Să spunem întotdeauna adevărul
„Acum, că aţi înlăturat minciuna, spuneţi adevărul fiecare aproapelui său.“ (EF. 4:25)
1, 2. Cum privesc mulţi oameni adevărul?
ADEVĂRUL este de secole un subiect controversat. În veacul al VI-lea î.e.n., poetul grec Alcaeus a spus: „În vin e adevărul“. El se referea la cineva ameţit de băutură care are probabil chef de vorbă şi poate da pe faţă tot felul de adevăruri. În secolul I, guvernatorul roman Ponţiu Pilat avea şi el o viziune deformată despre adevăr. De fapt, el l-a întrebat pe Isus cu scepticism: „Ce este adevărul?“ (Ioan 18:38).
2 Şi în prezent există o diversitate de idei contradictorii cu privire la adevăr. Mulţi oameni consideră că adevărul are o mulţime de nuanţe sau că fiecare îl înţelege în felul său. Alţii spun adevărul doar când le convine sau când le serveşte propriilor interese. În cartea The Importance of Lying (De ce să minţi) citim: „Cinstea este un ţel nobil, dar are prea puţină valoare în lupta acerbă pentru supravieţuire şi siguranţă. Omul nu prea are de ales: trebuie să mintă ca să trăiască“.
3. Cum s-a dovedit Isus un apărător remarcabil al adevărului?
3 Discipolii lui Cristos însă privesc cu totul altfel lucrurile. Isus nu avea o concepţie filozofică despre adevăr. El a spus întotdeauna adevărul. Chiar şi duşmanii lui au recunoscut: „Învăţătorule, ştim că spui adevărul, că predai calea lui Dumnezeu în adevăr“ (Mat. 22:16). Adevăraţii creştini urmează exemplul lăsat de Isus. Ei nu ezită să spună adevărul fiind întru totul de acord cu îndemnul dat de apostolul Pavel colaboratorilor în credinţă: „Acum, că aţi înlăturat minciuna, spuneţi adevărul fiecare aproapelui său“ (Ef. 4:25). Să analizăm trei întrebări care au legătură cu aceste cuvinte: Cine este aproapele nostru? Ce înseamnă a spune adevărul? Cum putem susţine adevărul în viaţa de zi cu zi?
Cine este aproapele nostru?
4. Spre deosebire de conducătorii iudei, cum a reflectat Isus gândirea lui Iehova?
4 În secolul I e.n., unii conducători iudei îşi învăţau semenii că „aproapele“ este numai un alt iudeu sau un prieten bun. Spre deosebire de ei, Isus a reflectat perfect personalitatea şi gândirea Tatălui său (Ioan 14:9). În mod remarcabil, el şi-a învăţat discipolii că Dumnezeu nu favorizează o anumită rasă sau naţionalitate (Ioan 4:5–26). În plus, spiritul sfânt i-a dezvăluit apostolului Petru că „Dumnezeu nu este părtinitor, ci, în orice naţiune, omul care se teme de el şi practică dreptatea este primit de el“ (Fap. 10:28, 34, 35). Prin urmare, şi noi trebuie să-i considerăm pe toţi oamenii aproapele nostru, să-i tratăm cu iubire chiar şi pe cei ce se poartă duşmănos cu noi (Mat. 5:43–45).
5. Ce înseamnă a spune adevărul aproapelui nostru?
5 La ce s-a referit Pavel când ne-a îndemnat să spunem adevărul aproapelui nostru? A spune adevărul înseamnă a transmite informaţii exacte, fără a înşela. Adevăraţii creştini nu sucesc sau distorsionează faptele ca să-i inducă în eroare pe ceilalţi. Ei ‘au oroare de rău şi se alipesc de ce este bine’ (Rom. 12:9). La fel ca „Dumnezeul adevărului“, trebuie să ne străduim să fim cinstiţi, oneşti, în tot ce facem (Ps. 15:1, 2; 31:5). Alegându-ne cu atenţie cuvintele şi vorbind cu tact, putem trece chiar şi prin situaţii jenante sau stânjenitoare fără să fim nevoiţi să spunem minciuni. (Citeşte Coloseni 3:9, 10.)
6, 7. a) A spune adevărul înseamnă oare a da toate detaliile oricui ne pune o întrebare? Explicaţi. b) Cine merită încrederea noastră şi trebuie să ştie adevărul?
