Susţine Cuvântul lui Dumnezeu reîncarnarea?

ORICINE examinează Biblia în speranţa de a găsi un suport pentru doctrina reîncarnării rămâne, cu siguranţă, dezamăgit. Nicăieri în Biblie nu veţi găsi ideea că oamenii au trăit vieţi anterioare. În plus, nu veţi găsi expresii de genul „reîncarnare“, „transmigrarea sufletului“ sau „suflet nemuritor“.

Totuşi, unele persoane care cred în reîncarnare încearcă să explice absenţa suportului biblic spunând că ideea reîncarnării era atât de obişnuită în timpurile antice, încât orice explicaţie ar fi fost superfluă. Este adevărat, doctrina reîncarnării este foarte veche, dar indiferent de cât de veche este sau cât de obişnuită era sau nu, întrebarea rămâne în picioare: O susţine Biblia?

În 2 Timotei 3:16, 17, apostolul Pavel scria: „Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să convingă, să îndrepte, să dea înţelepciune în dreptate, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvîrşit [pe deplin competent, NW] şi cu totul pregătit [complet echipat, NW] pentru orice lucrare bună“. Da, Biblia este Cuvântul inspirat al lui Dumnezeu, mesajul său comunicat familiei umane. Şi aşa cum scria Pavel, ea îi oferă cercetătorului sincer posibilitatea de a fi „pe deplin competent, complet echipat“ pentru a răspunde la toate întrebările importante legate de viaţă, inclusiv la cele privitoare la trecut, prezent şi viitor.

Pavel a mai afirmat: „Atunci cînd aţi primit Cuvîntul lui Dumnezeu auzit de la noi, l-aţi primit nu ca pe cuvîntul oamenilor, ci, aşa cum şi este în adevăr, ca pe Cuvîntul lui Dumnezeu“ (1 Tesaloniceni 2:13). Întrucât Biblia conţine gândurile lui Dumnezeu, nu pe cele ale oamenilor imperfecţi, nu ar trebui să fim surprinşi când constatăm că opinia Bibliei diferă în mod frecvent de gândurile oamenilor, chiar dacă acestea au fost populare de-a lungul anilor. Dar poate că veţi spune: „Nu există unele locuri în care Biblia cel puţin face aluzie la reîncarnare?“

Texte greşit înţelese

Cei care cred în reîncarnare spun că Biblia atinge această chestiune în Matei 17:11–13, unde Isus îl pune în legătură pe Ioan Botezătorul cu profetul Ilie din antichitate. Aici citim: „«Într-adevăr, Ilie va veni întîi şi va restabili toate lucrurile. Dar vă spun că Ilie a şi venit . . .» Atunci ucenicii au înţeles că El le vorbise despre Ioan Botezătorul“.

Oare a vrut Isus să spună, prin aceste cuvinte, că Ioan Botezătorul era o reîncarnare a profetului Ilie? Ioan însuşi ştia că nu era. Cu o anumită ocazie când a fost întrebat: „Eşti Ilie?“, Ioan a răspuns în mod clar: „Nu sînt“ (Ioan 1:21). Fusese însă prezis că Ioan îl va preceda pe Mesia „în duhul şi în puterea lui Ilie“ (Luca 1:17; Maleahi 4:5, 6). Cu alte cuvinte, Ioan Botezătorul era „Ilie“ în sensul că efectua o lucrare asemănătoare celei efectuate de Ilie.

În Ioan 9:1, 2 citim: „Şi pe cînd trecea, Isus a văzut pe un orb din naştere. Ucenicii Lui L-au întrebat, zicînd: «Învăţătorule, cine a păcătuit: omul acesta sau părinţii lui, de s-a născut orb?»“ Unele persoane care cred în reîncarnare emit ipoteza că, întrucât acest om s-a născut orb, păcatul lui trebuie să fi fost comis într-o viaţă anterioară.

Dar indiferent de motivul care a stat la baza întrebării discipolilor, răspunsul dat de Isus trebuie să fie factorul decisiv. El a declarat: „N-a păcătuit nici omul acesta, nici părinţii lui“ (Ioan 9:3). Aceasta contrazice reîncarnarea, care presupune faptul că infirmităţile sunt datorate păcatelor comise într-o viaţă anterioară. Şi Pavel a susţinut ideea potrivit căreia nimeni nu poate păcătui înainte de a se naşte, când a scris, cu referire la Esau şi Iacov, că „ei nu se născuseră încă şi nu făcuseră nici bine, nici rău“. — Romani 9:11.

Înviere, nu reîncarnare

Chiar dacă Biblia nu susţine doctrina reîncarnării, nimeni nu trebuie să se simtă dezamăgit. Biblia oferă un mesaj mult mai mângâietor decât ideea de a te naşte din nou într-o lume saturată de boală, suferinţă, durere şi moarte. Şi ceea ce oferă Biblia nu este numai mângâietor, dar este chiar adevărul, însuşi Cuvântul lui Dumnezeu.

Pavel a exprimat această încurajatoare doctrină în felul următor: „Am în Dumnezeu nădejdea aceasta . . . că va fi o înviere a celor drepţi şi a celor nedrepţi“. Cuvântul „înviere“ sau unele forme flexionare ale sale se întâlnesc de peste 50 de ori în Scripturile greceşti creştine, iar Pavel spune că aceasta este o doctrină fundamentală a credinţei creştine. — Faptele 24:15; Evrei 6:1, 2.

