O invitaţie plină de iubire adresată celor obosiţi
„Veniţi la Mine toţi cei trudiţi şi împovăraţi şi Eu vă voi da odihnă [înviorare, NW].“ — MATEI 11:28.
1. Ce a văzut Isus în Galileea cu ocazia celui de-al treilea turneu de predicare?
PE LA începutul anului 32 e.n., Isus era în cel de-al treilea turneu de predicare în districtul Galileii. El călătorea prin oraşe şi prin sate, „învăţând pe popor în sinagogile lor, predicând Evanghelia împărăţiei şi vindecând orice boală şi orice neputinţă“. În timp ce făcea aceasta, el a văzut mulţimile şi „I s-a făcut milă de ele, pentru că erau necăjite şi risipite ca nişte oi care n-au păstor“. — Matei 9:35, 36.
2. Cum i-a ajutat Isus pe oameni?
2 Însă, pe lângă faptul că i s-a făcut milă de mulţimi, Isus, după ce şi-a instruit discipolii să se roage la „Domnul secerişului“, Iehova Dumnezeu, i-a trimis să-i ajute pe oameni (Matei 9:38; 10:1). Apoi i-a asigurat personal cu privire la calea către adevărata eliberare şi odihnă. El le-a adresat o invitaţie călduroasă: „Veniţi la Mine toţi cei trudiţi şi împovăraţi şi Eu vă voi da odihnă. Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre“ (Matei 11:28, 29).
3. De ce este invitaţia lui Isus la fel de îmbietoare azi?
3 Azi trăim într-un timp în care mulţi oameni sunt împovăraţi (Romani 8:22; 2 Timotei 3:1). Numai faptul de a-şi câştiga existenţa îi solicită pe unii atât de mult, încât le mai rămâne foarte puţin timp şi energie pentru familie, prieteni sau pentru alte lucruri. Mulţi sunt împovăraţi de boli grave, necazuri, deprimare şi alte afecţiuni fizice şi emoţionale. Apăsaţi de greutăţi, unii încearcă să găsească uşurare dedicându-se plăcerilor, mâncării, băuturii şi chiar drogurilor. Bineînţeles că, în felul acesta, ei nu fac altceva decât să intre într-un cerc vicios, care le creează mai multe probleme şi necazuri (Romani 8:6). Este clar că invitaţia adresată cu iubire de Isus este azi la fel de îmbietoare ca în timpul său.
4. La ce întrebări trebuie să răspundem ca să tragem foloase de pe urma invitaţiei pline de iubire a lui Isus?
4 Dar ce îi apăsa atât de mult pe oamenii din timpul lui Isus, încât arătau ‘risipiţi şi necăjiţi’, fapt care a trezit mila lui Isus? Care erau poverile pe care trebuiau ei să le poarte, şi cum i-a ajutat invitaţia lui Isus? Răspunsurile la aceste întrebări pot fi de o reală utilitate pentru noi, ajutându-ne să tragem foloase de pe urma invitaţiei pline de iubire pe care Isus le-a adresat-o celor obosiţi.
Cei care sunt „trudiţi şi împovăraţi“
5. De ce a fost potrivit ca apostolul Matei să relateze despre acest episod din ministerul lui Isus?
5 Este interesant faptul că numai Matei a relatat despre acest episod din ministerul lui Isus. Întrucât fusese încasator de impozite, Matei, care se numea şi Levi, era foarte familiarizat cu o anumită povară pe care o purtau oamenii (Matei 9:9; Marcu 2:14). Iată ce se spune în cartea Daily Life in the Time of Jesus (Viaţa cotidiană în timpul lui Isus): „Impozitele pe care [evreii trebuiau] să le plătească în bani şi în natură erau exagerat de mari, şi ele erau cu atât mai apăsătoare, cu cât se pretindeau două feluri de impozite: impozitele civile şi impozitele religioase; şi nici unul dintre ele nu era mic“.
