„Niciun om n-a mai vorbit vreodată aşa”

Isus este încă în Ierusalim la Sărbătoarea Tabernacolelor, sau a Colibelor. El se bucură că ‘mulţi oameni din mulţime cred în el’. Dar acest lucru nu este pe placul conducătorilor religioşi. Ei trimit gărzi, care acţionează asemenea unei poliţii religioase, ca să-l aresteze (Ioan 7:31, 32). Isus însă nu încearcă să se ascundă.

Dimpotrivă, el continuă să predea în public în Ierusalim, spunând: „Mai stau cu voi puţin timp până să mă duc la cel care m-a trimis. Mă veţi căuta, dar nu mă veţi găsi şi, unde voi fi eu, voi nu puteţi veni” (Ioan 7:33, 34). Iudeii nu înţeleg despre ce vorbeşte Isus, prin urmare, îşi zic unul altuia: „Unde are de gând omul acesta să meargă, ca să nu-l găsim? Doar n-are de gând să meargă la iudeii răspândiţi printre greci şi să-i înveţe pe greci! Ce înseamnă cuvintele acestea pe care le-a zis: «Mă veţi căuta, dar nu mă veţi găsi şi, unde voi fi eu, voi nu puteţi veni»?” (Ioan 7:35, 36). Isus vorbeşte, de fapt, despre moartea şi învierea sa la viaţă spirituală în cer, unde duşmanii săi nu-l pot urma.

Este a şaptea zi a sărbătorii. În fiecare dimineaţă a sărbătorii, un preot scoate apă din bazinul Siloam şi o toarnă într-un vas de unde curge la baza altarului de la templu. Probabil că oamenii se gândesc la această practică atunci când Isus le spune: „Dacă îi este cuiva sete, să vină la mine şi să bea. Cine crede în mine, «şuvoaie de apă vie vor curge din lăuntrul lui», aşa cum a spus Scriptura” (Ioan 7:37, 38).

Isus face referire la ce se va întâmpla când discipolii săi vor fi unşi cu spirit sfânt şi vor avea perspectiva de a primi viaţă cerească. Această ungere va avea loc după moartea sa. Începând cu ziua Penticostei din anul următor, şuvoaie de apă dătătoare de viaţă se vor revărsa pe măsură ce discipolii unşi cu spirit le vor împărtăşi oamenilor adevărul.

Auzind ce predă Isus, unii oameni spun: „Acesta este cu adevărat Profetul!”, referindu-se la profetul mai mare decât Moise care a fost prezis. Alţii spun: „Acesta este Cristosul!”. Dar alţii zic: „Doar nu din Galileea vine Cristosul? N-a spus Scriptura că Cristosul vine din descendenţa lui David şi din Betleem, satul de unde era David?” (Ioan 7:40-42).

Aşadar, oamenii din mulţime au păreri diferite despre Isus. Deşi unii vor ca Isus să fie arestat, nimeni nu pune mâna pe el. Când gărzile se întorc la conducătorii religioşi fără Isus, preoţii principali şi fariseii întreabă: „De ce nu l-aţi adus?”. Gărzile răspund: „Niciun om n-a mai vorbit vreodată aşa”. Înfuriaţi, conducătorii religioşi îi batjocoresc şi îi insultă pe aceşti bărbaţi: „Doar n-aţi fost înşelaţi şi voi? A crezut în el vreunul dintre conducători sau dintre farisei? Dar această mulţime care nu cunoaşte Legea este blestemată” (Ioan 7:45-49).

Atunci, Nicodim, fariseu şi membru al Sanhedrinului, îndrăzneşte să vorbească în apărarea lui Isus. În urmă cu aproximativ doi ani şi jumătate, Nicodim a venit la Isus noaptea şi şi-a exprimat credinţa în el. Acum Nicodim spune: „Judecă legea noastră un om dacă nu este mai întâi audiat şi dacă nu se cunoaşte ce face el?”. Apărându-se, fariseii răspund: „Doar nu eşti şi tu din Galileea? Cercetează şi vezi că niciun profet nu se va ridica din Galileea” (Ioan 7:51, 52).

Scripturile nu spun în mod direct că un profet va veni din Galileea. Cuvântul lui Dumnezeu arată totuşi că Cristosul vine de aici, întrucât s-a profeţit că „o mare lumină” va fi văzută în „Galileea naţiunilor” (Isaia 9:1, 2; Matei 4:13-17). În plus, aşa cum a fost prezis, Isus s-a născut în Betleem şi este un urmaş al lui David. Deşi este posibil ca fariseii să ştie aceasta, ei sunt, probabil, cei responsabili pentru răspândirea multora dintre concepţiile greşite pe care le au oamenii despre Isus.