Fugiţi la locul de siguranţă înainte de ‘necazul cel mare’

„Când veţi vedea Ierusalimul înconjurat de oşti, . . . cei din Iudeea să fugă la munţi.“ — LUCA 21:20, 21.

 1. De ce este urgentă fuga pentru cei care încă fac parte din lume?

PENTRU toţi oamenii care fac parte din lumea lui Satan, fuga este urgentă. Dacă vor să fie cruţaţi atunci când prezentul sistem de lucruri va fi înlăturat de pe pământ, ei trebuie să ofere dovezi convingătoare că au luat poziţie fermă de partea lui Iehova şi că nu mai fac parte din lumea al cărei conducător este Satan. — Iacov 4:4; 1 Ioan 2:17.

 2, 3. Ce întrebări referitoare la cuvintele lui Isus din Matei 24:15–22 urmează să examinăm?

² În marea sa profeţie privitoare la încheierea sistemului de lucruri, Isus a subliniat cât este de necesară această fugă. Noi vorbim adesea despre lucrurile consemnate în Matei 24:4–14; însă versetele care urmează nu sunt mai puţin importante. Vă îndemnăm să vă deschideţi acum Biblia şi să citiţi versetele 15 la 22.

³ Care este semnificaţia acestei profeţii? Ce a fost în secolul întâi „urâciunea pustiirii“? Ce a însemnat aşezarea ei în „locul sfânt“? Ce însemnătate are acest lucru pentru noi?

„Cine citeşte să înţeleagă!“

 4. a) Ce a spus Daniel 9:27 că avea să urmeze după ce evreii aveau să-l respingă pe Mesia? b) Când s-a referit la acest lucru, de ce a spus, evident, Isus: „Cine citeşte să înţeleagă“?

⁴ Să observăm că în Matei 24:15 Isus s-a referit la cele scrise în cartea lui Daniel. În capitolul 9 al acestei cărţi există o profeţie care a prezis venirea lui Mesia şi judecata ce avea să fie executată asupra naţiunii evreieşti din cauză că aceasta avea să-l respingă. Ultima parte a versetului 27 spune: „Şi, pe aripa urâciunilor idoleşti, va veni unul care distruge“. Tradiţia evreiască timpurie aplica această parte a profeţiei lui Daniel la profanarea templului lui Iehova din Ierusalim de către Antiochus IV în secolul al doilea î.e.n. Dar Isus a avertizat: „Cine citeşte să înţeleagă!“ Profanarea templului de către Antiochus IV, deşi, cu siguranţă, o urâciune, nu a avut drept rezultat distrugerea Ierusalimului, a templului sau a naţiunii evreieşti. Astfel, în mod evident, Isus şi-a atenţionat ascultătorii că împlinirea acestei profeţii nu aparţinea trecutului, ci viitorului.

 5. a) Cum ne ajută o comparare a Evangheliilor să identificăm „urâciunea“ din secolul întâi? b) De ce a năvălit Cestius Gallus cu trupele romane în Ierusalim în 66 e.n.?

⁵ Care era „urâciunea“ cu privire la care ei trebuiau să vegheze? Este demn de remarcat că relatarea din Matei spune: „Când veţi vedea «urâciunea pustiirii . . . aşezată în locul sfânt»“. Însă relatarea paralelă din Luca 21:20 spune: „Când veţi vedea Ierusalimul înconjurat de oşti, să ştiţi că atunci pustiirea lui este aproape“. În 66 e.n., creştinii care locuiau în Ierusalim au văzut împlinirea lucrurilor prezise de Isus. O serie de incidente implicând un conflict între evrei şi oficialităţile romane au dus la transformarea Ierusalimului într-un focar al răzvrătirii împotriva Romei. Ca urmare, violenţa a izbucnit peste tot în Iudeea, Samaria, Galileea, Decapolis şi Fenicia, în nord, în Siria, şi în sud, în Egipt. Pentru a restabili o oarecare pace în acea parte a Imperiului Roman, Cestius Gallus a năvălit cu forţele militare din Siria în Ierusalim, despre care evreii spuneau că este „cetatea sfântă“. — Neemia 11:1; Isaia 52:1.

