„Spune-ne când vor fi aceste lucruri?“

„Vă comunic lucruri noi. Înainte ca ele să înceapă să germineze, eu vă fac să le auziţi.“ — ISAIA 42:9, New World Translation.

 1, 2. a) Ce au întrebat apostolii lui Isus despre viitor? b) Cum s-a împlinit răspunsul lui Isus cu privire la semnul complex?

ÎNVĂŢĂTURA divină izvorăşte de la Iehova Dumnezeu, Cel care ‘spune sfîrşitul de la început’ (Isaia 46:10). Aşa cum s-a arătat în articolul precedent, apostolii au căutat o asemenea învăţătură de la Isus întrebându-l: „Spune-ne cînd vor fi aceste lucruri şi care va fi semnul cînd se vor împlini toate aceste lucruri?“ — Marcu 13:4.

² Drept răspuns, Isus le-a prezentat un ‘semn’ complex alcătuit din elemente care dovedeau că sfârşitul sistemului iudaic era aproape. Aceasta s-a împlinit odată cu distrugerea Ierusalimului în 70 e.n. Însă profeţia lui Isus urma să aibă o împlinire mai mare mulţi ani mai târziu. Odată ce „timpurile fixate ale naţiunilor“ s-au sfârşit în 1914, un semn pe o scară mult mai mare urma să se manifeste şi să demonstreze că în scurt timp prezentul sistem rău se va sfârşi într-un ‘necaz mare’ (Luca 21:24, NW).a Milioane de persoane care trăiesc acum pot confirma că acest semn şi-a găsit împlinirea în războaiele mondiale şi în alte evenimente importante din secolul al XX-lea. Acestea marchează totodată împlinirea principală a profeţiei lui Isus, iar această împlinire modernă a fost prefigurată de ceea ce s-a întâmplat între anii 33 şi 70 e.n.

 3. Vorbind despre un alt semn, ce evenimente suplimentare a profeţit Isus?

³ După ce Luca menţionează timpurile fixate ale naţiunilor, relatările similare din Matei, Marcu şi Luca descriu încă o serie de evenimente care includ un semn suplimentar la acel complex ‘semn al încheierii sistemului de lucruri’ (Matei 24:3, NW). (La pagina 15, acest element al relatării este indicat printr-o linie punctată dublă.) Matei spune: „Îndată după acele zile de necaz, soarele se va întuneca, luna nu-şi va mai da lumina ei, stelele vor cădea din cer şi puterile cerurilor vor fi clătinate. Atunci se va arăta în cer semnul Fiului Omului, atunci toate popoarele pămîntului se vor boci şi vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului cu putere şi cu mare slavă. El va trimite pe îngerii Săi cu un răsunet puternic de trîmbiţă şi vor aduna pe aleşii Lui din cele patru vînturi, de la o margine a cerurilor pînă la cealaltă“. — Matei 24:29–31.

Necaz şi fenomene cereşti

 4. Ce întrebări se ridică referitor la fenomenele cereşti menţionate de Isus?

⁴ Când urma să se împlinească această profeţie? Toate cele trei evanghelii menţionează ceea ce am putea numi fenomene cereşti — întunecarea soarelui şi a lunii, precum şi căderea stelelor. Isus a zis că aceste fenomene vor urma ‘necazului’. Avea Isus în vedere necazul care a atins punctul culminant în 70 e.n. sau vorbea despre necazul cel mare care urmează să vină în timpurile noastre? — Matei 24:29; Marcu 13:24.

 5. Ce se credea cândva despre necazul din timpurile moderne?

⁵ De când timpurile fixate ale naţiunilor s-au sfârşit în 1914, membrii poporului lui Dumnezeu se interesează profund de „necazul cel mare“ (Apocalipsa 7:14). Timp de mulţi ani, ei au crezut că necazul cel mare din timpurile moderne are o parte de început care corespunde cu perioada primului război mondial, apoi o pauză şi o parte de încheiere — „războiul zilei celei mari a Dumnezeului Celui Atotputernic“. Dar dacă aşa ar sta lucrurile, ce ar urma să survină pe parcursul deceniilor de pauză ale ‘încheierii sistemului de lucruri’? — Apocalipsa 16:14; Matei 13:39, NW; 24:3; 28:20.