6. a) Ce sistem de impozitare era în timpul lui Isus? b) De ce aveau încasatorii de impozite o reputaţie atât de proastă? c) Despre ce anume a considerat Pavel că era nevoie să le aducă aminte colaboratorilor săi creştini?
6 Ceea ce făcea ca aceste impozite să fie deosebit de apăsătoare era sistemul de impozitare din timpul acela. În provincie, dreptul de încasare a impozitelor era cedat de funcţionarii romani celor care ofereau cel mai mult. La rândul lor, aceştia angajau oameni din comunităţile locale ca să supravegheze munca propriu-zisă de încasare a impozitelor. Fiecare persoană din această structură ierarhică se considera pe deplin îndreptăţită să adauge la impozit propriul său comision, sau cotă parte. De exemplu, Luca relatează că „era un om numit Zacheu; el era încasator principal de impozite şi era bogat“ (Luca 19:2, NW). Zacheu şi cei care erau în subordinea sa deveniseră, evident, bogaţi prin sărăcirea poporului. Abuzul şi corupţia generate de acest sistem i-au făcut pe oameni să-i pună pe încasatorii de impozite în aceeaşi categorie cu păcătoşii şi prostituatele, lucru pe care probabil că îl meritau în majoritatea cazurilor (Matei 9:10; 21:31, 32; Marcu 2:15; Luca 7:34). Întrucât poporul era apăsat de poveri aproape insuportabile, nu e de mirare că apostolul Pavel a considerat că era nevoie să le aducă aminte colaboratorilor săi creştini să nu se ofenseze din cauza stăpânirii romane, ci să ‘dea tuturor ce sunt datori: cui datorează impozitul, să-i dea impozitul; cui datorează vama, să-i dea vama’. — Romani 13:7a; compară cu Luca 23:2.
7. Cum a mărit codul penal roman povara poporului?
7 Iată ce le-a mai amintit Pavel creştinilor: „Cui datoraţi frica, daţi-i frica; cui datoraţi cinstea, daţi-i cinstea“ (Romani 13:7b). Romanii erau cunoscuţi pentru draconicul lor cod penal. Bătăile, biciuirile, detenţiile aspre şi execuţiile erau aplicate deseori pentru a ţine poporul în supunere (Luca 23:32, 33; Faptele 22:24, 25). Chiar şi conducătorilor evrei li se dăduse autoritate să administreze asemenea pedepse după cum credeau de cuviinţă (Matei 10:17; Faptele 5:40). Evident că un astfel de sistem era foarte represiv, ba chiar opresiv pentru toţi cei care trăiau sub autoritatea lui.
8. În ce fel au pus conducătorii religioşi o povară pe umerii oamenilor?
8 Însă povara pe care conducătorii religioşi din timpul acela o puseseră pe umerii oamenilor de rând era mai grea decât impozitele şi legile romane. De fapt, aceasta se pare că a constituit principala îngrijorare a lui Isus când a zis că oamenii erau „trudiţi şi împovăraţi“. El a spus despre conducătorii religioşi că, în loc să le dea celor asupriţi speranţă şi să le aducă mângâiere, „leagă sarcini apăsătoare . . . şi le pun pe umerii oamenilor, dar ei nici cu degetul nu vor să le mişte“ (Matei 23:4; Luca 11:46). Este evidentă maniera fără echivoc în care sunt prezentaţi în evanghelii conducătorii religioşi, îndeosebi grupul scribilor şi al fariseilor: aroganţi, insensibili şi ipocriţi. Ei îi dispreţuiau pe oamenii de rând, numindu-i ignoranţi şi nespălaţi, şi îi dispreţuiau pe străinii din rândurile lor. Iată ce se spune într-un comentariu despre atitudinea lor: „Un om care supraîncarcă un cal este pasibil de pedeapsă în faţa legii. Dar ce putem spune despre cineva care îi încărca cu 613 porunci pe «oamenii de rând», respectiv pe cei care nu aveau o educaţie religioasă; iar apoi, fără să facă nimic pentru a-i ajuta, îi acuza că nu sunt pioşi?“ Bineînţeles, adevărata povară nu era Legea mozaică, ci puzderia de tradiţii impuse poporului.