 6. Cum a ajuns să fie „aşezată în locul sfânt“ „urâciunea“ care putea cauza pustiire?

⁶ Legiunile romane obişnuiau să poarte stindarde, sau drapele, pe care ei le considerau sacre, dar pe care evreii le considerau idolatre. Fapt interesant, cuvântul ebraic tradus prin ‘urâciune’ în cartea lui Daniel este folosit în principal pentru idoli şi idolatriea (Deuteronomul 29:17). În pofida împotrivirii evreilor, forţele romane purtând drapelele lor idolatre au pătruns în Ierusalim în noiembrie 66 e.n. şi apoi au început să sape sub zidul dinspre nord al templului. Nu exista nici o îndoială — o ‘urâciune’ care putea cauza pustiirea completă a Ierusalimului era „aşezată în locul sfânt“! Dar cum putea să fugă cineva?

Fuga era urgentă

 7. Ce a făcut pe neaşteptate armata romană?

⁷ Dintr-o dată şi fără vreun motiv evident din punct de vedere uman, când se părea că Ierusalimul putea fi luat cu uşurinţă, armata romană s-a retras. Insurgenţii evrei au urmărit trupele romane care se retrăgeau, dar numai până în Antipatrida, la o distanţă de aproximativ 50 de kilometri de Ierusalim. Apoi s-au întors. Când au sosit în Ierusalim, s-au adunat în templu pentru a pune la cale următoarea strategie de război. Au fost recrutaţi tineri pentru a întări fortificaţiile şi pentru a sluji în armată. Aveau să se implice creştinii în aceasta? Chiar dacă evitau s-o facă, aveau ei să se mai afle în zona periculoasă la reîntoarcerea armatelor romane?

 8. Ce acţiune urgentă au întreprins creştinii, ascultând astfel de cuvintele profetice ale lui Isus?

⁸ Creştinii din Ierusalim şi din toată Iudeea au acţionat imediat în armonie cu avertismentul profetic dat de Isus Cristos şi au fugit din zona periculoasă. Fuga era urgentă. În cele din urmă, ei s-au îndreptat spre regiunile muntoase, unii stabilindu-se, probabil, la Pella, în provincia Perea. Cei care au luat aminte la avertismentul lui Isus nu s-au întors în mod nesăbuit înapoi pentru a încerca să-şi salveze bunurile materiale. (Compară cu Luca 14:33.) Plecând în astfel de condiţii, femeile însărcinate şi mamele care alăptau au constatat, cu siguranţă, că această călătorie pe jos nu era deloc uşoară. Fuga lor nu era împiedicată de restricţiile zilei de sabat şi, deşi iarna era aproape, ea nu sosise încă. Cei care luaseră aminte la avertismentul lui Isus de a fugi repede s-au aflat nu peste mult timp în siguranţă în afara Ierusalimului şi a Iudeii. Viaţa lor depindea de aceasta. — Compară cu Iacov 3:17.

 9. Cât de repede s-au reîntors forţele romane, şi cu ce rezultat?

⁹ Chiar în anul următor, 67 e.n., romanii au reluat operaţiile de război împotriva evreilor. Mai întâi a fost cucerită Galileea. În anul următor a fost devastată Iudeea. În 70 e.n., forţele romane au împresurat chiar Ierusalimul (Luca 19:43). Foametea devenise cumplită. Cei încercuiţi în oraş s-au întors unii împotriva altora. Oricine încerca să evadeze era ucis. Situaţia prin care au trecut ei a fost, aşa cum spusese Isus, un ‘necaz mare’. — Matei 24:21.

10. Dacă citim cu discernământ, ce altceva nu vom scăpa din vedere?

¹⁰ Prin aceasta s-a împlinit complet ceea ce profeţise Isus? Nu, mai multe lucruri urmau să se întâmple. Dacă citim Scripturile cu discernământ, aşa cum a sfătuit Isus, nu vom scăpa din vedere ceea ce se află încă în faţă. Totodată, ne vom gândi serios la efectul pe care îl are asupra vieţii noastre.

„Urâciunea“ din zilele noastre

11. În care alte două pasaje face Daniel referire la ‘urâciune’, şi despre ce perioadă de timp este vorba?