 6. Ce anume se credea că este împlinirea profeţiei lui Isus despre fenomenele cereşti?

⁶ Se credea că pe parcursul pauzei amintite, semnul complex urma să fie văzut şi să includă lucrarea de predicare efectuată de membrii poporului adunat al lui Dumnezeu. Se părea, de asemenea, că ei se puteau aştepta ca fenomenele cereşti profeţite să aibă loc în timpul pauzei, după prima fază, respectiv după perioada 1914–1918 (Matei 24:29; Marcu 13:24, 25; Luca 21:25). Atenţia s-a concentrat asupra lucrurilor fizice din ceruri — sonde spaţiale, rachete, raze gama sau cosmice, precum şi aselenizări sau baze pe lună.

 7. Ce înţelegere modificată s-a furnizat cu privire la necazul cel mare?

⁷ Totuşi, Turnul de veghere din 15 ianuarie 1970 (engl.) a reanalizat profeţia lui Isus, îndeosebi viitorul mare necaz. În revistă s-a arătat că, având în vedere ce s-a întâmplat în secolul I e.n., necazul din timpurile moderne nu putea să aibă o primă parte în perioada 1914–1918, o pauză de câteva decenii şi, ulterior, o continuare. Revista trăgea următoarea concluzie: „Acel «necaz mare», cum nu va mai fi, este încă de domeniul viitorului, deoarece el semnifică distrugerea imperiului mondial al religiei false (inclusiv a creştinătăţii), urmată de «războiul zilei celei mari a Dumnezeului Celui Atotputernic» de la Armaghedon“.

 8. Având în vedere concepţia modificată despre necazul din timpurile moderne, cum a fost explicat Matei 24:29?

⁸ Dar în Matei 24:29 se spune că fenomenele cereşti vin ‘îndată după necaz’. Cum oare? Turnul de veghere din 1 februarie 1976 arăta că ‘necazul’ menţionat aici este cel care a atins punctul culminant în 70 e.n. Dar în ce sens se putea spune că fenomenele cereşti din timpul nostru vor avea loc „îndată“ după un eveniment din anul 70 e.n.? S-a explicat că, pentru Dumnezeu, secolele care s-au scurs între timp erau scurte (Romani 16:20; 2 Petru 3:8). Însă o examinare mai profundă a acestei profeţii, îndeosebi a acelei părţi din Matei 24:29–31, duce la o explicaţie cu totul diferită. Aceasta ilustrează modul în care lumina străluceşte „tot mai mult până este zi perfectă“ (Proverbele 4:18, American Standard Version).b Să analizăm motivul pentru care este potrivită o explicaţie nouă, sau schimbată.

 9. Ce corespondenţe găsim în Scripturile ebraice pentru cuvintele lui Isus despre evenimentele din ceruri?

⁹ În profeţia prezentată la patru dintre apostolii săi, Isus a zis că „soarele se va întuneca, luna nu-şi va mai da lumina ei, stelele vor cădea“. Ca evrei, ei urmau să recunoască un asemenea limbaj din Scripturile ebraice, unde, în Ţefania 1:15, de exemplu, timpul de judecată stabilit de Dumnezeu este numit „o zi de ruină şi de nimicire, o zi de întuneric şi de negură, o zi de nori şi de întunecime“. Diferiţi profeţi evrei au scris, de asemenea, că soarele s-a întunecat, că luna nu a mai strălucit şi că stelele nu au mai dat lumină. Veţi găsi un astfel de limbaj în mesajele divine adresate împotriva Babilonului, Edomului, Egiptului şi regatului nordic Israel. — Isaia 13:9, 10; 34:4, 5; Ieremia 4:28; Ezechiel 32:2, 6–8; Amos 5:20; 8:2, 9.

10, 11. a) Ce a profeţit Ioel cu privire la lucrurile din ceruri? b) Care aspecte ale profeţiei lui Ioel s-au împlinit în 33 e.n., şi care nu s-au împlinit?

¹⁰ Când au auzit ce a zis Isus, Petru şi ceilalţi trei apostoli şi-au amintit, probabil, de profeţia din Ioel 2:28–31 şi 3:15: „Voi turna Duhul [spiritul, NW] Meu peste orice făptură; fiii şi fiicele voastre vor proroci . . . Voi face să se vadă semne în ceruri şi pe pămînt: sînge, foc şi stîlpi de fum; soarele se va preface în întuneric şi luna în sînge, înainte de a veni ziua DOMNULUI, ziua aceea mare şi înfricoşătoare“. „Soarele şi luna vor fi întunecate şi stelele îşi vor pierde strălucirea.“

¹¹ După cum s-a relatat în Faptele 2:1–4 şi 14–21, la Penticosta din 33 e.n. Dumnezeu a turnat spirit sfânt peste 120 de discipoli — atât bărbaţi, cât şi femei. Apostolul Petru a anunţat că acest lucru fusese profeţit de Ioel. Dar ce semnifică cuvintele lui Ioel despre ‘prefacerea soarelui în întuneric, a lunii în sînge şi pierderea strălucirii stelelor’? Nimic nu arată că aceste fenomene s-ar fi împlinit în 33 e.n. sau în timpul perioadei de peste 30 de ani a încheierii sistemului de lucruri iudaic.

