Iehova ştie să-şi elibereze poporul

„Iehova ştie să-i elibereze din încercare pe oamenii cu devoţiune sfântă.“ (2 PET. 2:9)

DE CE PUTEM FI SIGURI CĂ:

Iehova are control absolut asupra evenimentelor care contribuie la realizarea scopului său?

Iehova îşi va folosi puterea pentru a-şi apăra poporul?

Iehova ştie exact ce se va întâmpla în marele necaz?

 1. Ce va însemna pentru omenire ‘marele necaz’?

DISTRUGEREA care se va abate asupra lumii lui Satan va fi năprasnică, fulgerătoare! (1 Tes. 5:2, 3) În timpul ‘zilei celei mari a lui Iehova’, societatea umană se va cufunda în haos (Ţef. 1:14–17). Suferinţa şi greutăţile vor fi copleşitoare. Într-adevăr, „va fi un necaz mare, cum n-a mai fost de la începutul lumii până acum“. (Citeşte Matei 24:21, 22.)

 2, 3. a) Cu ce pericol se va confrunta poporul lui Iehova? b) Ce ne poate ajuta să privim cu încredere viitorul?

² În timp ce ‘marele necaz’ se va apropia de punctul culminant, poporul lui Dumnezeu va fi atacat din toate părţile. „Gog din ţara lui Magog“ va veni împotriva slujitorilor lui Iehova cu „o armată numeroasă“, „ca nişte nori care acoperă ţara“ (Ezec. 38:2, 14–16). Nicio organizaţie umană nu va interveni în favoarea lor. Doar Iehova îi va putea salva. Cum va reacţiona poporul său în faţa pericolului de a fi exterminat?

³ Dacă îi slujeşti lui Iehova, eşti convins că El îşi va ocroti poporul în timpul marelui necaz? Apostolul Petru a scris: „Iehova ştie să-i elibereze din încercare pe oamenii cu devoţiune sfântă, dar să-i păstreze pe oamenii nedrepţi pentru ziua de judecată, ca să fie tăiaţi“ (2 Pet. 2:9). Meditând la modul în care şi-a eliberat Iehova slujitorii în trecut, vom privi cu încredere spre viitor. Să analizăm trei situaţii care dovedesc că Dumnezeu are capacitatea de a-şi salva poporul.

AU SUPRAVIEŢUIT POTOPULUI

 4. Ce program trebuia respectat înainte de venirea Potopului?

⁴ Să analizăm mai întâi relatarea despre Potopul din zilele lui Noe. Pentru ca voinţa lui Iehova să se împlinească, totul trebuia făcut în ordine şi la timp. Înainte ca apele să inunde pământul, proiectul colosal de construire a arcei trebuia finalizat, iar animalele trebuiau aduse înăuntru. Din Geneza aflăm că Iehova nu a aşteptat ca arca să fie gata pentru a fixa data Potopului. El nu avea nevoie să-şi ia o marjă de siguranţă în eventualitatea că lucrările n-ar fi fost încheiate la timp. De fapt, Dumnezeu stabilise când va începe Potopul cu mult înainte să-i dea lui Noe instrucţiuni cu privire la arcă. De unde ştim acest lucru?

 5. Ce declaraţie a făcut Iehova, şi când?

⁵ Biblia ne spune că Iehova a făcut în ceruri următoarea declaraţie: „Spiritul meu nu va avea răbdare la nesfârşit cu omul, căci el nu este decât carne. De aceea, zilele lui vor fi de o sută douăzeci de ani“ (Gen. 6:3). Prin aceste cuvinte, Iehova nu se referea la durata medie de viaţă a oamenilor, ci anunţa când urma să cureţe pământul de răutate.a Potopul a avut loc în 2370 î.e.n. Deducem, aşadar, că Iehova a făcut declaraţia consemnată în Geneza 6:3 în 2490 î.e.n. Pe atunci, Noe avea 480 de ani (Gen. 7:6). După douăzeci de ani, în 2470 î.e.n., s-a născut primul fiu al lui Noe (Gen. 5:32). Rămăseseră aproximativ 100 de ani până la Potop, dar Iehova nu-i dezvăluise încă lui Noe rolul pe care urma să-l aibă în salvarea speciei umane. Când avea să i-l dezvăluie?

