Capitolul 111

Semnul zilelor din urmă

ACUM este marţi după-amiază. În timp ce Isus stă pe Muntele Măslinilor şi priveşte templul care se află situat mai jos, Petru, Andrei, Iacov şi Ioan vin la el, în particular. Ei sunt îngrijoraţi în ce priveşte templul, deoarece Isus tocmai prezisese că nu va rămâne în el piatră pe piatră.

Dar, fără îndoială că ei se gândesc şi la un alt lucru în timp ce se apropie de Isus. Cu câteva săptămâni în urmă, el vorbise despre „prezenţa“ [NW] sa, în timpul căreia „Se va arăta Fiul Omului“. Iar într-o ocazie precedentă, le vorbise despre „sfârşitul veacului [încheierea sistemului de lucruri, NW]“. Din acest motiv, apostolii sunt foarte curioşi.

„Spune-ne, îi zic ei, când se vor întâmpla aceste lucruri [al căror rezultat va fi distrugerea Ierusalimului şi a templului său]? Şi care va fi semnul venirii [prezenţei, NW] Tale şi al sfârşitului veacului [al încheierii sistemului de lucruri, NW]?“ De fapt, această întrebare a lor are trei părţi. În primul rând, ei vor să cunoască răspunsul în legătură cu sfârşitul Ierusalimului şi al templului său, apoi în legătură cu prezenţa lui Isus în puterea Regatului şi, în final, în legătură cu sfârşitul întregului sistem de lucruri.

În lunga sa explicaţie, Isus răspunde la toate cele trei părţi ale întrebării. El oferă un semn care identifică momentul în care se va sfârşi sistemul de lucruri iudaic; dar nu numai atât. El furnizează totodată un semn care-i va pune în gardă pe viitorii săi discipoli, astfel încât ei să poată înţelege că trăiesc în timpul prezenţei sale şi aproape de sfârşitul întregului sistem de lucruri.

Pe măsură ce anii trec, apostolii observă împlinirea profeţiei lui Isus. Da, acele lucruri pe care le-a prezis el încep să se petreacă în timpul lor. Astfel, creştinii care erau în viaţă 37 de ani mai târziu, în anul 70 e.n., nu au fost luaţi prin surprindere de distrugerea sistemului iudaic şi a templului său.

Totuşi, prezenţa lui Cristos şi încheierea sistemului de lucruri nu au loc în anul 70 e.n. Prezenţa sa în puterea Regatului are loc mult mai târziu. Dar când? O examinare a profeţiei lui Isus dezvăluie acest lucru.

Isus prezice că vor fi „războaie şi veşti de războaie“. „Un popor se va scula împotriva altui popor“, spune el, şi vor fi lipsuri de alimente, cutremure de pământ şi epidemii. Discipolii săi vor fi urâţi şi ucişi. Se vor ridica profeţi falşi şi îi vor induce în eroare pe mulţi. Dispreţul faţă de lege va creşte şi iubirea multora se va răci. În acelaşi timp, vestea bună a Regatului lui Dumnezeu va fi predicată ca mărturie la toate naţiunile.

În timp ce profeţia lui Isus are o împlinire limitată înainte de distrugerea Ierusalimului în anul 70 e.n., împlinirea principală a acesteia are loc în timpul prezenţei sale şi al încheierii sistemului de lucruri. O examinare atentă a evenimentelor mondiale care s-au desfăşurat începând din 1914 dezvăluie faptul că această profeţie deosebit de importantă a lui Isus îşi cunoaşte împlinirea principală începând din acel an.

Un alt element al semnului dat de Isus este apariţia ‘urâciunii pustiirii [lucrul dezgustător care provoacă pustiire, NW]’. În anul 66 e.n., acest lucru dezgustător apare sub forma unor „armate aşezate în tabără“ [NW], adică a armatelor romane care asediază Ierusalimul şi sapă sub zidul templului. „Lucrul dezgustător“ stă acolo unde n-ar trebui să stea.