6 Dar oare a spune adevărul înseamnă a da toate detaliile oricui ne pune o întrebare? Nu neapărat. Când a fost pe pământ, Isus a arătat că unii oameni nu sunt demni să li se răspundă direct sau să li se dezvăluie diverse informaţii. Când ipocriţii conducători religioşi l-au întrebat prin puterea sau autoritatea cui făcea el semne şi miracole, Isus a spus: „Vă voi pune o întrebare. Răspundeţi-mi şi vă voi spune şi eu cu ce autoritate fac aceste lucruri“. Iar, când scribii şi bătrânii n-au vrut să-i dea un răspuns, Isus a zis: „Nici eu nu vă spun cu ce autoritate fac aceste lucruri“ (Mar. 11:27–33). El ştia că erau corupţi şi că nu aveau credinţă. Astfel, nu s-a simţit obligat să le răspundă (Mat. 12:10–13; 23:27, 28). În mod asemănător, slujitorii lui Iehova de azi trebuie să se păzească de apostaţi şi de alţi oameni nelegiuiţi care vor să-şi atingă scopurile egoiste prin viclenie ori şiretenie (Mat. 10:16; Ef. 4:14).
7 Şi din cuvintele lui Pavel reiese că unii oameni nu au dreptul să primească un răspuns complet. El a scris că ‘oamenii clevetitori, care se amestecă în treburile altora, vorbesc ce n-ar trebui să vorbească’ (1 Tim. 5:13). Într-adevăr, cei ce se amestecă în treburile altora sau cei ce nu pot păstra un secret ar putea observa că alţii ezită să le împărtăşească anumite informaţii. N-ar trebui mai degrabă să acordăm atenţie sfatului inspirat dat de Pavel: „Să vă străduiţi să trăiţi liniştiţi, să vă vedeţi de treburile voastre“? (1 Tes. 4:11) Uneori însă bătrânii de congregaţie ne-ar putea pune unele întrebări personale ca să se achite bine de responsabilităţile lor. Cât de mult se bucură ei când colaborăm în astfel de situaţii şi spunem adevărul! Le vom fi de un real ajutor (1 Pet. 5:2).
Să spunem adevărul în familie
8. Cum îi ajută sinceritatea pe membrii familiei să se apropie mai mult unii de alţii?
8 În mod obişnuit, cele mai strânse legături le avem cu membrii familiei. Iar ca să întărim şi mai mult aceste relaţii este esenţial să spunem adevărul. Problemele şi neînţelegerile pot apărea mai rar sau chiar pot fi eliminate dacă suntem deschişi, cinstiţi şi amabili când comunicăm între noi. De pildă, când facem o greşeală, ezităm să ne-o recunoaştem în faţa partenerului, copiilor sau a altor membri apropiaţi ai familiei? Cerându-ne scuze cu sinceritate, promovăm pacea şi unitatea în sânul familiei. (Citeşte 1 Petru 3:8–10.)
9. De ce a spune adevărul nu înseamnă a fi nepoliticoşi, lipsiţi de tact?
9 Dar a spune adevărul nu înseamnă a fi duri, lipsiţi de tact. Dacă suntem nepoliticoşi, nu vom da mai multă greutate adevărului, iar efectul nu va fi cel pe care ni-l dorim. Pavel a scris: „Orice amărăciune răutăcioasă, furie, mânie, strigăt şi vorbire jignitoare să fie înlăturate de la voi, împreună cu orice răutate. Şi fiţi buni unii cu alţii, plini de o tandră compasiune, iertându-vă cu mărinimie unii pe alţii, aşa cum şi Dumnezeu, prin Cristos, v-a iertat cu mărinimie“ (Ef. 4:31, 32). Când vorbim cu amabilitate şi respect, mesajul nostru va avea mai mare putere. În plus, le vom arăta onoare celor cu care discutăm (Mat. 23:12).