 6. Când i-a spus Iehova lui Noe să construiască arca?

⁶ După cât se pare, Iehova a aşteptat mulţi ani înainte să-i dezvăluie lui Noe ce intenţiona să facă. Cum am ajuns la această concluzie? Biblia spune că fiii lui Noe erau deja căsătoriţi când Dumnezeu i-a poruncit acestuia să construiască arca. Iehova i-a spus: „Închei un legământ cu tine: să intri în arcă, tu, fiii tăi, soţia ta şi soţiile fiilor tăi împreună cu tine“ (Gen. 6:9–18). Prin urmare, este posibil ca din momentul în care Noe a primit porunca şi până la Potop să fi trecut doar 40 sau 50 de ani.

 7. a) Cum au dovedit credinţă Noe şi membrii familiei sale? b) Când i-a dezvăluit Dumnezeu lui Noe data la care avea să înceapă Potopul?

⁷ În timp ce construiau arca, Noe şi familia lui se întrebau, probabil, cum avea să-şi realizeze Dumnezeu scopul şi când urma să înceapă Potopul. Deşi nu cunoşteau aceste amănunte, ei nu s-au oprit din lucru. În relatarea inspirată se spune: „Noe a făcut potrivit cu tot ce-i poruncise Dumnezeu. A făcut întocmai“ (Gen. 6:22). Iehova i-a dezvăluit lui Noe data începerii Potopului doar cu şapte zile înainte, exact timpul necesar pentru ca acesta să aducă animalele în arcă. Astfel, când zăgazurile cerurilor s-au deschis, „în al şase sutelea an al vieţii lui Noe, în luna a doua, în a şaptesprezecea zi a lunii“, totul era gata (Gen. 7:1–5, 11).

 8. Cum ne ajută relatarea despre Potop să ne întărim încrederea că Iehova ştie când să-şi salveze poporul?

⁸ Relatarea despre Potop confirmă o dată în plus că Iehova este Marele Stăpân al Timpului şi Eliberatorul slujitorilor săi. Numărătoarea inversă până la distrugerea acestui sistem se apropie de final. Putem fi siguri că tot ce şi-a propus Iehova se va realiza negreşit, în „ziua şi [la] ora“ stabilite de el! (Mat. 24:36) (Citeşte Habacuc 2:3.)

AU FOST ELIBERAŢI LA MAREA ROŞIE

 9, 10. Cum i-a atras Iehova în capcană pe egipteni?

⁹ Am văzut că Dumnezeu, în calitate de Stăpân al Timpului, are control absolut asupra evenimentelor care contribuie la realizarea scopului său. Al doilea episod biblic pe care îl vom analiza ne oferă încă un motiv de a avea încredere în Iehova, Eliberatorul nostru: El îşi va folosi puterea infinită ca să-şi înfăptuiască voinţa. Desigur, Iehova îşi poate salva mereu slujitorii. Însă, uneori, permite ca ei să ajungă într-o situaţie primejdioasă doar pentru a-i atrage pe duşmani în capcană. Aşa s-a întâmplat când i-a eliberat pe israeliţi din sclavia egipteană.

¹⁰ După cât se pare, din Egipt au ieşit aproximativ trei milioane de israeliţi. Iehova i-a spus lui Moise să-i conducă în aşa fel încât faraonul să aibă impresia că s-au rătăcit. (Citeşte Exodul 14:1–4.) Şi, într-adevăr, faraonul a căzut în capcană! El a pornit cu armata în urmărirea foştilor sclavi, ajungându-i la Marea Roşie. Aparent, israeliţii erau fără scăpare (Ex. 14:5–10). În realitate însă, Iehova era gata să intervină.

