Rezultatele predicării – „Ogoarele . . . sunt albe pentru seceriş”

 1, 2. a) De ce au fost nedumeriţi discipolii lui Isus? b) La ce seceriş a făcut referire Isus?

DISCIPOLII sunt nedumeriţi. Isus le-a spus: „Ridicaţi-vă ochii şi priviţi ogoarele: sunt albe pentru seceriş”. Ei se uită în direcţia indicată de Isus, dar nu văd câmpuri albe, ci verzi, întrucât orzul abia încolţise. Probabil că se gândesc: Despre ce seceriş vorbeşte? Mai sunt câteva luni până atunci (Ioan 4:35).

² Isus însă nu face referire la un seceriş propriu-zis. El se foloseşte de această ocazie pentru a le transmite discipolilor două idei importante privitoare la un seceriş spiritual, o lucrare de strângere a oamenilor în congregaţia creştină. Care sunt cele două idei? Le vom afla analizând această relatare.

 3. a) Ce l-a îndemnat, probabil, pe Isus să spună că ogoarele sunt albe pentru seceriş? (Vezi nota marginală.) b) Cum a arătat Isus că nu s-a referit la un seceriş în sens propriu?

³ Conversaţia lui Isus cu discipolii a avut loc la sfârşitul anului 30 e.n., lângă Sihar, un oraş din Samaria. Discipolii au intrat în oraş, iar Isus a rămas la o fântână. Acolo, el i-a împărtăşit adevăruri spirituale unei femei, care şi-a dat seama imediat de importanţa învăţăturilor lui Isus. Când discipolii s-au întors, femeia a plecat în grabă spre Sihar pentru a le spune oamenilor din oraş lucrurile impresionante pe care le aflase. Cele povestite de ea au trezit interesul multora dintre locuitorii Siharului, astfel că aceştia s-au îndreptat fără întârziere spre fântână pentru a-l întâlni pe Isus. Poate că în acel moment, când a privit în depărtare spre ogoarele de orz şi a văzut mulţimea de samariteni apropiindu-se, Isus a spus: „Priviţi ogoarele: sunt albe pentru seceriş”.a Apoi, pentru a arăta că nu se referise la un seceriş în sens propriu, ci la unul spiritual, Isus a adăugat: „Secerătorul . . . strânge rod pentru viaţa veşnică” (Ioan 4:5-30, 36).

 4. a) Care sunt cele două idei referitoare la seceriş subliniate de Isus? b) La ce întrebări vom găsi răspuns în continuare?

⁴ Ce idei importante despre secerişul spiritual a scos în evidenţă Isus? În primul rând, lucrarea este urgentă. Cuvintele lui Isus „ogoarele . . . sunt albe pentru seceriş” erau un îndemn adresat continuatorilor săi. Pentru a le arăta discipolilor cât de urgentă era lucrarea, el a adăugat: „Deja secerătorul primeşte plata”. Da, secerişul începuse deja. Nu era timp de pierdut! În al doilea rând, lucrătorii sunt bucuroşi. Isus a spus că semănătorii şi secerătorii aveau „să se bucure împreună” (Ioan 4:35b, 36). Aşa cum Isus trebuie să se fi bucurat când a văzut că „mulţi samariteni . . . au crezut în el”, tot aşa discipolii săi urmau să aibă mari bucurii în timp ce luau parte din tot sufletul la seceriş (Ioan 4:39-42). Această relatare din secolul I are o importanţă deosebită pentru noi deoarece ilustrează ce se întâmplă astăzi pe parcursul celui mai mare seceriş spiritual din toate timpurile. Când a început acest seceriş? Cine participă la el? Care sunt rezultatele?

