Cum poţi fi un tată bun?

UN ARTICOL din revista Economist care vorbea despre declinul vieţii de familie începea cu o afirmaţie interesantă: „E uşor să ai copii, dar nu e la fel de uşor să fii un tată bun“.

Deşi multe lucruri sunt greu de făcut în viaţă, unul dintre cele mai dificile şi mai importante totodată este acela de a fi un tată bun. Orice cap de familie ar trebui să-şi dorească să fie un tată bun, deoarece de el depind bunăstarea şi fericirea familiei.

De ce nu e uşor

Simplu spus, unul dintre principalele motive pentru care nu e uşor să fii un tată bun este imperfecţiunea moştenită — atât a copiilor cât şi a părinţilor. „Gândirea inimii omului este rea din tinereţea lui“, spune Biblia (Geneza 8:21). Astfel, un scriitor biblic a recunoscut: „În păcat m-a conceput mama mea“ (Psalmul 51:5; Romani 5:12). Un obstacol în efortul de a deveni un tată bun este înclinaţia de a face rău, pe care păcatul a sădit-o în noi.

Lumea aceasta, sau sistemul actual de lucruri, ridică şi ea obstacole mari. În ce sens? Aşa cum explică Biblia, „întreaga lume zace în puterea celui rău“, identificat drept „Diavol şi Satan“. Biblia îl numeşte pe Satan şi „dumnezeul acestui sistem de lucruri“. Atunci nu trebuie să ne surprindă că, asemenea lui Isus, creştinii nu trebuie să ‘facă parte din lume’. — 1 Ioan 5:19; Revelaţia 12:9; 2 Corinteni 4:4; Ioan 17:16.

Pentru a fi un tată bun este foarte important să fii în permanenţă conştient că eşti imperfect şi că Satan Diavolul există şi stăpâneşte această lume. Aceste obstacole nu sunt imaginare. Sunt cât se poate de reale! Dar unde poţi găsi ajutor pentru a le depăşi şi a deveni astfel un tată bun?

Exemple divine

Pentru a depăşi obstacolele menţionate mai sus, un tată poate căuta ajutor în Biblie. Aici sunt date câteva exemple minunate. Isus a arătat care este cel mai bun dintre ele când i-a învăţat pe continuatorii săi să se roage: „Tatăl nostru care eşti în ceruri“. Biblia îl descrie pe Tatăl nostru ceresc spunând: „Dumnezeu este iubire“. Cum ar trebui un tată uman să reacţioneze când observă acest exemplu de iubire? „Deveniţi deci imitatori ai lui Dumnezeu . . . şi continuaţi să umblaţi în iubire“, a îndemnat apostolul Pavel. — Matei 6:9, 10; 1 Ioan 4:8; Efeseni 5:1, 2.

Dacă eşti tată, gândeşte-te la ce ai putea învăţa fie şi numai dintr-o singură situaţie care arată cum l-a privit Dumnezeu pe Fiul său. În Matei 3:17 se spune că la botezul lui Isus s-a auzit o voce din cer spunând: „Acesta este Fiul meu, cel iubit, pe care l-am aprobat“. Ce se poate învăţa de aici?

În primul rând să ne gândim la ce simte un copil când tatăl său spune plin de mândrie cuiva: „El este băiatul meu“ sau „Ea este fetiţa mea“. Copiii se simt minunat când părinţii le acordă atenţie şi, mai ales, când îi laudă. Ei vor face probabil eforturi mai mari să se dovedească demni de aprecierea părintelui.

În al doilea rând, Dumnezeu a arătat ce simţea faţă de Isus când l-a numit „cel iubit“. Cât de mult trebuie să se fi bucurat Isus când Tatăl său şi-a arătat astfel afecţiunea! Şi copiii tăi vor fi bucuroşi dacă le vei arăta prin cuvinte — dar şi prin timpul petrecut cu ei, prin atenţia şi grija ta — că îi iubeşti mult.

În al treilea rând, Dumnezeu i-a zis fiului său: „Eu te-am aprobat“ (Marcu 1:11). Un alt lucru esenţial este ca tatăl să le spună copiilor lui că este mulţumit de ei. E adevărat că un copil va greşi de multe ori. Dar cu toţii greşim. În calitate de tată însă cauţi ocazii de a-ţi exprima aprobarea pentru lucrurile bune pe care le fac sau le spun copiii tăi?

Isus a învăţat multe de la Tatăl său ceresc. Când a fost pe pământ, el a arătat prin cuvânt şi faptă ceea ce simte Tatăl său pentru copiii lui de pe pământ (Ioan 14:9). Chiar şi atunci când era obosit şi stresat, Isus şi-a găsit timp să stea şi să vorbească cu copiii. El le-a spus discipolilor săi: „Lăsaţi copilaşii să vină la mine; nu încercaţi să-i opriţi“ (Marcu 10:14). Taţilor, aţi putea să urmaţi îndeaproape exemplul lăsat de Iehova Dumnezeu şi de Fiul său?