În împlinirea principală a semnului, lucrul dezgustător este Liga Naţiunilor şi succesoarea acesteia, Organizaţia Naţiunilor Unite. Această organizaţie pentru pace pe plan mondial este considerată de creştinătate ca fiind un înlocuitor al Regatului lui Dumnezeu. Ce lucru dezgustător! La timpul hotărât însă, puterile politice asociate Organizaţiei Naţiunilor Unite se vor întoarce împotriva creştinătăţii (Ierusalimul antitipic) şi o vor distruge.

Astfel, Isus prezice: „Atunci va fi un necaz aşa de mare, cum n-a fost niciodată de la începutul lumii până acum şi nici nu va mai fi“. Distrugerea Ierusalimului din anul 70 e.n. a fost într-adevăr un mare necaz, în care se spune că au fost ucise peste un milion de persoane. Împlinirea principală a acestei părţi din profeţia lui Isus va fi mult mai mare.

Plini de încredere în timpul zilelor din urmă

În timp ce ziua de marţi, 11 nisan, se apropie de sfârşit, Isus continuă să discute cu apostolii săi despre semnul prezenţei sale în puterea Regatului şi despre sfârşitul sistemului de lucruri. El îi avertizează să nu meargă după Cristoşi falşi. Ei vor încerca, afirmă Isus, „să înşele, dacă ar fi cu putinţă, chiar şi pe cei aleşi“. Însă cei aleşi, asemenea unor vulturi cu privirea pătrunzătoare, se vor aduna acolo unde se găseşte adevărata hrană spirituală, şi anume lângă adevăratul Cristos, în timpul prezenţei sale invizibile. Ei nu vor fi induşi în eroare şi nu se vor aduna laolaltă cu un Cristos fals.

Cristoşii falşi nu se pot arăta decât în mod vizibil. În contrast, prezenţa lui Isus va fi invizibilă. Isus spune că, după izbucnirea necazului, „soarele se va întuneca, luna nu-şi va mai da lumina ei“. Da, va fi cea mai întunecată perioadă din existenţa omenirii. Va fi ca şi când soarele s-ar întuneca în plină zi şi luna nu şi-ar mai da lumina în timpul nopţii.

„Puterile cerurilor vor fi clătinate“, continuă Isus. În felul acesta, el indică faptul că cerurile fizice vor căpăta un aspect ameninţător. Teama şi violenţa vor cunoaşte o intensitate fără precedent în istoria omenirii.

Drept urmare, spune Isus, va fi „strâmtorare printre popoare, care nu vor şti ce să facă la auzul urletului mării şi al valurilor. Oamenii îşi vor da sufletul de groază, în aşteptarea celor ce vor veni pe pământ“. Într-adevăr, în timp ce această perioadă, cea mai întunecată din existenţa umană, se apropie de sfârşit, „se va arăta în cer semnul Fiului Omului, [şi atunci] toate popoarele pământului se vor boci [îşi vor lovi pieptul lamentându-se, NW]“.

Însă nu toţi oamenii se vor lamenta atunci când ‘Fiul Omului va veni cu putere’ pentru a distruge acest sistem rău de lucruri. ‘Cei aleşi’, în număr de 144 000, care vor fi alături de Cristos în Regatul său ceresc, nu se vor lamenta, după cum nu o vor face nici asociaţii lor, cei pe care Isus i-a numit mai devreme „alte oi“ ale sale. Cu toate că trăiesc în cea mai întunecată perioadă din istoria omenirii, aceştia reacţionează favorabil la încurajarea exprimată de Isus: „Când vor începe să se întâmple aceste lucruri, să vă uitaţi în sus şi să vă ridicaţi capetele, pentru că răscumpărarea [eliberarea, NW] voastră se apropie“.

Pentru ca discipolii săi care urmau să trăiască pe parcursul zilelor din urmă să-şi poată da seama de apropierea sfârşitului, Isus prezintă această ilustrare: „Vedeţi smochinul şi toţi copacii. Când înfrunzesc, voi singuri cunoaşteţi, văzându-i, că de acum vara este aproape. Tot aşa, când veţi vedea întâmplându-se aceste lucruri, să ştiţi că împărăţia lui Dumnezeu este aproape. Adevărat vă spun că nu va trece generaţia aceasta până ce nu se vor împlini toate acestea“.