Adevărata cauză a necazurilor
9. Prin ce se deosebeau condiţiile de viaţă din timpul lui Isus de cele din timpul regelui Solomon?
9 Uneori, povara de ordin financiar impusă poporului era grea, astfel că sărăcia era larg răspândită. Israeliţii trebuiau să plătească impozite rezonabile, prevăzute de Legea mozaică. Apoi, în timpul domniei lui Solomon, poporul a finanţat unele proiecte foarte costisitoare pentru naţiune, cum a fost construirea templului şi a altor edificii (1 Împăraţi 7:1–8; 9:17–19). Totuşi, Biblia ne spune că oamenii „mâncau, beau şi se înveseleau. . . . Iuda şi Israel, de la Dan până la Beer-Şeba, au locuit în siguranţă, fiecare sub via lui şi sub smochinul lui, în tot timpul lui Solomon“ (1 Împăraţi 4:20, 25). Cum se explică diferenţa?
10. Care a fost cauza situaţiei în care se găsea Israelul în secolul I e.n.?
10 Cât timp naţiunea a rămas fermă de partea închinării adevărate, membrii ei s-au bucurat de favoarea lui Iehova şi au fost binecuvântaţi, asigurându-li-se securitate şi prosperitate, în pofida marilor cheltuieli făcute la scară naţională. Însă Iehova i-a avertizat că, ‘dacă se vor întoarce de la El şi nu vor ţine rânduielile Lui’, vor suferi mari necazuri. De fapt, „Israel va ajunge de râs şi de pomină printre toate popoarele“ (1 Împăraţi 9:6, 7). Şi aşa s-a şi întâmplat. Israelul a ajuns sub stăpânirea străinilor, iar regatul care se bucura odinioară de glorie a devenit o colonie a imperiilor străine. Ce scump au plătit israeliţii pentru că şi-au neglijat obligaţiile spirituale!
11. De ce a considerat Isus că oamenii ‘erau necăjiţi şi risipiţi ca nişte oi care n-au păstor’?
11 Toate acestea ne ajută să înţelegem de ce Isus i-a considerat ‘necăjiţi şi risipiţi’ pe oamenii pe care i-a văzut. Aceştia erau israeliţi — poporul lui Iehova — care, în general, se străduiau să trăiască potrivit legilor lui Dumnezeu şi să se închine într-un mod acceptabil. Cu toate acestea, ei erau exploataţi şi asupriţi nu numai de puterile politice şi comerciale, ci şi de conducătorii religioşi apostaţi din rândurile lor. Israeliţii erau „ca nişte oi care n-au păstor“, deoarece nu aveau pe nimeni care să le poarte de grijă sau să-i apere. Ei aveau nevoie de ajutor pentru a depăşi problemele aspre ale vieţii. Cât de oportună a fost invitaţia amabilă şi plină de iubire a lui Isus!
Invitaţia lui Isus azi
12. Cu ce greutăţi se confruntă azi slujitorii lui Dumnezeu şi alţi oameni sinceri?
12 În multe cazuri, la fel stau lucrurile şi azi. Oamenii sinceri care se străduiesc să-şi câştige existenţa în mod cinstit suportă anevoie greutăţile şi solicitările la care îi supune acest sistem corupt. Nici chiar cei care şi-au dedicat viaţa lui Iehova nu sunt scutiţi de influenţele corupte. Rapoartele arată că unora dintre slujitorii lui Iehova le este din ce în ce mai greu să se achite de toate responsabilităţile pe care le au, cu toate că doresc acest lucru. Ei se simt împovăraţi şi obosiţi. Unii chiar consideră că ar fi o uşurare dacă ar putea pur şi simplu să renunţe la toate şi să dispară undeva ca să se poată reculege. Aţi trăit vreodată aceste sentimente? Cunoaşteţi vreo persoană apropiată care se află în această situaţie? Într-adevăr, invitaţia plină de căldură a lui Isus înseamnă foarte mult pentru noi, cei de azi.