 5. Cine se află în fruntea secerişului mondial şi cum arată viziunea lui Ioan că lucrarea este urgentă?

⁵ Într-o viziune dată apostolului Ioan, Iehova dezvăluie că l-a numit pe Isus în fruntea unui seceriş mondial, o lucrare mondială de strângere a oamenilor. (Citeşte Revelaţia 14:14-16.) În viziune, Isus are o coroană şi o seceră. ‘Coroana de aur de pe capul’ lui Isus confirmă poziţia sa de Rege, iar ‘secera ascuţită din mâna sa’, rolul său de Secerător. Anunţând prin intermediul unui înger că „secerişul pământului este copt”, Iehova subliniază că lucrarea este urgentă. Într-adevăr, „a sosit ora secerişului”. Nu este timp de pierdut! Supunându-se poruncii lui Dumnezeu, Isus ‘îşi înfige secera’, iar pământul este secerat, adică sunt strânşi oameni în congregaţia creştină. Această viziune emoţionantă ne aminteşte că ogoarele sunt din nou „albe pentru seceriş”. Ea ne ajută să stabilim când a început acest seceriş mondial.

 6. a) Când a început „vremea secerişului”? b) Când a început „secerişul pământului”? Explicaţi.

⁶ Întrucât în viziunea lui Ioan din Revelaţia, capitolul 14, Isus, Secerătorul, poartă o coroană (versetul 14), înţelegem că numirea lui ca Rege în 1914 avusese deja loc (Dan. 7:13, 14). După un timp, Isus a primit porunca de a începe secerişul (versetul 15). Evenimentele sunt prezentate în aceeaşi ordine şi în parabola lui Isus despre secerişul grâului. El a spus: „Secerişul este încheierea unui sistem”. Prin urmare, atât vremea secerişului, cât şi încheierea acestui sistem au început în 1914 (Mat. 13:30, 39). Privind din perspectiva avantajoasă a prezentului, putem înţelege că seceratul propriu-zis a început la câţiva ani după întronarea lui Isus ca Rege. Mai întâi, din 1914 până în prima parte a anului 1919, Isus şi-a purificat continuatorii unşi (Mal. 3:1-3; 1 Pet. 4:17). Apoi, în 1919 a început „secerişul pământului”. Fără întârziere, Isus l-a folosit pe sclavul fidel pe care-l numise de puţin timp ca să-i ajute pe fraţii noştri să înţeleagă urgenţa lucrării de predicare. Să vedem ce s-a întâmplat.

 7. a) Ce i-a ajutat pe fraţii noştri să înţeleagă că lucrarea de predicare era urgentă? b) Ce au fost încurajaţi fraţii să facă?

⁷ În Turnul de veghe din iulie 1920 s-a spus: „Din analizarea Scripturilor reiese clar că biserica a primit privilegiul de a răspândi mesajul despre regat”. De exemplu, cuvintele profetice ale lui Isaia i-au ajutat pe fraţi să înţeleagă că vestea despre Regat trebuia să fie predicată pe întregul pământ (Is. 49:6; 52:7; 61:1-3). Ei nu ştiau cum putea fi îndeplinită o astfel de lucrare, dar aveau încredere că Iehova va face posibil acest lucru. (Citeşte Isaia 59:1.) Întrucât s-a înţeles mai clar că lucrarea de predicare era urgentă, fraţii noştri au fost îndemnaţi să-şi intensifice activitatea. Cum au reacţionat ei?

 8. Care sunt cele două aspecte referitoare la lucrarea de predicare înţelese de fraţi în anul 1921?

⁸ Numărul din decembrie 1921 al Turnului de veghe a precizat: „A fost cel mai bun an de până acum; numărul de persoane care au auzit mesajul despre adevăr a fost mai mare în 1921 decât în anii precedenţi”. Revista a adăugat: „Mai este mult de lucru. . . . Să lucrăm deci cu bucurie”. Este demn de remarcat că fraţii au înţeles aceleaşi aspecte importante cu privire la predicare pe care le-a subliniat Isus: Lucrarea este urgentă şi lucrătorii sunt bucuroşi.