Astfel, atunci când discipolii săi urmau să vadă împlinindu-se diversele aspecte ale semnului, ei trebuiau să-şi dea seama de faptul că sfârşitul sistemului de lucruri este aproape şi că, în scurt timp, Regatul lui Dumnezeu va şterge din existenţă toată răutatea. De fapt, sfârşitul va surveni în timpul vieţii acelora care văd împlinirea tuturor lucrurilor prezise de Isus! Avertizându-i pe acei discipoli care urmau să fie în viaţă în decursul decisivelor zile din urmă, Isus spune:

„Luaţi seama la voi înşivă, ca nu cumva să vi se îngreuieze inimile cu îmbuibare de mâncare şi băutură şi cu îngrijorările vieţii, şi ziua aceea să vină peste voi fără veste. Căci ea va veni ca o cursă peste toţi cei care locuiesc pe toată faţa pământului. Vegheaţi deci tot timpul şi rugaţi-vă ca să fiţi socotiţi vrednici să scăpaţi de toate acestea care se vor întâmpla şi să staţi în picioare înaintea Fiului Omului“.

Fecioarele înţelepte şi cele nechibzuite

Isus le răspunde apostolilor săi la întrebarea referitoare la semnul prezenţei sale în puterea Regatului. Acum, prin intermediul a trei parabole sau ilustrări, el le oferă alte aspecte ale semnului.

Împlinirea fiecărei ilustrări urmează să fie observată de cei care trăiesc în timpul prezenţei sale. Isus introduce prima ilustrare astfel: „Împărăţia [regatul, NW] cerurilor se va asemăna cu zece fecioare care şi-au luat candelele şi au ieşit în întâmpinarea mirelui. Cinci din ele erau înţelepte şi cinci nechibzuite“.

Prin expresia „împărăţia [regatul, NW] cerurilor se va asemăna cu zece fecioare“, Isus nu vrea să spună că jumătate din cei care moştenesc Regatul ceresc sunt nechibzuiţi şi jumătate sunt prevăzători! Nu, ci el vrea să spună că, în legătură cu Regatul cerurilor, există un aspect asemănător cu acesta sau cu acela, sau că unele aspecte legate de Regat vor fi asemănătoare cu un anumit lucru sau cu un altul.

Cele zece fecioare îi simbolizează pe toţi creştinii care au sau declară că au perspectiva de a face parte din Regatul ceresc. Congregaţia creştină i-a fost promisă în căsătorie Mirelui înviat şi glorificat, Isus Cristos, la Penticosta anului 33 e.n. Dar căsătoria urma să aibă loc în cer, la o dată neprecizată din viitor.

În ilustrare, cele zece fecioare ies cu intenţia de a-l întâmpina pe mire şi de a se alătura alaiului nupţial. Când va sosi mirele, ele vor lumina drumul alaiului cu candelele lor, onorându-l în felul acesta în timp ce el îşi va conduce mireasa la locuinţa pregătită pentru ea. Însă, explică Isus: „Cele nechibzuite, când şi-au luat candelele, n-au luat cu ele untdelemn; dar cele înţelepte, împreună cu candelele au luat cu ele şi untdelemn în vase. Fiindcă mirele întârzia, au aţipit toate şi au adormit“.

Marea întârziere a mirelui indică faptul că prezenţa lui Cristos ca Rege în funcţie urmează să aibă loc în viitorul îndepărtat. În cele din urmă, el vine la tron în anul 1914. Pe parcursul îndelungatei nopţi care a precedat acest eveniment, toate fecioarele au aţipit. Dar ele nu sunt condamnate pentru acest lucru. Fecioarele nechibzuite sunt condamnate pentru faptul că nu au ulei pentru candele. Isus explică cum sunt trezite fecioarele înainte de sosirea mirelui: „La miezul nopţii, s-a auzit o strigare: «Iată mirele, ieşiţi-i în întâmpinare!» Atunci toate fecioarele acelea s-au sculat şi şi-au pregătit candelele. Cele nechibzuite au zis celor înţelepte: «Daţi-ne din untdelemnul vostru, căci ni se sting candelele.» Dar cele înţelepte le-au răspuns: «Nu, ca nu cumva să nu ne ajungă nici nouă, nici vouă; ci mai bine duceţi-vă la cei care vând şi cumpăraţi-v㻓.