Un bun exemplu este esenţial

Este foarte important să dai copiilor tăi un bun exemplu. Eforturile de ‘a-i creşte [pe copii] în disciplina şi normele de gândire ale lui Iehova’ probabil că nu vor da prea multe rezultate dacă tu însuţi nu accepţi disciplina lui Iehova şi nu permiţi ca ea să-ţi guverneze viaţa (Efeseni 6:4). Însă, cu ajutorul lui Dumnezeu, poţi depăşi obstacolele care stau în calea respectării poruncii de a avea grijă de copiii tăi.

Să vedem exemplul lui Viktor Gutschmidt, un Martor al lui Iehova din fosta Uniune Sovietică. În octombrie 1957, el a fost condamnat la 10 ani închisoare pe motiv că a vorbit despre credinţa sa. El a lăsat-o acasă pe Polina, soţia lui, împreună cu cele două fetiţe ale lor. Cât a stat în închisoare i s-a permis să trimită scrisori familiei, dar i s-a interzis să spună ceva despre Dumnezeu sau să abordeze vreun subiect religios. Chiar şi în faţa acestei încercări, Viktor a dorit cu orice preţ să fie un tată bun. El ştia cât de important e să-şi înveţe copiii despre Dumnezeu. Prin urmare, ce a făcut?

„M-am inspirat din revistele sovietice Micul iubitor de natură şi Natura“, povesteşte Viktor. „Luam cărţi poştale şi desenam pe ele animale şi oameni; trimiteam desenele însoţite de câte o povestioară sau de câte o întâmplare reală, inspirate din natură.“

Polina spune: „Când primeam cărţile poştale cu texte sau desene ne gândeam imediat că ele corespundeau unor subiecte biblice. De pildă, când scria despre frumuseţea naturii, despre păduri sau râuri, citeam capitolul 65 din Isaia“, care vorbeşte despre promisiunea lui Dumnezeu de a transforma pământul într-un paradis.

Yulia, fiica lui Viktor, povesteşte: „Atunci mama se ruga cu noi, iar ochii ni se umpleau de lacrimi. Aceste cărţi poştale au avut un rol important în formarea noastră“. Polina spune că astfel „fetele au ajuns să-l iubească foarte mult pe Dumnezeu încă din copilărie“. Dar care e situaţia acestei familii în prezent?

Viktor explică: „Cele două fete ale mele s-au căsătorit cu fraţi, bătrâni de congregaţie; ambele au familii puternice pe plan spiritual, iar copiii lor îi slujesc cu fidelitate lui Iehova“.

Pentru a lăsa un bun exemplu sunt adesea necesare nu numai ingeniozitate, ci şi eforturi deosebite. Copiii vor fi cu siguranţă impresionaţi când vor vedea că tatăl lor se străduieşte să dea un bun exemplu. Un fiu care a petrecut mulţi ani în serviciul cu timp integral a vorbit apreciativ despre tatăl său: „Uneori tata venea atât de obosit de la serviciu, încât abia îşi mai putea ţine ochii deschişi. Dar nu amânam niciodată studiul biblic, iar asta ne-a ajutat să înţelegem importanţa lui“.

Într-adevăr, pentru a fi un tată bun este vital să fii tu un exemplu, şi în vorbe şi în fapte. Acest lucru e important dacă doreşti să vezi împlinindu-se şi în cazul tău cuvintele proverbului biblic: „Învaţă pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze şi, când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea“. — Proverbele 22:6.

Aşadar, ţine minte: Cuvintele nu ajung! Faptele, deci exemplul pe care-l dai, sunt esenţiale! Un specialist canadian în instruirea de timpuriu a copiilor a scris: „Cea mai bună metodă de a-i determina pe copii să se poarte frumos [aşa cum am vrea noi] este să ne purtăm noi înşine frumos“. Într-adevăr, dacă vrem ca şi copiii să preţuiască valorile spirituale, este esenţial ca mai întâi să le preţuim noi!

Fă-ţi timp pentru copii!

Copiii trebuie să vadă exemplul tău bun. Asta înseamnă să petreci mult timp cu ei, nu doar când şi când. Dă atenţie sfatului înţelept al Bibliei de a ‘cumpăra orice moment oportun’, adică de a renunţa la lucrurile mai puţin importante pentru a fi lângă ei (Efeseni 5:15, 16). La drept vorbind, ce poate fi mai important decât copiii tăi? Un televizor cu diagonala mare, un set de crose de golf profesioniste, o casă frumoasă, slujba?