11, 12. a) Cum a intervenit Iehova în favoarea poporului său? b) Care a fost rezultatul intervenţiei divine şi ce învăţăm despre Iehova din această relatare?

¹¹ „Stâlpul de nor“ care îi conducea pe israeliţi s-a mutat înapoia lor şi i-a învăluit pe egipteni în întuneric, împiedicându-i să înainteze. Dar, în partea israeliţilor, norul a luminat în mod miraculos toată noaptea. (Citeşte Exodul 14:19, 20.) Iehova a făcut să bată un vânt puternic dinspre est, despărţind apele şi lăsând bazinul mării uscat. Fără îndoială, această acţiune a necesitat timp, întrucât relatarea precizează: „În cele din urmă, fiii lui Israel au mers prin mijlocul mării, pe pământ uscat“. Egiptenii i-au urmat şi, având care de război, au înaintat foarte repede. Deşi israeliţii se deplasau mult mai încet, armata egipteană n-avea cum să-i ajungă. Iehova însuşi lupta pentru israeliţi! „El a provocat învălmăşeală în tabăra egiptenilor. A scos roţile de la carele lor, astfel că ei le conduceau cu greu“ (Ex. 14:21–25).

¹² După ce poporul Israel a ajuns în siguranţă pe celălalt ţărm, Iehova i-a spus lui Moise: „Întinde-ţi mâna peste mare, pentru ca apele să se întoarcă peste egipteni, peste carele lor de război şi peste călăreţii lor“. Când au văzut zidurile uriaşe de apă prăbuşindu-se, egiptenii au încercat să fugă. Însă Iehova i-a împiedicat ‘aruncându-i în mijlocul mării’. Pentru egipteni, nu mai era scăpare. Au pierit cu toţii (Ex. 14:26–28). Iehova a demonstrat astfel că are puterea de a-şi salva poporul din orice situaţie.

AU SCĂPAT CU VIAŢĂ ÎN 70 E.N.

13. Ce instrucţiuni a dat Isus şi ce s-au întrebat, probabil, continuatorii săi?

¹³ Iehova cunoaşte viitorul; el ştie ce evenimente vor duce la îndeplinirea scopului său. Acest adevăr este evidenţiat în al treilea episod pe care îl vom analiza: asedierea Ierusalimului în secolul I. Prin intermediul Fiului său, Iehova a oferit instrucţiuni care să-i ajute pe creştinii din Ierusalim şi din Iudeea să supravieţuiască distrugerii oraşului în 70 e.n. Isus a spus: „Când veţi vedea lucrul dezgustător care cauzează pustiire — despre care a vorbit profetul Daniel — stând într-un loc sfânt . . ., atunci cei din Iudeea să fugă la munţi“ (Mat. 24:15, 16). Dar cum aveau să-şi dea seama continuatorii lui Isus când urma să se împlinească această profeţie?

14. Cum au devenit instrucţiunile lui Isus mai clare pe măsură ce se derulau evenimentele?

¹⁴ Pe măsură ce evenimentele se derulau, semnificaţia cuvintelor lui Isus devenea tot mai clară. În 66 e.n., Cestius Gallus şi armata sa au venit la Ierusalim pentru a înăbuşi o revoltă a evreilor. Când zeloţii, cum erau cunoscuţi rebelii evrei, s-au adăpostit în templu, soldaţii romani au început să sape sub zidurile acestuia. Pentru creştinii vigilenţi, mesajul era evident: O armată păgână cu stindardele ei („lucrul dezgustător“) ajunsese la zidul templului („un loc sfânt“). Sosise deci momentul ca discipolii lui Isus „să fugă la munţi“. Dar cum puteau ei să iasă dintr-un oraş aflat sub asediu? Evenimentele urmau să ia o întorsătură neaşteptată.