12, 13. Cum s-au împlinit fenomenele cereşti profeţite de Ioel?

¹² Evident că partea finală a prezicerii lui Ioel este strâns legată de ‘venirea zilei DOMNULUI [Iehova, NW], ziua aceea mare şi înfricoşătoare’ — distrugerea Ierusalimului. Iată ce se spunea în Turnul de veghere din 15 noiembrie 1966 (engl.) despre necazul care s-a abătut asupra Ierusalimului în 70 e.n.: „Acesta a fost, cu certitudine, o «zi a lui Iehova» în ce priveşte Ierusalimul şi copiii lui. Iar în legătură cu ziua aceea a fost foarte mult «sânge, foc şi ceaţă de fum», soarele nemaireuşind să lumineze întunericul oraşului ziua, iar luna dând impresia de sânge vărsat, nu de o lumină paşnică şi argintie noaptea“.c

¹³ La fel ca în celelalte profeţii pe care le-am amintit, fenomenele cereşti profeţite de Ioel trebuiau să se împlinească atunci când Iehova a executat judecata. În loc să se extindă de-a lungul perioadei de încheiere a sistemului iudaic, întunecarea soarelui, a lunii şi a stelelor s-a petrecut când forţele de execuţie au venit împotriva Ierusalimului. În mod logic, ne putem aştepta ca această parte a profeţiei lui Ioel să aibă o împlinire mai mare când Dumnezeu va începe executarea prezentului sistem.

Ce necaz are loc înaintea fenomenelor cereşti?

14, 15. Ce efect are profeţia lui Ioel asupra înţelegerii noastre cu privire la profeţia din Matei 24:29?

¹⁴ Împlinirea profeţiei lui Ioel (în armonie cu celelalte profeţii care folosesc un limbaj similar) ne ajută să înţelegem cuvintele din Matei 24:29. Evident că ceea ce a zis Isus, şi anume ‘soarele s-a întunecat, luna nu şi-a mai dat lumina ei, stelele au căzut’, nu se referă la lucrurile care se petrec de-a lungul multelor decenii ale încheierii prezentului sistem de lucruri, respectiv lansarea de rachete în spaţiu, aselenizările şi aşa mai departe. Nu, el a indicat lucruri legate de „ziua DOMNULUI, ziua aceea mare şi înfricoşătoare“ — distrugerea care urmează să vină.

¹⁵ Lucrul acesta ne ajută să înţelegem mai bine modul în care fenomenele cereşti vor avea loc ‘îndată după necaz’. Isus nu se referea la necazul care a atins punctul culminant în anul 70 e.n., ci indica începutul necazului celui mare care se va abate în viitor asupra sistemului mondial şi care va constitui punctul culminant al promisei sale ‘prezenţe’ (Matei 24:3, NW). Acest necaz urmează să aibă loc.

16. Ce necaz indică Marcu 13:24, şi cum?

¹⁶ Dar ce se poate spune despre cuvintele din Marcu 13:24: „În zilele acelea, după necazul acela, soarele se va întuneca, luna nu-şi va mai da lumina ei“? Aici, atât „acelea“, cât şi „acela“ sunt variante ale cuvântului grecesc ekeínos, un pronume demonstrativ care indică ceva într-un timp îndepărtat. Ekeínos poate fi folosit pentru a indica ceva din trecutul îndepărtat (ori menţionat anterior) sau ceva din viitorul îndepărtat (Matei 3:1; 7:22; 10:19; 24:38; Marcu 13:11, 17, 32; 14:25; Luca 10:12; 2 Tesaloniceni 1:10). Astfel, Marcu 13:24 se referă la „necazul acela“, respectiv la acţiunea formidabilă a lui Iehova de la sfârşitul prezentului sistem, nu la necazul cauzat de romani.

17, 18. Ce lumină revarsă Apocalipsa asupra modului în care se va desfăşura necazul cel mare?

