Având în vedere poziţiile şi responsabilităţile pe care le deţin, clericii din secolul al XX-lea au fost „cei dintâi“ care au fost angajaţi pentru a lucra în via simbolică a lui Dumnezeu. Ei îi considerau pe predicatorii dedicaţi şi asociaţi cu Watch Tower Bible and Tract Society că sunt „cei din urmă“ care ar avea vreo însărcinare autorizată în serviciul lui Dumnezeu.

Abia în toamna anului 29 e.n., „gospodarul“ l-a trimis pe Isus Cristos să-i adune pe aceştia pentru a fi discipoli ai săi. Astfel, ei au devenit „cei din urmă“ lucrători din vie, sau lucrătorii din ceasul al 11-lea.

Primirea dinarului are loc, nu la moartea lui Isus, ci la sărbătoarea Penticostei din anul 33 e.n., când Cristos, „administratorul“, toarnă spiritul sfânt peste discipolii săi. Aceşti discipoli sunt asemenea ‘celor din urmă’ lucrători, adică cei veniţi în ceasul al 11-lea.

Întrucât „ceasul al treilea“ înseamnă ora nouă dimineaţa, cei chemaţi la ceasul al 3-lea, al 6-lea, al 9-lea şi al 11-lea lucrează doar 9, 6, 3 şi, respectiv, o oră.