„Nici un alt om nu a mai vorbit vreodată în felul acesta“

„Toţi depuneau mărturie favorabilă despre el şi se minunau de cuvintele pline de farmec ce îi ieşeau din gură.“ — LUCA 4:22.

 1, 2. a) De ce s-au întors cu mâinile goale ofiţerii trimişi să-l aresteze pe Isus? b) De unde ştim că nu numai ofiţerii au fost impresionaţi de modul de predare al lui Isus?

OFIŢERII nu şi-au îndeplinit misiunea. Ei fuseseră trimişi să-l prindă pe Isus Cristos, dar s-au întors cu mâinile goale. Preoţii de seamă şi fariseii le-au cerut o explicaţie: „De ce nu l-aţi adus?“ Chiar aşa, de ce nu l-au arestat pe acest om care n-ar fi opus nici cea mai mică rezistenţă? Ofiţerii au răspuns: „Nici un alt om nu a mai vorbit vreodată în felul acesta“. Ei au fost atât de impresionaţi de modul de predare al lui Isus, încât pur şi simplu nu au avut puterea să-l aresteze pe acest om paşnic.a — Ioan 7:32, 45, 46.

² Dar nu numai acei ofiţeri au fost impresionaţi de modul de predare al lui Isus. Biblia ne spune că mulţimi de oameni veneau la el pur şi simplu ca să-l audă vorbind. Oamenii din oraşul său se minunau „de cuvintele pline de farmec ce îi ieşeau din gură“ (Luca 4:22). El le-a vorbit de mai multe ori din corabie unor mari mulţimi adunate pe ţărmul Mării Galileii (Marcu 3:9; 4:1; Luca 5:1–3). Odată, „o mare mulţime“ a rămas cu el câteva zile, chiar dacă nu avea nimic de mâncare. — Marcu 8:1, 2.

 3. Menţionaţi principalul motiv pentru care Isus a fost un învăţător remarcabil.

³ De ce a fost Isus un învăţător remarcabil? Principalul motiv este că el a avut şi a manifestat iubire.b Isus a iubit atât adevărurile pe care le-a transmis, cât şi oamenii cărora le-a predat. Dar Isus a şi folosit cu o deosebită măiestrie metode eficiente de predare. În articolele de studiu din această ediţie vom analiza câteva metode eficiente folosite de el şi vom vedea cum putem să-l imităm şi noi.

Simplitate şi claritate

 4, 5. a) De ce folosea Isus un limbaj simplu când preda, şi de ce este remarcabil acest lucru? b) Cum reiese din Predica de pe munte că Isus preda într-un mod simplu?

⁴ Este ceva obişnuit ca oamenii cu o instruire aleasă să folosească un limbaj care depăşeşte nivelul de înţelegere al ascultătorilor. Însă cum vor beneficia ceilalţi de cunoştinţele noastre dacă nu ne facem înţeleşi? Ca învăţător, Isus nu a folosit niciodată un limbaj inaccesibil auditoriului. Să ne gândim cât de bogat ar fi fost vocabularul pe care l-ar fi putut folosi el! Totuşi, în pofida vastelor sale cunoştinţe, el s-a gândit nu la sine, ci la ascultătorii săi. El ştia că mulţi dintre ei erau „neinstruiţi şi de rând“ (Faptele 4:13). Pentru a le atinge inima, el a folosit un limbaj pe care aceşti oameni să-l înţeleagă. Poate că s-a exprimat în cuvinte simple, însă adevărurile transmise prin ele erau profunde.

⁵ Să ne gândim, de pildă, la Predica de pe munte, din Matei 5:3—7:27. Probabil că această cuvântare ţinută de Isus a durat doar 20 de minute, dar învăţăturile transmise prin ea sunt profunde, mergând chiar la rădăcina unor probleme ca adulterul, divorţul şi materialismul (Matei 5:27–32; 6:19–34). Aici însă nu găsim expresii complicate sau pompoase. De fapt, cu greu am găsi un cuvânt care să nu poată fi înţeles cu uşurinţă chiar şi de un copil! Nu e de mirare că, după această predică, mulţimile — alcătuite, probabil, în majoritate din agricultori, păstori şi pescari — „erau uluite de modul său de predare“! — Matei 7:28.

