Urmezi ‘calea care le întrece pe toate celelalte’?

„DUMNEZEU este iubire.“ Prin aceste cuvinte, apostolul Ioan a identificat principala calitate a lui Dumnezeu (1 Ioan 4:8). Ne putem apropia de Dumnezeu şi putem fi în relaţii strânse cu el numai datorită iubirii sale faţă de oameni. Dar în ce alt mod ne influenţează iubirea lui Dumnezeu? Se spune pe bună dreptate că ce iubim ne modelează. Dar la fel de adevărat este că suntem modelaţi şi de cei pe care-i iubim, precum şi de cei ce ne iubesc. Fiind creaţi după chipul lui Dumnezeu, putem oglindi iubirea Sa (Gen. 1:27). Astfel, apostolul Ioan a scris că noi îl iubim pe Dumnezeu „pentru că el ne-a iubit primul“ (1 Ioan 4:19).

Patru cuvinte pentru iubire

Apostolul Pavel a numit iubirea „o cale care le întrece pe toate celelalte“ (1 Cor. 12:31). De ce a descris-o astfel? La ce fel de iubire se referea el? Ca să înţelegem acest lucru, să analizăm mai îndeaproape cuvântul „iubire“.

În vechime, grecii aveau în esenţă patru cuvinte prin care se refereau la iubire: storgé, éros, philía şi agápe. Când Biblia spune că Dumnezeu „este iubire“ este folosit termenul agápe.a Iată ce spune despre acest tip de iubire profesorul William Barclay în lucrarea New Testament Words: „Agápe se referă la minte: ea nu este doar un sentiment care se naşte spontan în inimile noastre; ea este un principiu în virtutea căruia trăim. Agápe este indisolubil legată de voinţă“. În acest context, agápe este iubirea guvernată, sau călăuzită, de principii; dar ea este adesea însoţită de sentimente puternice. Întrucât există principii bune şi principii rele, creştinii trebuie, desigur, să se lase călăuziţi de principiile bune stabilite chiar de Iehova Dumnezeu şi consemnate în Biblie. Dacă analizăm cum foloseşte Biblia cuvântul agápe în comparaţie cu celelalte cuvinte care descriu iubirea, vom înţelege mai bine ce fel de iubire trebuie să manifestăm.

Iubirea dintre membrii familiei

Ce plăcere este să ai o familie călduroasă şi unită! În vechime, grecii foloseau adesea cuvântul storgé pentru a descrie afecţiunea firească ce există între membrii familiei. Creştinii se străduiesc să manifeste iubire faţă de cei dragi. Pavel a profeţit că, în zilele din urmă, oamenii vor fi în general „fără afecţiune naturală“b (2 Tim. 3:1, 3).

Din nefericire, multe familii din lumea de azi corespund acestei descrieri. De ce multe femei fac avort? De ce multora nu le pasă de părinţii lor în vârstă? De ce numărul divorţurilor continuă să crească într-un ritm alarmant? Problema de fond este lipsa de afecţiune naturală.

În plus, aşa cum arată Biblia, „inima este mai trădătoare decât orice“ (Ier. 17:9). Iubirea din familie este un sentiment care izvorăşte din inimă. Însă demn de remarcat este că Pavel a folosit cuvântul agápe când a vorbit despre iubirea pe care soţul trebuie să o manifeste faţă de soţie. Pavel a comparat această iubire cu cea pe care Cristos o arată congregaţiei (Ef. 5:28, 29). Ea are la bază principiile stabilite de Iehova Dumnezeu, Cel care a instituit familia.

Iubirea sinceră faţă de membrii familiei ne îndeamnă, de pildă, să ne interesăm de părinţii în vârstă sau să avem grijă de copiii noştri. Tot ea ne îndeamnă să ne corectăm cu iubire copiii când este cazul şi să nu ne lăsăm dominaţi de sentimentalism, care duce adesea la o îngăduinţă exagerată (Ef. 6:1–4).

Iubirea romantică şi principiile biblice

Iubirea fizică dintre soţ şi soţie este într-adevăr un dar de la Dumnezeu (Prov. 5:15–17). Totuşi, scriitorii inspiraţi ai Bibliei nu au folosit cuvântul éros, care se referă la iubirea romantică. De ce? Iată ce comentariu a apărut cu ani în urmă în Turnul de veghe: „Azi se pare că toată lumea comite aceeaşi greşeală pe care au comis-o grecii din vechime. Ei îl venerau pe Eros, plecându-se în faţa altarului său şi aducându-i jertfe. . . . Însă istoria arată că această formă de veneraţie a dus numai la degradare, desfrâu şi dezbinare. Probabil din acest motiv scriitorii Bibliei n-au folosit deloc acest cuvânt“. În ce ne priveşte, pentru a nu cultiva relaţii bazate strict pe atracţie fizică, trebuie să ţinem în frâu acest gen de sentimente cu ajutorul principiilor biblice. Să ne întrebăm: Sunt sentimentele mele romantice echilibrate de o iubire autentică pentru partenerul meu?