 9. a) Ce s-a afirmat în Turnul de veghe din 1 decembrie 1954 despre lucrarea de seceriş şi de ce? b) Ce creştere s-a înregistrat la nivel mondial în ultimii 50 de ani în privinţa numărului de proclamatori? (Vezi graficul „Creşterea la nivel mondial”.)

⁹ Pe parcursul anilor ’30 ai secolului trecut, după ce fraţii au înţeles că o mare mulţime de alte oi avea să asculte mesajul despre Regat, lucrarea de predicare s-a intensificat şi mai mult (Is. 55:5; Ioan 10:16; Rev. 7:9). Care a fost rezultatul? Numărul celor care predicau mesajul despre Regat a crescut de la 41 000 în 1934 la 500 000 în 1953. În Turnul de veghe din 1 decembrie 1954 era prezentată următoarea concluzie: „Acest seceriş mondial se înfăptuieşte doar cu ajutorul spiritului lui Iehova şi al Cuvântului său” (Zah. 4:6).b

10, 11. Ce aspecte referitoare la creşterea seminţei sunt evidenţiate în parabola despre grăuntele de muştar?

¹⁰ În parabolele sale despre Regat, Isus a prezis rezultatele lucrării de seceriş folosind un limbaj figurat. Să analizăm parabola despre grăuntele de muştar şi cea despre plămădeală. Ne vom concentra îndeosebi la modul în care s-au împlinit aceste parabole în timpul sfârşitului.

¹¹ Parabola despre grăuntele de muştar. Un om seamănă un grăunte de muştar. Acesta creşte şi devine un pom în care păsările găsesc adăpost. (Citeşte Matei 13:31, 32.) Ce aspecte ale creşterii seminţei sunt evidenţiate în această parabolă? 1) Amploarea creşterii este uluitoare. „Cea mai mică dintre toate seminţele” devine un pom cu „ramuri mari” (Mar. 4:31, 32). 2) Creşterea este sigură. „După ce a fost semănat, [grăuntele] iese” sau, potrivit traducerii Cornilescu, 1996, „după ce a fost semănat, [grăuntele] creşte”. Isus nu spune „probabil va creşte”, ci „creşte”. Creşterea seminţei nu poate fi împiedicată. 3) Pomul este un adăpost pentru păsări. „Păsările cerului” vin „să se adăpostească la umbra lui”. Cum se aplică aceste trei aspecte la secerişul spiritual din timpurile moderne?

12. Cum se aplică parabola despre grăuntele de muştar la secerişul din prezent? (Vezi şi graficul „Creşterea numărului de studii biblice”.)

¹² 1) Amploarea creşterii: Parabola subliniază răspândirea mesajului despre Regat şi creşterea congregaţiei creştine. Din 1919, secerători zeloşi sunt strânşi în congregaţia creştină restabilită. La acea vreme, numărul lucrătorilor era mic, dar a crescut cu rapiditate. De fapt, creşterea înregistrată de la începutul secolului al XX-lea până în prezent este spectaculoasă (Is. 60:22). 2) Siguranţa că va creşte: Creşterea congregaţiei creştine nu a putut fi oprită. În pofida opoziţiei înverşunate din partea duşmanilor lui Dumnezeu, micuţa sămânţă a continuat să crească, înlăturând obstacolele (Is. 54:17). 3) Adăpost: „Păsările cerului” care se adăpostesc în pom reprezintă milioanele de oameni cu inima sinceră din aproximativ 240 de ţări şi teritorii care au reacţionat la mesajul despre Regat devenind membri ai congregaţiei creştine (Ezec. 17:23). Aici, ei primesc hrană spirituală, înviorare şi ocrotire (Is. 32:1, 2; 54:13).

13. Ce aspecte ale creşterii sunt subliniate în parabola despre plămădeală?

¹³ Parabola despre plămădeală. După ce o femeie adaugă plămădeală într-o cantitate de făină, plămădeala face să dospească întreaga cantitate. (Citeşte Matei 13:33.) Ce aspecte privitoare la creştere sunt subliniate în această parabolă? Să analizăm două dintre ele. 1) Creşterea produce o transformare. Sub acţiunea plămădelii, toată făina dospeşte. 2) Creşterea implică extindere totală. Plămădeala face să dospească toate cele „trei măsuri mari de făină”, cu alte cuvinte întreaga cantitate. Cum se aplică aceste două aspecte la secerişul spiritual din perioada modernă?