 6. Daţi exemple de declaraţii ale lui Isus simple, dar pline de conţinut.

⁶ Folosind adesea propoziţii clare şi concise, Isus a exprimat idei simple, dar pline de conţinut. Astfel, cu mult înainte de apariţia cărţilor tipărite, el a întipărit mesajul său cu litere de neşters în mintea şi inima ascultătorilor. Iată doar câteva exemple: „Nimeni nu poate sluji ca sclav la doi stăpâni; . . . Nu puteţi sluji ca sclavi lui Dumnezeu şi Bogăţiei“. „Încetaţi să mai judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi.“ „După roadele lor îi veţi recunoaşte pe oamenii aceştia.“ „Nu oamenii sănătoşi au nevoie de doctor, ci suferinzii.“ „Toţi aceia care iau sabia vor pieri de sabie.“ „Restituiţi-i Cezarului lucrurile Cezarului, iar lui Dumnezeu lucrurile lui Dumnezeu.“ „Este mai multă fericire în a da decât în a primi“c (Matei 6:24; 7:1, 20; 9:12; 26:52; Marcu 12:17; Faptele 20:35). Chiar şi acum, după aproape 2 000 de ani de la rostirea acestor cuvinte pline de forţă ale lui Isus, ni le putem aminti cu uşurinţă.

Folosirea întrebărilor

 7. De ce folosea Isus întrebările?

⁷ Isus folosea în mod remarcabil întrebările. Adesea, el a procedat astfel chiar dacă i-ar fi luat mai puţin timp să le transmită ascultătorilor săi ideea în mod direct. Dar de ce a folosit Isus întrebările? Uneori, prin întrebări pătrunzătoare, el a demascat mobilurile opozanţilor lui, reducându-i astfel la tăcere (Matei 12:24–30; 21:23–27; 22:41–46). În multe cazuri însă, Isus şi-a făcut timp să pună întrebări ca să transmită adevăruri, ca să-i facă pe ascultătorii săi să spună ce aveau în inimă şi ca să-i stimuleze şi să-i înveţe să gândească pe discipoli. Să analizăm două exemple cu privire la apostolul Petru.

 8, 9. Cum s-a folosit Isus de întrebări ca să-l ajute pe Petru să ajungă la o concluzie corectă cu privire la plătirea impozitului pentru templu?

⁸ Ca prim exemplu, să ne amintim de momentul când încasatorii de impozite l-au întrebat pe Petru dacă nu plătea şi Isus impozitul pentru templu.d Petru, uneori impulsiv, le-a răspuns simplu: „Ba da“. Însă, puţin mai târziu, Isus l-a întrebat: „Ce crezi, Simon? De la cine primesc regii pământului taxe sau capitaţie? De la fiii lor sau de la străini?“ După ce Petru i-a spus că „de la străini“, Isus i-a zis: „Atunci, fiii sunt scutiţi de impozite“ (Matei 17:24–27). Ideea transmisă de Isus prin intermediul întrebărilor trebuie să fi fost clară pentru Petru. De ce putem afirma acest lucru?

⁹ Pe timpul lui Isus se ştia că membrii familiei unui monarh erau scutiţi de impozite. Întrucât Isus era Fiul unic-născut al Regelui ceresc căruia i se aducea închinare la templu, lui nu trebuia deci să i se perceapă impozit. Să observăm că Isus nu i-a răspuns lui Petru în mod direct, ci a folosit cu eficienţă şi totodată cu tact întrebări care să-l ajute pe Petru să ajungă la concluzia corectă — şi, probabil, să înţeleagă că era necesar să reflecteze bine înainte de a vorbi.

10, 11. Cum a reacţionat Isus în seara de Paşte din anul 33 e.n. când Petru i-a tăiat unui om urechea, şi cum reiese din această relatare că Isus era conştient de eficienţa întrebărilor?