13. De ce putem fi siguri că Isus ne poate ajuta să găsim odihnă şi înviorare?
13 Înainte de a face această invitaţie plină de iubire, Isus a declarat: „Toate lucrurile Mi-au fost date de Tatăl Meu; şi nimeni nu cunoaşte deplin pe Fiul, afară de Tatăl; tot astfel nimeni nu cunoaşte deplin pe Tatăl, afară de Fiul şi acela căruia vrea Fiul să i-L descopere“ (Matei 11:27). Datorită legăturilor strânse dintre Isus şi Tatăl său, suntem asiguraţi că, acceptând invitaţia lui Isus şi devenind discipoli ai săi, putem să legăm personal relaţii strânse cu Iehova, „Dumnezeul oricărei mângâieri“ (2 Corinteni 1:3; compară cu Ioan 14:6). În plus, întrucât ‘toate lucrurile I-au fost date lui’ Isus Cristos, numai el are puterea şi autoritatea de a ne uşura poverile. Care poveri? Cele impuse de sistemele religioase, comerciale şi politice, precum şi poverile impuse de păcatul şi imperfecţiunea moştenite. Ce idee încurajatoare şi reconfortantă este aceasta chiar de la început!
14. Referitor la ce trudă putea aduce Isus înviorare?
14 Isus a zis în continuare: „Veniţi la Mine toţi cei [care sunteţi, NW] trudiţi şi împovăraţi şi Eu vă voi da odihnă [înviorare, NW]“ (Matei 11:28). Cu certitudine, Isus nu s-a declarat împotriva muncii grele, deoarece el de multe ori şi-a sfătuit discipolii să depună eforturi intense în munca pe care o aveau de făcut (Luca 13:24). Dar expresia „care sunteţi trudiţi“ („munciţi din greu“, Kingdom Interlinear) semnifică o muncă îndelungată şi obositoare, din care, deseori, nu rezultă nimic valoros. Şi cuvântul „împovăraţi“ conţine ideea de încărcat peste capacitatea normală. Această deosebire poate fi asemănată cu aceea dintre un om care sapă după o comoară ascunsă şi unul care sapă şanţuri într-un lagăr de muncă. Amândoi fac o muncă grea asemănătoare. Însă pentru unul munca este o plăcere, iar pentru celălalt, o corvoadă interminabilă. Deosebirea dintre ele constă în scopul muncii sau în lipsa acestui scop.
15. a) Ce întrebări ar trebui să ne punem dacă simţim că purtăm pe umeri o povară grea? b) Ce se poate spune despre sursa poverilor noastre?
15 Consideraţi că „sunteţi trudiţi şi împovăraţi“, că timpul şi energia vă sunt prea mult solicitate? Vi se pare că poverile pe care le purtaţi sunt prea grele? Dacă da, poate că este bine să vă întrebaţi: „Pentru ce anume trudesc? Ce fel de povară port eu?“ Iată ce a remarcat în acest sens un biblist cu peste 80 de ani în urmă: „Dacă analizăm poverile vieţii, vedem că ele se împart în două categorii pe care le-am putea denumi astfel: cele pe care ni le facem singuri şi cele care sunt inevitabile; cu alte cuvinte, cele care se datoresc propriilor noastre acţiuni şi cele care nu se datoresc acţiunilor noastre“. Apoi, el a adăugat: „După o examinare riguroasă, mulţi dintre noi rămân surprinşi când constată că o mare parte din totalul poverilor noastre sunt cele pe care ni le impunem singuri“.
16. Ce poveri ne-am putea crea singuri în mod neînţelept?
16 Care sunt câteva dintre poverile pe care ni le creăm singuri? Azi trăim într-o lume imorală, materialistă şi care iubeşte plăcerile (2 Timotei 3:1–5). Chiar şi creştinii dedicaţi sunt supuşi în permanenţă presiunilor de a se conforma modei şi stilului de viaţă al lumii. Apostolul Ioan a scris despre „dorinţa cărnii, dorinţa ochilor şi etalarea ostentativă a mijloacelor de existenţă“ (1 Ioan 2:16, NW). Acestea sunt mijloace puternice care ne pot influenţa cu uşurinţă. Este cunoscut faptul că unii sunt gata să se afunde în datorii ca să se bucure mai mult de plăcerile lumii sau ca să-şi păstreze un anumit nivel de viaţă. Apoi constată că trebuie să rămână neobişnuit de mult peste program la locul de muncă sau să se angajeze în mai multe servicii ca să câştige banii necesari pentru plata datoriilor.