Să spunem adevărul în congregaţie
10. Ce pot învăţa bătrânii creştini din exemplul deosebit al lui Isus?
10 Isus le-a vorbit simplu şi deschis discipolilor săi. Îi sfătuia întotdeauna cu iubire. Dar nu dilua adevărul ca să-şi mulţumească ascultătorii (Ioan 15:9–12). De pildă, când apostolii vorbeau aprins cu privire la cine era mai mare, Isus a fost ferm, dar i-a ajutat cu răbdare să înţeleagă că trebuiau să fie umili (Mar. 9:33–37; Luca 9:46–48; 22:24–27; Ioan 13:14). În mod asemănător, bătrânii creştini de azi susţin cu fermitate dreptatea, dar nu stăpânesc peste turma lui Dumnezeu (Mar. 10:42–44). Ei urmează exemplul lui Cristos fiind ‘buni cu ceilalţi şi plini de tandră compasiune’.
11. Cum ne vom folosi limba dacă îi iubim pe fraţii noştri?
11 Dacă suntem deschişi cu fraţii noştri, dar le şi ocrotim sentimentele, putem spune ce gândim fără să-i ofensăm. Într-adevăr, nu dorim să avem limba „ascuţită ca un brici“, adică să-i rănim pe ceilalţi printr-o vorbire lipsită de respect, jignitoare (Ps. 52:2; Prov. 12:18). Iubirea pentru fraţi ne va îndemna ‘să ne păzim limba de rău şi buzele de vorbirea înşelătoare’ (Ps. 34:13). Astfel îl onorăm pe Dumnezeu şi promovăm unitatea în congregaţie.
12. Trebuie întreprinsă o acţiune judiciară oricând spune cineva o minciună? Explicaţi.
12 Bătrânii depun mari eforturi să ocrotească congregaţia de cei care spun minciuni răutăcioase. (Citeşte Iacov 3:14–16.) Cel ce spune minciuni răutăcioase vrea să-i facă rău altuia, să-l facă să sufere sau să-l tulbure într-un fel sau altul. Nu se limitează să exagereze faptele ori să facă remarci veninoase sau afirmaţii care induc în eroare. Desigur, este greşit să spui minciuni, dar nu toate minciunile necesită o acţiune judiciară. Prin urmare, bătrânii trebuie să dea dovadă de echilibru, rezonabilitate şi judecată sănătoasă când stabilesc dacă cineva care face afirmaţii neadevărate are obiceiul de a spune cu intenţie minciuni răutăcioase ce ar necesita o acţiune judiciară. Sau ar putea fi suficiente câteva sfaturi biblice ferme, dar pline de iubire.
Să spunem adevărul în relaţiile de afaceri
13, 14. a) Cum arată unii oameni că nu sunt cinstiţi cu angajatorii lor? b) Ce rezultate bune dă cinstea la locul de muncă?
13 Trăim într-un timp când necinstea a căpătat proporţii gigantice şi este greu să te împotriveşti tentaţiei de a nu fi cinstit cu angajatorul tău. Când îşi caută loc de muncă, mulţi spun minciuni neruşinate. De pildă, când îşi completează CV-ul, ei pot exagera cu privire la experienţa sau instruirea pe care o au ca să obţină o slujbă mai bună sau mai bine plătită. În alte situaţii, numeroşi angajaţi pretind că muncesc, când în realitate îşi rezolvă problemele personale, chiar dacă este contrar politicii firmei. Ei citesc materiale care nu au legătură cu munca lor, dau telefoane sau trimit mesaje electronice în scop personal ori navighează pe internet.
14 Adevăraţii creştini au datoria de a fi cinstiţi şi demni de încredere. (Citeşte Proverbele 6:16–19.) Pavel a spus: „Dorim să ne purtăm cinstit în toate“ (Evr. 13:18). Prin urmare, creştinii muncesc pe tot parcursul zilei de lucru, ca să-şi poată lua în mod justificat banii pentru ea (Ef. 6:5–8). Fiind angajaţi conştiincioşi, îi dăm glorie Tatălui nostru ceresc (1 Pet. 2:12). Să ne gândim, spre exemplu, la un creştin din Spania pe nume Roberto. Angajatorul l-a lăudat pentru cinstea şi hărnicia sa. Întrucât se comportă ireproşabil, compania a mai angajat câţiva Martori, care lucrează şi ei cu sârguinţă. De-a lungul anilor, Roberto a ajutat 23 de Martori şi 8 persoane care studiază Biblia să-şi găsească un loc de muncă.