14. Cum se aplică parabola despre plămădeală la secerişul din zilele noastre?

¹⁴ 1) Transformare: Plămădeala reprezintă mesajul despre Regat, iar făina, omenirea. Aşa cum făina suferă o transformare după ce este amestecată cu plămădeala, tot aşa în inima oamenilor are loc o transformare după ce aceştia acceptă mesajul despre Regat (Rom. 12:2). 2) Extindere totală: Dospirea reprezintă răspândirea mesajului despre Regat. Plămădeala ajunge, în cele din urmă, să cuprindă întreaga cantitate. În mod similar, mesajul despre Regat se răspândeşte „până în cea mai îndepărtată parte a pământului” (Fap. 1:8). Acest aspect din parabolă arată, de asemenea, că mesajul despre Regat se va răspândi chiar şi în ţări în care lucrarea noastră este interzisă, deşi, în aceste părţi ale lumii, activitatea de predicare s-ar putea să treacă de cele mai multe ori neobservată.

15. Cum s-au împlinit cuvintele consemnate în Isaia 60:5, 22? (Vezi şi chenarele „La Iehova totul este posibil”, de la pagina 93, şi „Cum a devenit «cel mic . . . o naţiune puternică»”, de la paginile 96, 97.)

¹⁵ Cu circa 800 de ani înainte ca Isus să rostească aceste parabole, Iehova, prin intermediul lui Isaia, a prezis într-un limbaj sugestiv amploarea secerişului spiritual din epoca modernă şi bucuria pe care avea să o aducă această lucrare.c Iehova descrie cum oameni „de departe” se îndreaptă spre organizaţia sa. Adresându-i-se unei ‘femei’, reprezentate în zilele noastre de rămăşiţa creştinilor unşi de pe pământ, Iehova spune: „Vei privi şi vei străluci. Inima îţi va fremăta şi se va lărgi, pentru că belşugul mării se va îndrepta spre tine şi bogăţiile naţiunilor vor veni la tine” (Is. 60:1, 4, 5, 9). Cât de adevărate sunt aceste cuvinte! Astăzi, creştinii care îi slujesc lui Iehova de mulţi ani radiază de bucurie văzând că, în ţara lor, în care erau odată doar câţiva vestitori, acum sunt mii de proclamatori ai Regatului.

16, 17. Menţionaţi unul dintre motivele pentru care ‘semănătorul şi secerătorul se bucură împreună’. (Vezi şi chenarul „Două pliante care au mişcat inimile a doi bărbaţi din Amazonia”.)

¹⁶ Să ne amintim că Isus le-a spus apostolilor: „Secerătorul . . . strânge rod pentru viaţa veşnică, pentru ca semănătorul şi secerătorul să se bucure împreună” (Ioan 4:36). Cum ‘ne bucurăm împreună’ la secerişul mondial? În continuare ne vom opri asupra câtorva modalităţi.

¹⁷ În primul rând, ne bucurăm să vedem rolul lui Iehova în această lucrare. Când predicăm mesajul despre Regat, semănăm sămânţa (Mat. 13:18, 19). Când ajutăm o persoană să devină discipol al lui Cristos, culegem rodul. Toţi ne bucurăm foarte mult când observăm modul uimitor în care Iehova face ca sămânţa Regatului ‘să încolţească şi să crească’ (Mar. 4:27, 28). Unele seminţe semănate de noi încolţesc mai târziu, iar roadele sunt strânse de alţii. Probabil că şi voi aţi avut o experienţă asemănătoare cu a lui Joan, o soră creştină din Marea Britanie care s-a botezat în urmă cu 60 de ani. Ea a relatat: „Am întâlnit persoane care mi-au spus că am semănat sămânţa în inima lor când le-am predicat în urmă cu mulţi ani. Fără ca eu să ştiu, alţi Martori au studiat mai târziu Biblia cu ei şi i-au ajutat să devină slujitori ai lui Iehova. Mă bucur că sămânţa pe care am semănat-o a crescut, iar rodul ei a fost strâns la seceriş”. (Citeşte 1 Corinteni 3:6, 7.)