¹¹ Să observăm că, în afară de ceea ce am văzut în Daniel 9:27, se mai face referire la „urâciunea pustiirii“ în Daniel 11:31 şi 12:11. În nici unul dintre aceste exemple ulterioare nu se vorbeşte despre distrugerea Ierusalimului. De fapt, ceea ce se afirmă în Daniel 12:11 apare doar la două versete după ce se face referire la „timpul sfârşitului“ (Daniel 12:9). Noi trăim în această perioadă de timp din 1914 încoace. Deci trebuie să fim prompţi în identificarea ‘urâciunii pustiirii’ din zilele noastre şi apoi să ne dăm silinţa să ieşim din zona periculoasă.

12, 13. De ce este potrivit să descriem Liga Naţiunilor drept „urâciunea“ din zilele noastre?

¹² Ce este „urâciunea“ din zilele noastre? Dovezile îndreaptă atenţia asupra Ligii Naţiunilor, care a început să funcţioneze din 1920, la scurt timp după ce lumea a intrat în timpul sfârşitului. Dar cum putea fi aceasta o ‘urâciune a pustiirii’?

¹³ Să ne amintim, cuvântul ebraic pentru „urâciune“ este folosit în Biblie în principal cu referire la idoli şi la practici idolatre. A fost Liga idolatrizată? Într-adevăr, a fost! Clericii au aşezat-o în „locul sfânt“, iar adepţii lor au manifestat faţă de ea o devoţiune înflăcărată. Consiliul Federal al Bisericilor lui Cristos din America a declarat că Liga avea să fie „expresia politică a Regatului lui Dumnezeu pe pământ“. Senatul american a primit o avalanşă de scrisori din partea unor grupări religioase care solicitau ratificarea statutului Ligii Naţiunilor. Corporaţia generală a Baptiştilor, Congregaţionaliştilor şi Prezbiterienilor din Marea Britanie au aclamat-o drept „singurul instrument disponibil pentru realizarea [păcii pe pământ]“. — Vezi Apocalipsa 13:14, 15.

14, 15. Cum au ajuns Liga şi, mai târziu, Organizaţia Naţiunilor Unite să fie în „locul sfânt“?

¹⁴ Regatul mesianic al lui Dumnezeu a fost întemeiat în ceruri în 1914, dar naţiunile au început să lupte pentru propria lor suveranitate (Psalmul 2:1–6). Când a fost propusă Liga Naţiunilor, naţiunile care tocmai luptaseră în primul război mondial, precum şi clerul care le binecuvântase trupele, demonstraseră deja că au abandonat legea lui Dumnezeu. Ei nu îl considerau pe Cristos Rege. Astfel, ei i-au atribuit unei organizaţii umane rolul Regatului lui Dumnezeu; ei au pus Liga Naţiunilor în „locul sfânt“, un loc care nu i se cuvenea.

¹⁵ La 24 octombrie 1945 a luat fiinţă Organizaţia Naţiunilor Unite, succesoarea Ligii. Ulterior, papii de la Roma au salutat Naţiunile Unite drept „ultima speranţă de armonie şi pace“ şi „forul suprem de pace şi justiţie“. Da, Liga Naţiunilor împreună cu succesoarea ei, Organizaţia Naţiunilor Unite, au devenit, într-adevăr, un idol, o ‘urâciune’ în ochii lui Dumnezeu şi ai poporului său.

De unde să fugă?

16. De unde trebuie să fugă astăzi iubitorii dreptăţii?

¹⁶ Când ‘văd’ acest lucru, când înţeleg ce este această organizaţie internaţională şi cum este ea idolatrizată, iubitorii dreptăţii trebuie să fugă la locul de siguranţă. De unde să fugă? Din ceea ce este antitipul modern al Ierusalimului infidel, şi anume creştinătatea, şi din toate părţile Babilonului celui Mare, sistemul mondial al religiei false. — Apocalipsa 18:4.

17, 18. Ce pustiire va cauza „urâciunea“ din zilele noastre?

¹⁷ Să ne amintim, de asemenea, că în secolul întâi, când armata romană cu stindardele ei idolatre şi-a croit drum în cetatea sfântă a evreilor, obiectivul ei era pustiirea Ierusalimului şi a sistemului de închinare al acestuia. În zilele noastre, pustiirea este pe punctul de a se abate nu numai asupra unei cetăţi, nici numai asupra creştinătăţii, ci asupra întregului sistem mondial al religiei false. — Apocalipsa 18:5–8.