¹⁷ Capitolele 17 la 19 ale Apocalipsei corespund acestei înţelegeri modificate a profeţiei din Matei 24:29–31, Marcu 13:24–27 şi Luca 21:25–28. În ce fel? Evangheliile arată că acest necaz nu va începe şi nu se va sfârşi dintr-o dată. După începerea lui, unii dintre oamenii neascultători vor fi încă în viaţă pentru a vedea „semnul Fiului Omului“ şi pentru a reacţiona la acest semn: se vor lamenta şi, aşa cum se spune în Luca 21:26, „îşi vor da sufletul de groază, în aşteptarea celor ce vor veni pe pămînt“. Acea teamă copleşitoare va fi din cauza faptului că vor vedea „semnul“ care prevesteşte iminenta lor distrugere.

¹⁸ Cartea Apocalipsa arată că necazul cel mare, care este de domeniul viitorului, va începe când ‘coarnele’ militarizate ale „fiarei“ internaţionale se vor întoarce împotriva „prostituatei celei mari“, Babilonul cel Mare (Apocalipsa 17:1, 10–16).d Însă mulţi oameni vor rămâne în viaţă, deoarece sfârşitul religiei false va fi deplâns de regi, de comercianţi, de căpitani de vase şi de alţii. Fără îndoială că mulţi îşi vor da seama că va urma judecata lor. — Apocalipsa 18:9–19.

Ce urmează să vină?

19. La ce ne putem aştepta când va începe necazul cel mare?

¹⁹ Pasajele din evangheliile lui Matei, Marcu şi Luca se împletesc cu Apocalipsa, capitolele 17—19 pentru a revărsa lumină strălucitoare asupra a ceea ce se va întâmpla în curând. La timpul fixat de Dumnezeu, necazul cel mare va începe cu un atac împotriva imperiului mondial al religiei false (Babilonul cel Mare). Acest atac se va îndrepta cu o intensitate deosebită împotriva creştinătăţii, care corespunde Ierusalimului infidel. „Îndată după“ această fază a necazului „vor fi semne în soare, în lună şi în stele. Şi pe pămînt va fi strîmtorare [fără precedent] printre popoare“. — Matei 24:29; Luca 21:25.

20. La ce alte fenomene cereşti ne mai putem aştepta?

²⁰ În ce sens „soarele se va întuneca, luna nu-şi va mai da lumina ei, stelele vor cădea din cer şi puterile cerurilor vor fi clătinate“? Fără îndoială că în prima parte a necazului celui mare, mulţi luminători — clerici proeminenţi ai lumii religioase — vor fi demascaţi şi suprimaţi de „cele zece coarne“ menţionate în Apocalipsa 17:16. În mod cert, şi puterile politice vor fi clătinate. Ar putea avea loc evenimente înfricoşătoare şi în cerurile fizice? Acest lucru este foarte probabil, iar ele vor inspira şi mai multă frică decât cele despre care a spus Josephus că vor surveni spre sfârşitul sistemului iudaic. Ştim că în trecutul îndepărtat Dumnezeu şi-a manifestat puterea pentru a cauza asemenea efecte de cataclism, iar el poate să facă din nou aşa. — Exodul 10:21–23; Iosua 10:12–14; Judecătorii 5:20; Luca 23:44, 45.

21. Cum va apărea un ‘semn’ viitor?

²¹ În momentul acesta, cei trei scriitori ai evangheliilor folosesc toţi cuvântul tóte (atunci) pentru a introduce următorul eveniment. „Atunci se va arăta în cer semnul Fiului Omului“ (Matei 24:30; Marcu 13:26; Luca 21:27). De la primul război mondial încoace, adevăraţii discipoli ai lui Isus au discernut semnul complex al prezenţei sale invizibile, deşi majoritatea oamenilor nu l-au recunoscut. Însă Matei 24:30 indică un alt ‘semn’ care va apărea — cel al „Fiului Omului“ —, şi toate naţiunile vor fi constrânse să îl observe. Când Isus va veni cu norii în mod invizibil, împotrivitorii săi din toată lumea vor trebui să recunoască acea ‘venire’ (în greceşte erkhómenon), datorită unei manifestări supranaturale a puterii sale regale. — Apocalipsa 1:7.

22. Ce efect va avea vederea ‘semnului’ din Matei 24:30?

²² Matei 24:30 foloseşte încă o dată tóte pentru a introduce ceea ce urmează. Atunci naţiunile, înţelegând ce deznodământ va avea situaţia în care se află ele, se vor lovi şi se vor lamenta, recunoscând, probabil, că distrugerea lor este iminentă. Cu totul alta va fi situaţia slujitorilor lui Dumnezeu, deoarece noi vom putea să ne ridicăm capetele, ştiind că eliberarea este aproape (Luca 21:28). Pe de altă parte, Apocalipsa 19:1–6 arată că adevăraţii închinători din cer şi de pe pământ se vor bucura de sfârşitul marii prostituate.