15, 16. a) Ce instrucţiune clară a dat Isus, şi de ce era vital ca discipolii s-o urmeze? b) De ce va depinde salvarea noastră?

¹⁵ Aparent fără niciun motiv, Cestius Gallus şi-a retras trupele, părăsind Ierusalimul; zeloţii au pornit în urmărirea lor. Creştinii puteau acum să fugă din Ierusalim. Isus le dăduse o instrucţiune clară: să-şi lase bunurile şi să plece fără întârziere. (Citeşte Matei 24:17, 18.) De ce era necesar să plece imediat? Câteva zile mai târziu, zeloţii s-au întors şi i-au constrâns pe toţi cei din Iudeea şi din Ierusalim să ia parte la răscoală. În scurt timp, situaţia s-a înrăutăţit. Facţiunile evreieşti rivale au început să se lupte pentru putere, ceea ce făcea tot mai dificilă plecarea din oraş. Iar, în 70 e.n., când romanii s-au întors, fuga a devenit imposibilă (Luca 19:43). Cei care zăboviseră erau acum prinşi ca într-o capcană! Însă creştinii care fugiseră la munţi, urmând îndemnul lui Isus, au scăpat cu viaţă. Ei au văzut cu ochii lor că Iehova ştie să-şi elibereze poporul. Ce învăţăm din această relatare?

¹⁶ În timpul marelui necaz, creştinii vor trebui să asculte instrucţiunile pe care le vor primi din Cuvântul lui Dumnezeu şi de la organizaţia Sa. De exemplu, porunca lui Isus ‘de-a fugi la munţi’ are o aplicare modernă. Nu ştim ce va presupune fuga noastrăb. Însă putem fi siguri că, la momentul potrivit, Iehova ne va ajuta să înţelegem mai bine instrucţiunile sale. Întrucât salvarea va depinde de ascultare, fiecare dintre noi trebuie să se întrebe: Urmez instrucţiunile pe care Iehova le dă poporului său în prezent? Le pun în aplicare imediat sau ezit? (Iac. 3:17)

SUNTEM ÎNTĂRIŢI PENTRU CE NE STĂ ÎN FAŢĂ

17. Ce dezvăluie profeţia lui Habacuc despre atacul lui Gog asupra slujitorilor lui Dumnezeu?

¹⁷ Să revenim la atacul lui Gog, despre care am vorbit la început. La fel ca Ezechiel, Habacuc a profeţit despre acel timp: „Am auzit şi mi s-a cutremurat pântecele; la mesajul acela, buzele mi-au tremurat. Mi-a intrat putrezirea în oase şi eram tulburat în starea în care mă aflam. Totuşi, voi aştepta liniştit ziua necazului, care va veni peste popor ca să-l prădeze“ (Hab. 3:16). Când a aflat că duşmanii urmau să-i atace pe slujitorii lui Dumnezeu, Habacuc a fost foarte afectat: stomacul a început să-l doară, buzele i-au tremurat şi puterile l-au părăsit. Reacţia lui arată cât de disperată va părea situaţia noastră când hoardele lui Gog ne vor ataca. Profetul ‘a aşteptat liniştit’ ziua cea mare a lui Iehova, fiind convins că El urma să-şi salveze poporul. Ai şi tu aceeaşi convingere? (Hab. 3:18, 19)

18. a) De ce nu avem motive de teamă? b) Ce vom analiza în următorul articol?

¹⁸ Cele trei relatări despre care am vorbit demonstrează că Iehova ştie să-şi salveze poporul. Scopul lui nu poate da greş! Victoria e sigură! Dar, pentru a sărbători şi noi triumful lui Iehova, trebuie să rămânem fideli până la capăt. Cum ne ajută Dumnezeu să ne păstrăm integritatea? Vom vedea în următorul articol.

[Note de subsol]

[Legenda ilustraţiei de la pagina 24]

Au fost israeliţii cu adevărat în pericol la Marea Roşie?