¹⁸ În Apocalipsa 17:16 s-a profeţit că o fiară sălbatică simbolică de culoare stacojie, care s-a dovedit a fi Naţiunile Unite, se va întoarce împotriva Babilonului celui Mare, asemănat cu o prostituată, şi îl va distruge cu violenţă. Folosind un limbaj sugestiv, versetul spune: „Cele zece coarne pe care le-ai văzut şi fiara vor urî pe prostituată, o vor pustii şi o vor lăsa goală. Carnea i-o vor mânca şi o vor arde cu foc“. Ce scenă îngrozitoare! Ea va avea drept final sfârşitul tuturor religiilor false de pe pământ. Acest eveniment va arăta, într-adevăr, că necazul cel mare a început.

19. Ce elemente fac parte din Organizaţia Naţiunilor Unite de la formarea ei, şi de ce este semnificativ lucrul acesta?

¹⁹ Este demn de remarcat faptul că, de când Organizaţia Naţiunilor Unite a început să funcţioneze în 1945, elementele antireligioase, ateiste au fost proeminente în rândul membrilor ei. În diferite momente, pretutindeni în lume, astfel de elemente radicale au fost un factor esenţial de încorsetare sau de interzicere totală a practicilor religioase. Însă în ultimii câţiva ani, în multe locuri s-a observat o slăbire a presiunii exercitate de guverne asupra grupărilor religioase. Unii poate sunt de părere că orice pericol la adresa religiei a dispărut.

20. Ce reputaţie şi-au făcut religiile lumii?

²⁰ Religiile Babilonului celui Mare continuă să fie o forţă dezbinatoare plină de violenţă în lume. Titlurile din ziare asociază în mod frecvent facţiunile beligerante şi grupările teroriste cu religia pe care o susţin. Poliţişti înarmaţi şi soldaţi au trebuit să pătrundă cu forţa în biserici pentru a pune capăt violenţei dintre facţiunile religioase rivale. Unele grupări religioase au finanţat revoluţia politică. Ura religioasă a zădărnicit eforturile Naţiunilor Unite de a menţine relaţii stabile între grupările etnice. În urmărirea obiectivului păcii şi securităţii, unele elemente din cadrul Naţiunilor Unite ar dori să vadă eliminarea oricărei influenţe religioase care le stă în cale.

21. a) Cine va stabili când va fi distrus Babilonul cel Mare? b) Ce este urgent să facem până atunci?

²¹ Mai trebuie să se ţină cont încă de un factor important. Deşi coarnele militarizate din cadrul Naţiunilor Unite vor fi folosite la distrugerea Babilonului celui Mare, această distrugere va fi în realitate o expresie a judecăţii divine. Executarea judecăţii va avea loc la timpul fixat de Dumnezeu (Apocalipsa 17:17). Ce ar trebui să facem până atunci? „Ieşiţi din mijlocul ei“ — ieşiţi din Babilonul cel Mare — , spune Biblia. — Apocalipsa 18:4.

22, 23. Ce implică această fugă?

²² Această fugă la locul de siguranţă nu este o deplasare fizică, cum a fost atunci când creştinii evrei au părăsit Ierusalimul. Este o fugă din religiile creştinătăţii, da, din toate părţile Babilonului celui Mare. Ea înseamnă o separare completă nu numai de organizaţiile religioase false, ci şi de obiceiurile şi de spiritul lor. Este o fugă la locul de siguranţă din organizaţia teocratică a lui Iehova. — Efeseni 5:7–11.

