13. De ce au putut creştinii să respecte avertismentul de a fugi dat de Isus?

¹³ Dar, dacă romanii s-au retras din jurul Ierusalimului, de ce mai trebuia să fugă cineva? Deoarece cuvintele lui Isus arătau că ceea ce s-a petrecut dovedea ‘că pustiirea Ierusalimului era aproape’ (Luca 21:20). Da, pustiirea. El a profeţit ‘un necaz cum n-a fost niciodată de la început şi nici nu va mai fi’. Aproximativ trei ani şi jumătate mai târziu, în 70 e.n., Ierusalimul a trecut, într-adevăr, printr-un ‘necaz mare’ cauzat de armatele romane conduse de generalul Titus (Matei 24:21; Marcu 13:19). Dar de ce a descris Isus acest eveniment ca pe un necaz mai mare decât oricare altul care va avea loc până atunci sau după aceea?

14. De ce putem spune că ceea ce s-a petrecut în Ierusalim în 70 e.n. a fost „un necaz mare“ cum n-a fost nici până atunci, nici după aceea?

¹⁴ Ierusalimul fusese devastat de babiloneeni în 607 î.e.n. şi a cunoscut lupte crâncene în secolul nostru. Totuşi, ceea ce s-a întâmplat în 70 e.n. a fost un necaz mare cu caracter unic. Într-o campanie de circa cinci luni, războinicii lui Titus i-au înfrânt pe evrei, omorând în jur de 1 100 000 de oameni şi luând prizonieri aproape 100 000. În plus, romanii au dărâmat Ierusalimul. Aceasta a dovedit că sistemul iudaic, care avea odinioară o închinare aprobată, cu centrul la templu, se terminase definitiv (Evrei 1:2). Da, evenimentele din 70 e.n. puteau fi considerate pe bună dreptate ‘un necaz cum n-a fost niciodată [în acel oraş, în acea naţiune şi în acel sistem] de la începutul lumii şi nici nu va mai fi’. — Matei 24:21.d

[Legenda ilustraţiei de la pagina 10]

Necazul din anul 70 e.n. a fost cel mai mare necaz pe care l-au cunoscut vreodată Ierusalimul şi sistemul iudaic.