23. a) Ce acţiune va întreprinde Isus cu privire la cei aleşi? b) Ce se poate spune despre luarea rămăşiţei la cer?

²³ Iată ce spune în continuare profeţia lui Isus din Marcu 13:27: „Atunci [tóte] El va trimite pe îngerii Săi şi va aduna pe cei aleşi din cele patru vînturi, de la marginea pămîntului pînă la marginea cerului“. Aici, Isus îşi îndreaptă atenţia asupra rămăşiţei celor 144 000 de „aleşi“, care vor fi încă în viaţă pe pământ. La începutul încheierii sistemului de lucruri, aceşti discipoli unşi ai lui Isus au fost aduşi într-o unitate teocratică. Însă, conform succesiunii evenimentelor la care se referă, Marcu 13:27 şi Matei 24:31 descriu altceva. „Cu un răsunet puternic de trîmbiţă . . . aleşii“ care au rămas în viaţă vor fi adunaţi de la marginile pământului. Cum vor fi ei adunaţi? Fără îndoială, ei vor fi „pecetluiţi“ şi identificaţi în mod clar de către Iehova ca făcând parte dintre „cei chemaţi, aleşi şi credincioşi“. Şi, la timpul stabilit de Dumnezeu, ei vor fi adunaţi în cer pentru a fi regi şi preoţi.e Acest lucru le va aduce bucurie atât lor, cât şi colaboratorilor lor fideli — membrii ‘marii mulţimi’ —, care vor fi şi ei marcaţi pentru ‘venirea din necazul cel mare’, ca să se bucure de binecuvântări pe un pământ paradiziac. — Matei 24:22; Apocalipsa 7:3, 4, 9–17; 17:14; 20:6; Ezechiel 9:4, 6.

24. În ce succesiune sunt prezentate evenimentele viitoare în Matei 24:29–31?

²⁴ Când apostolii au zis, „Spune-ne . . .“, răspunsul lui Isus a cuprins mai mult decât puteau ei înţelege. Totuşi, în timpul vieţii lor, ei s-au bucurat că văd împlinirea prefigurativă a profeţiei sale. Analiza pe care am făcut-o în legătură cu răspunsul lui Isus s-a axat pe acea parte a profeţiei sale care se va împlini în viitorul apropiat (Matei 24:29–31; Marcu 13:24–27; Luca 21:25–28). Putem deja vedea că eliberarea se apropie. Putem aştepta cu bucurie începutul necazului celui mare, apoi semnul Fiului omului şi apoi adunarea de către Dumnezeu a celor aleşi. În final, ca Executor desemnat de Iehova pentru Armaghedon, Regele nostru Războinic — Isus — îşi va „desăvârşi victoria“ (Apocalipsa 6:2, NW). Acea zi a lui Iehova, când el va executa răzbunarea, va veni ca un final măreţ al încheierii sistemului de lucruri care a marcat ziua Domnului Isus începând din 1914.

25. Cum putem trage foloase din împlinirea viitoare a profeţiei din Luca 21:28?

²⁵ Continuaţi să trageţi personal foloase din învăţătura divină pentru a răspunde la împlinirea viitoare a cuvintelor lui Isus: „Cînd vor începe să se întîmple aceste lucruri, să vă uitaţi în sus şi să vă ridicaţi capetele, pentru că răscumpărarea vostră se apropie“ (Luca 21:28). Ce viitor măreţ îi aşteaptă pe cei aleşi şi pe membrii marii mulţimi când Iehova va începe sfinţirea numelui său sfânt!

[Note de subsol]

Vă amintiţi?

◻ Cum s-au împlinit în secolul I e.n. unele aspecte ale profeţiei din Ioel 2:28–31 şi 3:15?

◻ La care necaz se referă Matei 24:29, şi de ce tragem această concluzie?

◻ Ce fenomene cereşti indică Matei 24:29, şi de ce acestea pot apărea îndată după necaz?

◻ Cum urmează să se împlinească Luca 21:26, 28?

[Legenda fotografiei de la paginile 16, 17]

Zona în care se află templul.

[Provenienţa fotografiei]

Pictorial Archive (Near Eastern History) Est.