17. Ce situaţie face ca sarcina să fie şi mai greu de purtat, şi cum poate fi ea remediată?
17 Deşi poate că o astfel de persoană consideră că nu este ceva rău să aibă sau să facă unele lucruri pe care le au sau le fac alţii, este important ca ea să analizeze situaţia ca să vadă dacă nu cumva îşi îngreuiază sarcina în mod inutil (1 Corinteni 10:23). Întrucât nu poate purta decât o sarcină limitată, persoana în cauză trebuie să renunţe la ceva ca să poată prelua o altă sarcină. Deseori, se renunţă mai întâi la lucrurile care sunt esenţiale pentru bunăstarea noastră spirituală: studiul personal al Bibliei, prezenţa la întruniri şi ministerul de teren. Rezultatul este pierderea vigorii spirituale, care, la rândul ei, face ca sarcina să fie şi mai greu de purtat. Isus Cristos a avertizat cu privire la un astfel de pericol când a spus următoarele: „Luaţi seama la voi înşivă, ca nu cumva să vi se îngreuieze inimile cu îmbuibare de mâncare şi băutură şi cu îngrijorările vieţii, şi ziua aceea să vină peste voi fără veste [ca un laţ, NW]“ (Luca 21:34, 35; Evrei 12:1). Dacă eşti împovărat şi epuizat, este greu să sesizezi un laţ şi să scapi de el.
Uşurare şi înviorare
18. Ce le-a oferit Isus celor care vin la el?
18 Iată de ce Isus a oferit, plin de iubire, remediul: „Veniţi la mine, . . . şi eu vă voi înviora“ (Matei 11:28, NW). Cuvintele „înviora“, din acest verset, şi „înviorare“, din versetul 29, provin din termenii greceşti care corespund cuvântului pe care versiunea Septuaginta îl foloseşte pentru a traduce cuvântul ebraic pentru sabat sau sărbătoare sabatică (Exodul 16:23, NW). Aşadar, Isus nu a promis că cei care vor veni la el nu vor mai avea de muncit, ci a promis că îi va înviora, ca să fie gata pregătiţi pentru lucrarea pe care trebuie să o efectueze în armonie cu scopul lui Dumnezeu.
19. Cum ‘vine’ cineva la Isus?
19 Cum ‘vine’ însă cineva la Isus? Iată ce le-a zis el discipolilor săi: „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să Mă urmeze [încontinuu, NW]“ (Matei 16:24). Prin urmare, pentru ca o persoană să vină la Isus, ea trebuie să îşi aducă propria voinţă în supunere faţă de voinţa lui Dumnezeu şi a lui Cristos, să accepte o anumită sarcină de responsabilitate şi să procedeze aşa încontinuu. Sunt aceste lucruri prea grele? Este preţul prea ridicat? Să vedem ce a zis Isus după ce le-a adresat celor obosiţi acea invitaţie plină de iubire.
Vă amintiţi?
◻ În ce fel erau împovăraţi oamenii din timpul lui Isus?
◻ Care era adevărata cauză a necazurilor oamenilor?
◻ Cum ar trebui să ne examinăm dacă simţim că suntem foarte împovăraţi?
◻ Ce poveri ne putem crea singuri în mod neînţelept?
◻ Cum putem obţine înviorarea promisă de Isus?
[Legenda fotografiilor de la pagina 15]
Care sunt câteva dintre poverile pe care ni le-am putea crea singuri?
[Provenienţa fotografiei de la pagina 15]
Prin amabilitatea Ministerului de Turism din Bahamas