Învierea din morţi presupune, în mod evident, ca moartea să existe. Nicăieri în Biblie nu veţi găsi vreo aluzie la faptul că omul are un suflet nemuritor. Dacă omul ar avea un suflet nemuritor care, la moarte, s-ar desprinde de corp şi ar urma un destin veşnic în cer sau în iad sau s-ar reîncarna, atunci nu ar mai fi nevoie de înviere. Pe de altă parte, aproximativ o sută de texte scripturale arată că sufletul uman nu este nemuritor, ci este muritor şi destructibil. Biblia descrie cu consecvenţă moartea ca fiind opusul vieţii, adică pune nonexistenţa în contrast cu existenţa.

Moartea, sau nonexistenţa, a fost pedeapsa primită de Adam şi Eva pentru păcatul lor împotriva lui Dumnezeu. A fost o pedeapsă, nu o poartă spre o viaţă nemuritoare altundeva. Dumnezeu a declarat în mod clar că ei se vor întoarce în acelaşi loc de unde au venit — ţărâna pământului: „Din el ai fost luat; căci ţărînă eşti şi în ţărînă te vei întoarce“ (Geneza 3:19). Ei nu aveau un suflet nemuritor înainte de a fi creaţi de Dumnezeu şi de a fi puşi pe pământ, în grădina Edenului, şi nici după moartea lor nu au avut.

Învierea din morţi este comparată cu trezirea din somn, sau din repaus. De exemplu, Isus a spus despre Lazăr pe care urma să-l învie: „Lazăr . . . doarme, dar Mă duc să-l trezesc din somn“ (Ioan 11:11). Cu privire la profetul Daniel citim: „Tu te vei odihni şi te vei ridica în partea ta de moştenire, la sfîrşitul zilelor“. — Daniel 12:13.

Viaţă eternă pe pământ

Care va fi partea celor care vor fi înviaţi din morţi? Biblia vorbeşte despre două genuri de înviere — una cerească şi una pământească. Învierea pământească urmează să fie partea marii majorităţi a celor care au trăit cândva şi au murit. Foarte puţini au parte de o înviere cerească pentru a domni cu Cristos în Regatul ceresc al lui Dumnezeu (Apocalipsa 14:1–3; 20:4). Când va începe învierea pământească? Ea va începe după ce Dumnezeu va distruge prezentul sistem rău şi după ce „un pămînt nou“, o nouă societate umană dreaptă, va deveni o realitate. — 2 Petru 3:13; Proverbele 2:21, 22; Daniel 2:44.

Pe acest „pămînt nou“ nu va mai exista boală sau suferinţă. Nici chiar moartea nu va mai exista, căci ea va fi înlocuită cu perspectiva vieţii eterne. „[Dumnezeu] va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai exista. Nu va mai fi nici plîns, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintîi au trecut“ (Apocalipsa 21:4). Psalmistul a prezis şi el: „Cei drepţi vor stăpîni pămîntul şi îl vor locui pe vecie“ (Psalmul 37:29). În mod similar, Isus a declarat: „Ferice de cei blînzi, căci ei vor moşteni pămîntul!“ — Matei 5:5.

Comparaţi aceste promisiuni măreţe ale lui Dumnezeu cu doctrina reîncarnării. Potrivit acestei teorii, se presupune că vă întoarceţi de repetate ori la viaţă în această lume coruptă a aceluiaşi sistem vechi de lucruri. Aceasta ar însemna să fiţi înconjuraţi în continuare de răutate, suferinţă, boală şi moarte într-un ciclu aproape nesfârşit. Ce perspectivă lipsită de speranţă este aceasta!

Astfel, răspunsul Bibliei la întrebările: Aţi mai trăit cândva? Veţi trăi din nou? este următorul: Nu, nu aţi mai trăit nici o altă viaţă în afară de cea prezentă. Dar este posibil să faceţi ca viaţa dumneavoastră să fie de durată, de fapt, eternă. Astăzi, când trăim în „zilele din urmă“ ale prezentului sistem, puteţi avea speranţa de a supravieţui sfârşitului acestei lumi şi de a obţine intrarea în lumea nouă a lui Dumnezeu, fără să muriţi (2 Timotei 3:1–5; Apocalipsa 7:9–15). Sau, dacă muriţi înainte de a veni lumea nouă a lui Dumnezeu, puteţi avea speranţa de a fi înviaţi cu perspectiva vieţii eterne pe un pământ paradiziac. — Luca 23:43.

Dacă exercitaţi credinţă în Isus, atunci, indiferent de ce se poate întâmpla, cuvintele adresate de Isus Martei când fratele ei, Lazăr, a murit vi se aplică şi dumneavoastră: „Eu sînt învierea şi viaţa. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi. Şi oricine trăieşte şi crede în Mine, nu va muri niciodată“. — Ioan 11:25, 26.

[Text generic pe pagina 8]

Adam nu a avut un suflet nemuritor, ci s-a întors în ţărână când a murit.

[Legenda ilustraţiei de la pagina 9]

Cuvântul lui Dumnezeu învaţă despre înviere, nu despre reîncarnare.