a exercita credință și a asculta de poruncile lui Dumnezeu. (Matei 19:17; Ioan 3:16; 17:3) Numai oamenii au fost creați cu perspectiva de a trăi veșnic. (Geneza 2:16, 17; 3:22, 23)

Pentru a merge la cer, ființele de pe pământ trebuie înviate. (1 Corinteni 15:42) Biblia menționează câteva învieri. (1 Regi 17:17-24; 2 Regi 4:32-37; 13:20, 21; Luca 7:11-15; 8:41, 42, 49-56; Ioan 11:38-44; Faptele 9:36-42; 20:7-12) Însă în toate cazurile au fost înviați oameni, nu animale.

Au animalele suflet?

Nu. Biblia afirmă că atât animalele, cât și oamenii sunt suflete. (Numerele 31:28) Când primul om, Adam, a fost creat, el nu a primit un suflet, ci „a devenit un suflet viu”. (Geneza 2:7) Un suflet este compus din două elemente: „țărâna pământului” și „suflare de viață”.

Pot muri sufletele?

Da. Biblia ne învață că sufletele pot muri. (Leviticul 21:11; Ezechiel 18:20) Când mor, animalele și oamenii se întorc în țărână. (Eclesiastul 3:19, 20) Cu alte cuvinte, ei încetează să existe.a

Păcătuiesc animalele?

Nu. A păcătui înseamnă să gândești, să simți sau să faci ceva ce contravine normelor lui Dumnezeu. Pentru a comite un păcat, o ființă trebuie să fie capabilă să ia decizii de ordin moral, iar animalelor le lipsește această capacitate. De obicei, acestea acționează din instinct pe parcursul vieții lor limitate. (2 Petru 2:12) Animalele mor, chiar dacă nu au păcătuit.

Aprobă Dumnezeu cruzimea față de animale?

Nu. Dumnezeu le-a dat oamenilor autoritate asupra animalelor, dar nu și dreptul de a le maltrata. (Geneza 1:28; Psalmul 8:6-8) Dumnezeu este preocupat de bunăstarea fiecărui animal, chiar și de cea a unor păsărele. (Iona 4:11; Matei 10:29) El le-a poruncit slujitorilor lui să trateze animalele cu considerație. (Exodul 23:12; Deuteronomul 25:4; Proverbele 12:10)

Versete biblice pe această temă

Geneza 1:28: „Dumnezeu i-a binecuvântat [pe primii oameni] și Dumnezeu le-a zis: «Fiți roditori, înmulțiți-vă și umpleți pământul, supuneți-l și stăpâniți peste peștii mării, peste creaturile zburătoare ale cerurilor și peste orice creatură vie care se mișcă pe pământ»”.

Semnificație: Dumnezeu le-a dat oamenilor autoritate asupra animalelor.

Numerele 31:28: „Să iei . . . de la bărbații de război care au plecat în campanie un suflet din cinci sute, ca taxă, atât dintre oameni, cât și din cireadă, dintre măgari și din turmă”.

Semnificație: Atât animalele, cât și oamenii sunt suflete.

Proverbele 12:10: „Cel drept are grijă de sufletul animalului său domestic”.

Semnificație: Oamenii buni se îngrijesc cum se cuvine de animale, inclusiv de animalele lor de companie.

Matei 10:29: „Nu se vând două vrăbii pentru un bănuț? Totuși, niciuna dintre ele nu cade la pământ fără știrea Tatălui vostru”.

Semnificație: Dumnezeu observă animalele și este preocupat de ele, chiar și de niște păsărele.

a Pentru mai multe informații, vezi capitolul 6 din cartea Ce ne învață Biblia?.