¹⁰ Al doilea exemplu se referă la un incident petrecut în seara de Paşte din anul 33 e.n., când o gloată a venit să-l aresteze pe Isus. Discipolii l-au întrebat pe Isus dacă puteau să lupte ca să-l apere (Luca 22:49). Fără să mai aştepte răspunsul, Petru a scos sabia şi i-a tăiat unui om urechea (deşi e posibil ca Petru să fi vrut să-l rănească mai rău). Petru nu a acţionat după voinţa stăpânului său, deoarece Isus era gata să se predea. Cum a reacţionat Isus? Răbdător ca întotdeauna, el i-a pus lui Petru trei întrebări: „Nu trebuie să beau, orice-ar fi, paharul pe care mi l-a dat Tatăl?“ „Crezi că nu pot să fac apel la Tatăl meu ca să-mi pună la dispoziţie în acest moment peste douăsprezece legiuni de îngeri?“ „În acest caz, cum s-ar împlini Scripturile: că aceasta trebuie să aibă loc aşa?“ — Ioan 18:11; Matei 26:52–54.

¹¹ Să medităm puţin la această relatare. Isus, înconjurat de o gloată furioasă, ştia că moartea sa era iminentă şi că pe umerii lui apăsa responsabilitatea de a sfinţi numele Tatălui său şi de a salva familia umană. Cu toate acestea, chiar şi în acele momente el şi-a făcut timp să întipărească în mintea lui Petru, prin intermediul întrebărilor, unele adevăruri importante. Nu este aceasta o dovadă convingătoare că Isus era conştient de eficienţa întrebărilor?

Hiperbole sugestive

12, 13. a) Ce este hiperbola? b) Ce hiperbolă a folosit Isus pentru a accentua că este absurd să criticăm greşelile minore ale fraţilor noştri?

¹² Pe parcursul ministerului său, Isus a folosit deseori o altă metodă de predare eficientă: hiperbola. Hiperbola este o exagerare intenţionată în scopul accentuării unui anumit lucru. Cu ajutorul hiperbolelor, Isus a creat imagini mentale greu de uitat. Să analizăm câteva exemple.

¹³ Când în Predica de pe munte a accentuat importanţa faptului de a ‘înceta să-i judecăm’ pe alţii, Isus a spus: „De ce priveşti deci la paiul din ochiul fratelui tău, dar nu iei în considerare bârna din propriul tău ochi?“ (Matei 7:1–3). Vă puteţi imagina această scenă? Cineva care are tendinţa de a critica se oferă să scoată un simplu „pai“ din ochiul fratelui său, susţinând că acesta nu vede suficient de clar ca să judece bine lucrurile. Dar chiar capacitatea de a judeca a celui ce critică este afectată de o „bârnă“ — o grindă, sau traversă, folosită la susţinerea unui acoperiş. Nu este remarcabilă maniera în care a accentuat Isus cât de absurd este să criticăm greşelile minore ale fraţilor noştri când noi poate că am comis greşeli mai mari?

14. De ce se poate spune că în cuvintele lui Isus „strecuraţi ţânţarul, dar înghiţiţi cămila“ găsim o hiperbolă deosebit de sugestivă?

¹⁴ Cu altă ocazie, Isus i-a demascat pe farisei numindu-i ‘călăuze oarbe, care strecoară ţânţarul, dar înghit cămila’ (Matei 23:24). Aceasta a fost o hiperbolă deosebit de sugestivă. De ce? Să ne gândim la contrastul izbitor dintre un minuscul ţânţar şi o cămilă, care pentru ascultătorii lui Isus era unul dintre cele mai mari animale cunoscute. S-a calculat că o cămilă obişnuită cântăreşte cât 70 de milioane de ţânţari! Isus ştia şi că fariseii îşi strecurau vinul printr-o pânză subţire. Aceste persoane care ţineau cu încăpăţânare la reguli procedau aşa ca nu cumva să înghită vreun ţânţar şi să devină astfel necurate din punct de vedere ceremonial. Însă, în mod figurativ, fariseii înghiţeau cămila, considerată şi ea necurată (Leviticul 11:4, 21–24). Ideea transmisă de Isus era clară. Fariseii respectau cu scrupulozitate cele mai mărunte cerinţe ale Legii, dar neglijau lucrurile mai importante — „justiţia, îndurarea şi fidelitatea“ (Matei 23:23). Cât de bine le-a demascat Isus eul lăuntric!