Există o zicală: „Dacă nu plăteşti acum, vei plăti mai târziu“. Taţii ai căror copii au ajuns să se implice într-o conduită imorală sau au un stil de viaţă în care spiritualitatea nu-şi găseşte locul ajung adesea chinuiţi de remuşcări. Ei regretă că nu au reuşit să fie lângă copiii lor când aceştia au avut cea mai mare nevoie de tatăl lor.

Ţine minte: Încă de când copiii sunt mici trebuie să te gândeşti la consecinţele alegerilor tale. Biblia îi numeşte pe copii „o moştenire de la DOMNUL“, ceva ce Dumnezeu însuşi ţi-a încredinţat (Psalmul 127:3). Aşadar, să nu uiţi niciodată că eşti răspunzător în faţa lui Dumnezeu pentru ei!

Poţi beneficia de ajutor!

Un tată bun este dispus să accepte ajutor ca să le fie bine copiilor lui. După ce un înger i-a spus soţiei lui Manoah că avea să dea naştere unui copil, Manoah s-a rugat lui Dumnezeu astfel: „Să mai vină o dată la noi . . . şi să ne înveţe ce să facem pentru copilul care se va naşte!“ (Judecătorii 13:8, 9). Asemenea părinţilor din zilele noastre, ce fel de ajutor îi era necesar lui Manoah? Să vedem.

Brent Burgoyne, profesor la Universitatea din Cape Town (Africa de Sud), a făcut următoarea remarcă: „Unul dintre cele mai valoroase daruri pe care cineva i le poate face unui copil este să-i ofere un sistem de valori“. Copiii au nevoie de un sistem de valori, iar acest lucru reiese clar dintr-un raport publicat în ziarul Daily Yomiuri, unde se spunea: „În urma unui sondaj s-a observat că 71% dintre copiii japonezi n-au fost niciodată învăţaţi de taţii lor să nu spună minciuni“. Nu e o constatare tristă?

Cine poate stabili un sistem de valori demn de încredere pentru copii? Acelaşi care i-a dat şi lui Manoah îndrumare, adică Dumnezeu însuşi! Pentru a oferi ajutor, Dumnezeu l-a trimis pe Fiul său iubit, Isus, ca să fie Învăţător — cum e adesea numit în Biblie. Cartea Ascultă de Marele Învăţător, ce prezintă îndrumări bazate pe învăţăturile lui Isus, este disponibilă în multe limbi şi o puteţi folosi pentru a-i instrui pe cei mici.

Ascultă de Marele Învăţător explică diferite principii care se găsesc în Cuvântul lui Dumnezeu şi are peste 160 de imagini a căror legendă conţine întrebări importante. De pildă, capitolul 22, intitulat „De ce este greşit să minţim“, e însoţit de fotografia pe care o vedem la pagina 32 a acestei reviste. În carte, pe pagina unde apare această imagine, se spune: „Poate că un băiat îi spune tatălui său: «Nu, nu m-am jucat cu mingea în casă». Dar dacă s-a jucat, ar fi corect să nu spună adevărul?“

Învăţături încurajatoare sunt prezentate şi în capitolele intitulate: „Ascultarea te ocroteşte“, „Să ne împotrivim tentaţiilor“, „O lecţie despre bunătate“, „Să nu furi niciodată!“, „Îi plac lui Dumnezeu toate petrecerile?“, „Cum îl poţi bucura pe Dumnezeu“ şi „De ce trebuie să muncim“, ca să prezentăm doar câteva dintre cele 48 de capitole ale cărţii.

Prefaţa cărţii spune în încheiere: „Copiii trebuie îndrumaţi în primul rând spre Izvorul înţelepciunii, Tatăl nostru ceresc, Iehova Dumnezeu. Isus, Marele Învăţător, a procedat mereu aşa. Dorim din inimă ca această carte să vă ajute să vă modelaţi viaţa. Aşa veţi bucura inima lui Iehova şi veţi primi binecuvântări eterne!“a

E cât se poate de clar că a fi un tată bun înseamnă, printre altele, a fi un bun exemplu pentru copiii tăi, a petrece mult timp cu ei şi a-i ajuta să trăiască în armonie cu normele lui Dumnezeu dezvăluite în Biblie.

[Notă de subsol]

[Legenda fotografiei de la pagina 8]

Deşi era în închisoare, Viktor Gutschmidt a reuşit să fie un tată bun

[Legenda ilustraţiilor de la paginile 8, 9]

În timp ce era în închisoare, Viktor a făcut aceste desene pentru a-şi instrui copiii

[Legenda fotografiei de la pagina 9]

Fiicele lui Viktor în 1965

[Legenda fotografiei de la pagina 10]

Taţii ar trebui să se implice serios în instruirea copiilor lor