²³ Cum au reacţionat Martorii atunci când, după primul război mondial, slujitorii unşi ai lui Iehova au identificat prima dată urâciunea din zilele noastre, Liga Naţiunilor? Ei îşi retrăseseră deja calitatea de membru din bisericile creştinătăţii. Dar, treptat, ei şi-au dat seama că încă mai respectau unele obiceiuri şi practici aparţinând creştinătăţii, de pildă folosirea crucii şi celebrarea Crăciunului şi a altor sărbători păgâne. Când au aflat adevărul cu privire la aceste lucruri, ei au acţionat imediat. Ei au luat în serios sfatul din Isaia 52:11: „Plecaţi, plecaţi, ieşiţi de acolo! Nu vă atingeţi de nimic necurat! Ieşiţi din mijlocul ei! Curăţiţi-vă, cei care purtaţi vasele DOMNULUI!“

24. Cine s-a alăturat acestei fugi îndeosebi din 1935 încoace?

²⁴ Îndeosebi din 1935 încoace, o mulţime crescândă de alţi oameni care au îmbrăţişat perspectiva de a trăi veşnic pe un pământ paradiziac au început să întreprindă o acţiune similară. Şi ei ‘văd urâciunea aşezată în locul sfânt’ şi recunosc ce înseamnă ea. După ce au luat decizia să fugă, ei şi-au şters numele din evidenţele organizaţiilor care fac parte din Babilonul cel Mare. — 2 Corinteni 6:14–17.

25. Ce mai este necesar în afara faptului de a rupe orice legături pe care le-ar putea avea cineva cu religia falsă?

²⁵ Însă fuga din Babilonul cel Mare implică mult mai mult decât abandonarea religiei false; mai mult decât asistarea la câteva întruniri la Sala Regatului sau ieşirea o dată sau de două ori pe lună în serviciul de teren pentru predicarea veştii bune. Cineva ar putea fi în sens fizic în afara Babilonului celui Mare, dar l-a lăsat el realmente în urmă? S-a separat el de lumea în care Babilonul cel Mare este o parte proeminentă? Mai este el ataşat de lucrurile care reflectă spiritul ei — un spirit care desconsideră normele drepte ale lui Dumnezeu? Tratează el în mod uşuratic moralitatea sexuală şi fidelitatea conjugală? Pune el accentul pe interesele personale şi materiale mai mult decât pe interesele spirituale? El nu trebuie să se lase modelat după acest sistem de lucruri. — Matei 6:24; 1 Petru 4:3, 4.

Nimic să nu vă împiedice fuga!

26. Ce ne va ajuta nu numai să începem să fugim, ci şi să ne terminăm fuga cu succes?

²⁶ În timp ce fugim la locul de siguranţă, este esenţial să nu tânjim după lucrurile lăsate în urmă (Luca 9:62). Trebuie să ne menţinem mintea şi inima ferm fixate asupra Regatului lui Dumnezeu şi asupra dreptăţii sale. Suntem noi decişi să ne demonstrăm credinţa căutând aceste lucruri mai întâi, cu încrederea că Iehova va binecuvânta această atitudine fidelă (Matei 6:31–33)? Convingerile noastre bazate pe Scripturi ar trebui să ne îmboldească la aceasta, în timp ce aşteptăm cu nerăbdare derularea unor evenimente remarcabile pe scena lumii.

27. De ce este important să medităm cu seriozitate la întrebările puse aici?

²⁷ Executarea judecăţii divine va începe cu distrugerea Babilonului celui Mare. Acest imperiu al religiei false, asemănat cu o prostituată, va fi şters pentru totdeauna din existenţă. Acel timp este foarte aproape! Care va fi poziţia noastră ca indivizi atunci când acel timp crucial va sosi? Iar la apogeul necazului celui mare, când restul sistemului rău al lui Satan va fi distrus, de care parte ne vom găsi noi? Dacă întreprindem acum acţiunea necesară, siguranţa noastră este garantată. Iehova ne spune: „Dar cel ce m-ascultă va locui în siguranţă“ (Proverbele 1:33). Continuând să-i slujim lui Iehova în mod loial şi cu bucurie în timpul încheierii acestui sistem, ne putem califica pentru a-i sluji lui Iehova veşnic.

[Notă de subsol]

Vă amintiţi?

◻ Care este „urâciunea“ din zilele noastre?

◻ În ce sens este „urâciunea . . . în locul sfânt“?

◻ Ce implică fuga la locul de siguranţă acum?

◻ De ce este urgentă această acţiune?

[Legenda ilustraţiei de la pagina 16]

Pentru a supravieţui, discipolii lui Isus au trebuit să fugă fără întârziere.