15. Ce învăţăm din unele relatări în care Isus a folosit hiperbola?

¹⁵ Pe parcursul ministerului său, Isus a folosit deseori hiperbole. Iată câteva exemple. O „credinţă cât un grăunte [mic] de muştar“ poate muta un munte. Isus a subliniat cum nu se putea mai bine că şi puţină credinţă poate aduce multe foloase (Matei 17:20). O cămilă uriaşă încercând să intre prin urechea unui ac de cusut — cât de bine ilustrează aceste cuvinte dificultatea pe care o întâmpină un om bogat care încearcă să-i slujească lui Dumnezeu în timp ce urmăreşte un stil de viaţă materialist (Matei 19:24)! Nu-i aşa că suntem impresionaţi de figurile de stil expresive folosite de Isus, precum şi de capacitatea sa de a produce un efect maxim cu puţine cuvinte?

Logică imbatabilă

16. În ce scop şi-a folosit întotdeauna Isus capacităţile intelectuale extraordinare?

¹⁶ Cu mintea sa perfectă, Isus a fost un maestru al argumentelor logice. Totuşi, el nu s-a folosit niciodată în mod greşit de această capacitate. Când preda, el îşi folosea întotdeauna mintea ageră pentru a promova adevărul. Uneori, printr-o logică imbatabilă, el combătea acuzaţiile false ale opozanţilor religioşi. De multe ori, el aducea argumente logice pentru a le preda discipolilor lecţii importante. Să analizăm, aşadar, capacitatea extraordinară a lui Isus de a se folosi de logică.

17, 18. Ce logică imbatabilă a folosit Isus pentru a combate o acuzaţie falsă a fariseilor?

¹⁷ Să ne gândim la momentul când Isus l-a vindecat pe un om posedat de demoni care era orb şi mut. Când au auzit ce făcuse Isus, fariseii au spus: „Omul acesta nu expulzează demonii decât cu ajutorul lui Beelzebub [Satan], conducătorul demonilor“. Să observăm că fariseii recunoşteau că fusese nevoie de o putere supraomenească pentru a-i expulza pe demonii lui Satan. Însă, ca să-i determine pe oameni să nu creadă în Isus, ei i-au atribuit această putere lui Satan. Arătând că argumentul lor nu ducea la o concluzie logică, Isus a răspuns: „Orice regat dezbinat împotriva lui însuşi ajunge la pustiire şi orice oraş sau casă dezbinată împotriva ei înseşi nu va dăinui. În acelaşi fel, dacă Satan îl expulzează pe Satan, el s-a dezbinat împotriva lui însuşi; cum va dăinui deci regatul lui?“ (Matei 12:22–26). Cu alte cuvinte, Isus le-a spus: „Dacă eu sunt, cum spuneţi voi, un agent al lui Satan şi distrug ceea ce a făcut el, înseamnă că Satan lucrează împotriva propriilor lui interese şi că în scurt timp va eşua“. O logică imbatabilă, nu-i aşa?

¹⁸ Isus a continuat să aducă argumente pe această temă. El ştia că inclusiv unii farisei expulzaseră demoni. Aşadar, el a pus o întrebare simplă, dar care i-a lăsat fără replică: „Dacă eu expulzez demonii cu ajutorul lui Beelzebub, fiii [sau discipolii] voştri cu ajutorul cui îi expulzează?“ (Matei 12:27). Argumentul lui Isus era deci: „Dacă eu expulzez demonii cu puterea lui Satan, atunci înseamnă că şi discipolii voştri acţionează cu aceeaşi putere“. Ce mai puteau să spună fariseii? Ei n-ar fi recunoscut cu nici un chip că discipolii lor acţionau cu puterea lui Satan. Folosind o logică imbatabilă, Isus a arătat că acuzaţia lor era de-a dreptul absurdă.

19, 20. a) În ce mod constructiv s-a folosit Isus de logică? b) Cum s-a folosit Isus de raţionamentul „cu cât mai mult“ când i-a învăţat pe discipoli cum să se roage?