Cei care sunt în „floarea tinereţii“, când impulsurile sexuale sunt adesea foarte puternice, vor rămâne curaţi pe plan moral respectând principiile biblice (1 Cor. 7:36; Col. 3:5). Noi considerăm căsătoria un dar sacru de la Iehova. Iată ce a spus Isus despre legătura conjugală: „Ce a pus Dumnezeu în acelaşi jug omul să nu despartă“ (Mat. 19:6). În loc să rămânem alături de partenerul nostru doar cât timp există atracţie fizică reciprocă, noi suntem devotaţi căsniciei. Când în căsnicie apar probleme, nu căutăm o cale uşoară de a scăpa de ele, ci ne străduim să manifestăm calităţi plăcute lui Dumnezeu ca să contribuim la fericirea familiei. Astfel de eforturi ne vor aduce binecuvântări durabile (Ef. 5:33; Evr. 13:4).

Iubirea dintre prieteni

Ce plictisitoare ar fi viaţa fără prieteni! Un proverb biblic spune: „Există un prieten mai apropiat decât un frate“ (Prov. 18:24). Iehova vrea să avem prieteni de nădejde. Cunoaştem bine prietenia strânsă dintre David şi Ionatan (1 Sam. 18:1). Biblia spune că Isus „avea afecţiune“ faţă de apostolul Ioan (Ioan 20:2). Cuvântul grecesc pentru „afecţiune“ sau „prietenie“ este philía. Deşi e bine să avem un prieten apropiat în congregaţie, în 2 Petru 1:7 suntem îndemnaţi să adăugăm „la afecţiunea frăţească“ (philadelphía, un cuvânt compus din phílos, care înseamnă „prieten“, şi adelphós, care înseamnă „frate“) iubirea (agápe). Ca să ne bucurăm de prietenii trainice, trebuie să aplicăm acest sfat. Ar fi bine să ne întrebăm: Sunt sentimentele mele de prietenie echilibrate de principiile biblice?

Cuvântul lui Dumnezeu ne ajută să nu fim părtinitori. Nu avem două feluri de norme: nu suntem oarecum toleranţi cu prietenii şi rigizi cu ceilalţi. De asemenea, nu recurgem la linguşiri ca să ne facem prieteni. Lucru şi mai important, principiile biblice ne ajută să manifestăm discernământ, să ştim cum să ne alegem prietenii şi să evităm ‘tovărăşiile rele care strică obiceiurile folositoare’ (1 Cor. 15:33).

O legătură unică

Între creştini există într-adevăr o legătură unică! Apostolul Pavel a scris: „Iubirea voastră să fie fără ipocrizie. . . . În iubire frăţească, fiţi plini de afecţiune tandră unii faţă de alţii“ (Rom. 12:9, 10). Într-adevăr, creştinii manifestă o ‘iubire (agápe) fără ipocrizie’. Aceasta nu este doar o emoţie care ne cuprinde inima. Ea este ferm ancorată în principiile biblice. Însă Pavel a vorbit şi de „iubire frăţească“ (philadelphía) şi de „afecţiune tandră“ (philóstorgos, cuvânt compus din phílos şi storgé). Potrivit unui biblist, „iubire frăţească“ înseamnă „iubire plină de afecţiune, precum şi bunătate, compasiune şi ajutor“. Când este însoţită de agápe, rezultatul este o prietenie strânsă între slujitorii lui Iehova (1 Tes. 4:9, 10). Cealaltă expresie tradusă „afecţiune tandră“ apare o singură dată în Biblie şi sugerează relaţii strânse şi pline de căldură, o atmosferă de familie.c

Legătura care îi uneşte pe creştinii adevăraţi este o împletire dintre iubirea ce există în sânul familiei şi afecţiunea dintre prietenii adevăraţi, aceste sentimente fiind guvernate de iubirea bazată pe principiile biblice. Congregaţia creştină nu este nici un club, nici o organizaţie laică, ci o familie unită în închinarea adusă lui Iehova Dumnezeu. Noi ne numim colaboratorii fraţi şi surori şi ne considerăm aşa. Suntem membrii unei familii spirituale, ne iubim ca prieteni şi ne purtăm unii cu alţii potrivit principiilor biblice. Să continuăm să contribuim cu toţii la iubirea care îi uneşte şi îi identifică pe adevăraţii creştini! (Ioan 13:35)

[Note de subsol]

[Text generic pe pagina 12]

Ce faci pentru a cultiva iubirea ce ne uneşte?