15. Cum ar trebui un om de afaceri creştin să demonstreze că spune adevărul?
15 Dacă avem propria afacere, suntem cinstiţi în toate, sau ezităm uneori să spunem adevărul aproapelui nostru? Un om de afaceri creştin nu trebuie să prezinte un produs sau un serviciu într-o lumină favorabilă doar ca să-l poată vinde repede. Nici nu trebuie să accepte sau să dea mită. Vrem să-i tratăm pe alţii aşa cum şi nouă ne-ar plăcea să fim trataţi (Prov. 11:1; Luca 6:31).
Să spunem adevărul în relaţiile cu autorităţile
16. Ce fel de supunere acordă creştinii a) autorităţilor, b) lui Iehova?
16 Isus a afirmat: „Daţi deci Cezarului ce este al Cezarului şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu“ (Mat. 22:21). Ce anume îi datorăm Cezarului, sau autorităţilor? Când Isus a rostit aceste cuvinte, subiectul în discuţie era plătirea taxelor. Aşadar, ca să-şi păstreze conştiinţa curată înaintea lui Dumnezeu şi a oamenilor, creştinii respectă legile ţării, inclusiv cele referitoare la plata taxelor (Rom. 13:5, 6). În acelaşi timp, recunoaştem că Iehova este Suveranul suprem, singurul Dumnezeu adevărat, pe care îl iubim cu toată inima, cu tot sufletul, cu toată mintea şi cu toată puterea (Mar. 12:30; Rev. 4:11). Cu alte cuvinte, îi suntem complet supuşi lui Iehova Dumnezeu. (Citeşte Psalmul 86:11, 12.)
17. De ce trebuie să ţină cont creştinii care doresc să beneficieze de programele de ajutor social?
17 În multe ţări există programe sau servicii sociale pentru ajutorarea celor aflaţi în lipsuri. Dacă întruneşte toate cerinţele, şi un creştin poate beneficia de ele. A spune adevărul aproapelui înseamnă a nu prezenta autorităţilor informaţii false sau înşelătoare ca să obţinem un astfel de ajutor.
Binecuvântări deoarece spunem adevărul
18–20. Ce binecuvântări avem dacă spunem adevărul aproapelui?
18 Dacă vom spune adevărul în toate vom avea multe binecuvântări. Ne păstrăm conştiinţa curată şi avem pacea minţii şi o inimă liniştită (Prov. 14:30; Filip. 4:6, 7). Dumnezeu preţuieşte mult o conştiinţă curată. În plus, nu vom trăi cu spaima că vom fi daţi în vileag (1 Tim. 5:24).
19 Să ne mai gândim la o binecuvântare. Pavel a scris: „În orice privinţă ne recomandăm ca slujitori ai lui Dumnezeu . . . prin vorbire adevărată“ (2 Cor. 6:4, 7). Aceste cuvinte s-au adeverit în cazul unui Martor din Marea Britanie. Când a vrut să vândă o maşină, el i-a descris cumpărătorului atât părţile ei bune, cât şi cele rele, inclusiv cele care nu se puteau vedea. După ce a făcut un test cu maşina, cumpărătorul l-a întrebat dacă nu era cumva Martor al lui Iehova. Cum a ajuns la această concluzie? Remarcase onestitatea şi ţinuta lui îngrijită. Fratele i-a putut depune apoi o frumoasă mărturie.
20 Îl vom lăuda şi noi pe Creatorul nostru spunând în mod neabătut adevărul? Pavel a scris: „Ne-am lăsat de lucrurile ascunse care sunt ruşinoase, nu umblăm cu viclenie“ (2 Cor. 4:2). Să facem deci tot ce ne stă în putinţă ca să-i spunem aproapelui adevărul! Astfel îi vom da glorie Tatălui ceresc şi-i vom aduce onoare poporului său.
Cum aţi răspunde?
• Cine este aproapele nostru?
• Ce înseamnă a spune adevărul aproapelui nostru?
• Cum îi putem da glorie lui Dumnezeu dacă spunem adevărul?
• Ce binecuvântări avem dacă spunem adevărul?
[Legenda fotografiei de la pagina 17]
Ne recunoaştem imediat greşelile minore?
[Legenda fotografiei de la pagina 18]
Spui adevărul când îţi cauţi un loc de muncă?