18. Ce motiv de bucurie este prezentat în 1 Corinteni 3:8?

¹⁸ În al doilea rând, ne păstrăm bucuria în calitate de lucrători la seceriş dacă ţinem cont de ceea ce a spus Pavel: „Fiecare îşi va primi răsplata după truda sa” (1 Cor. 3:8). Răsplata este dată după truda lucrătorului, nu după rezultatele obţinute. Cât de încurajatoare este această asigurare pentru cei care predică în teritorii unde puţini oameni sunt receptivi la mesaj! În ochii lui Dumnezeu, fiecare Martor care ia parte din toată inima la lucrarea de semănare ‘dă mult rod’ şi are deci motive să fie bucuros (Ioan 15:8; Mat. 13:23).

19. a) În ce fel ne aduce bucurie profeţia lui Isus consemnată în Matei 24:14? b) Ce nu ar trebui să uităm, chiar dacă nu reuşim să facem discipoli?

¹⁹ În al treilea rând, ne bucurăm că prin lucrarea noastră se împlineşte o profeţie biblică. Să ne amintim ce le-a răspuns Isus apostolilor la întrebarea: „Care va fi semnul prezenţei tale şi al încheierii acestui sistem?”. El le-a spus că unul dintre elementele semnului avea să fie o lucrare de predicare mondială. Se referea Isus la lucrarea de facere de discipoli? Nu. El a zis: „Această veste bună despre regat va fi predicată pe tot pământul locuit ca mărturie” (Mat. 24:3, 14). Aşadar, predicarea Regatului, sau semănarea seminţei, este un element al semnului. Prin urmare, când predicăm vestea bună despre Regat, să nu uităm că, deşi nu reuşim, poate, să facem un discipol, depunem totuşi „mărturie”.d Da, indiferent de reacţia oamenilor, noi contribuim la împlinirea profeţiei lui Isus şi avem onoarea de a fi „colaboratori ai lui Dumnezeu” (1 Cor. 3:9). Acesta este într-adevăr un motiv de bucurie.

20, 21. a) Cum se împlinesc cuvintele din Maleahi 1:11? b) Ce eşti hotărât să faci în lucrarea de seceriş şi de ce?

²⁰ În secolul I, Isus şi-a ajutat apostolii să înţeleagă că lucrarea de seceriş era urgentă. Începând cu anul 1919, Isus i-a ajutat pe discipolii săi din timpurile moderne să înţeleagă acelaşi adevăr. Drept urmare, slujitorii lui Dumnezeu şi-au intensificat activitatea. De fapt, lucrarea de seceriş nu a putut fi oprită. După cum a profeţit Maleahi, lucrarea de predicare este înfăptuită în prezent „de la răsăritul soarelui până la apusul soarelui” (Mal. 1:11). Da, de la răsărit până la apus – de la est la vest, indiferent unde se află pe pământ – semănătorii şi secerătorii lucrează şi se bucură împreună. Şi de la răsărit până la apus – de dimineaţa până seara, adică întreaga zi – ei lucrează cu sentimentul urgenţei.

²¹ Văzând cum în ultimii aproximativ o sută de ani un mic grup de slujitori ai lui Dumnezeu a devenit „o naţiune puternică”, inima ‘ne freamătă’ de bucurie (Is. 60:5, 22). Fie ca această bucurie şi iubirea pentru Iehova, „Stăpânul secerişului”, să ne îndemne să continuăm să luăm parte la cel mai mare seceriş din toate timpurile! (Luca 10:2)