¹⁹ Pe lângă faptul că s-a folosit de logică pentru a-i reduce la tăcere pe opozanţi, Isus a folosit argumente logice şi convingătoare pentru a preda adevăruri încurajatoare şi înviorătoare cu privire la Iehova. De multe ori, el a folosit raţionamentul „cu cât mai mult“ pentru a-şi ajuta ascultătorii ca, pornind de la un adevăr cunoscut, să dobândească o mai mare convingere. Să examinăm doar două exemple.

²⁰ Când discipolii i-au cerut să-i înveţe să se roage, Isus a prezentat, printre altele, o ilustrare despre un om a cărui ‘insistenţă plină de îndrăzneală’ l-a făcut în cele din urmă pe un prieten lipsit de bunăvoinţă să-i satisfacă cererea. Isus a vorbit, de asemenea, despre dorinţa părinţilor de a le da „daruri bune“ copiilor lor. În concluzie, el a spus: „Dacă voi, cu toate că sunteţi răi, ştiţi să le daţi daruri bune copiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl din cer le va da spirit sfânt celor care i-l cer!“ (Luca 11:1–13). Isus a transmis această idee nu printr-o asemănare, ci printr-un contrast. Dacă un prieten lipsit de bunăvoinţă este până la urmă convins să satisfacă cererea semenului său şi dacă părinţii umani imperfecţi se îngrijesc de necesităţile copiilor lor, cu cât mai mult iubitorul nostru Tată ceresc le va acorda spirit sfânt slujitorilor săi loiali care i-l cer cu umilinţă prin intermediul rugăciunii!

21, 22. a) Ce argumente a folosit Isus când a dat sfaturi referitoare la atitudinea faţă de îngrijorările legate de lucrurile materiale? b) La ce concluzie ajungem după ce am analizat câteva dintre metodele de predare ale lui Isus?

²¹ Isus a folosit argumente similare când a oferit sfaturi cu privire la modul de a face faţă îngrijorărilor legate de lucrurile materiale. El a spus: „Remarcaţi: corbii nici nu seamănă, nici nu seceră şi nu au nici hambar, nici depozit, şi totuşi Dumnezeu îi hrăneşte. Cu cât mai mult valoraţi voi decât păsările! Remarcaţi cum cresc crinii; ei nici nu trudesc, nici nu torc . . . Dacă deci aşa îmbracă Dumnezeu vegetaţia de pe câmp, care astăzi există şi mâine este aruncată în cuptor, cu cât mai mult vă va îmbrăca el pe voi, oameni cu credinţă puţină!“ (Luca 12:24, 27, 28). Într-adevăr, dacă Iehova are grijă de păsări şi de flori, cu cât mai mult se va îngriji de slujitorii săi! Nu încape îndoială că astfel de argumente care reflectau tandreţe, dar aveau şi forţă, le-au mers la inimă ascultătorilor lui Isus.

²² După ce am analizat câteva dintre metodele de predare folosite de Isus, putem conchide cu uşurinţă că acei ofiţeri care nu l-au arestat nu au exagerat deloc când au spus: „Nici un alt om nu a mai vorbit vreodată în felul acesta“. Însă, gândindu-ne la metodele de predare, probabil că Isus este cel mai bine cunoscut pentru folosirea ilustrărilor, sau parabolelor. De ce a folosit el această metodă? Şi de ce au fost ilustrările sale foarte eficiente? La aceste întrebări se va răspunde în articolul următor.

[Note de subsol]

Vă amintiţi?

• Ce exemple arată că Isus a predat în mod simplu şi clar?

• De ce folosea Isus întrebări când preda?

• Ce este hiperbola, şi cum a folosit Isus această metodă de predare?

• Ce argumente logice a folosit Isus pentru a le preda discipolilor adevăruri încurajatoare cu privire la Iehova?

[Legenda ilustraţiei de la pagina 9]

Isus a folosit un limbaj simplu, pe care oamenii de rând să-l poată înţelege

[Legenda ilustraţiei de la pagina 10]

Fariseii ‘strecurau ţânţarul şi înghiţeau cămila’