Untdelemnul simbolizează elementul care le permite adevăraţilor creştini să strălucească ca surse de lumină. Acesta este Cuvântul inspirat al lui Dumnezeu, la care adevăraţii creştini aderă strâns, împreună cu spiritul sfânt, care-i ajută să înţeleagă acest Cuvânt. Uleiul spiritual le permite fecioarelor înţelepte să răspândească lumină pentru a-l întâmpina pe mire pe traseul pe care merge alaiul până la ospăţul de nuntă. Dar clasa fecioarelor nechibzuite nu are în ea însăşi, adică în vasele proprii, acel ulei spiritual necesar. De aceea, Isus descrie ceea ce se întâmplă:

„Pe când se duceau ele [fecioarele nechibzuite] să cumpere [ulei], a venit mirele; cele ce erau gata au intrat cu el la nuntă şi s-a închis uşa. Mai pe urmă, au venit şi celelalte fecioare şi au zis: «Doamne, Doamne, deschide-ne!» Dar el, drept răspuns le-a zis: «Adevărat vă spun că nu vă cunosc!»“

După ce Cristos soseşte în Regatul său ceresc, clasa fecioarelor înţelepte a adevăraţilor creştini unşi se trezeşte în ce priveşte privilegiul de a răspândi lumină în această lume întunecată, lăudându-l pe Mirele reîntors. Dar cei prefiguraţi de fecioarele neînţelepte nu sunt pregătiţi să-l întâmpine cu laude. De aceea, atunci când soseşte momentul, Cristos nu le deschide uşa pentru a intra la ospăţul de nuntă din cer. El îi lasă afară, în întunericul celei mai întunecate nopţi a acestei lumi, pentru a pieri împreună cu toţi ceilalţi lucrători ai nelegiuirii. „Vegheaţi, deci, încheie Isus, căci nu ştiţi ziua, nici ceasul.“

Ilustrarea despre talanţi

Isus continuă conversaţia cu apostolii săi pe Muntele Măslinilor, spunându-le o altă ilustrare, a doua dintr-o serie de trei. Cu câteva zile în urmă, în timp ce se afla la Ierihon, el a prezentat ilustrarea despre mine pentru a arăta că Regatul urma să vină într-un viitor îndepărtat. Ilustrarea pe care o prezintă acum, deşi conţine câteva aspecte asemănătoare, descrie unele evenimente care vor avea loc în timpul prezenţei lui Cristos în puterea Regatului. Ea ilustrează faptul că, atât timp cât se află încă pe pământ, discipolii săi trebuie să lucreze pentru a spori „avuţia sa“.

Isus începe astfel: „Căci [situaţia în legătură cu Regatul] este ca un om care, înainte de a pleca într-o altă ţară, a chemat pe robii săi şi le-a încredinţat avuţia sa“. Isus este omul care, înainte de a pleca în străinătate, adică în cer, le încredinţează sclavilor săi, adică discipolilor săi care au perspectiva de a face parte din Regatul ceresc, avuţia sa. Această avuţie nu constă în bunuri materiale, ci reprezintă un teren cultivat pe care Isus l-a semănat cu scopul de a produce mai mulţi discipoli.

Isus le încredinţează sclavilor săi avuţia sa cu puţin timp înainte de înălţarea lui la cer. Cum anume face el acest lucru? El îi instruieşte să lucreze în continuare pe terenul cultivat, predicând mesajul Regatului până în cele mai îndepărtate părţi ale pământului. Aşa cum spune Isus: „Unuia i-a dat cinci talanţi, altuia doi şi altuia unul: fiecăruia după puterea lui [potrivit propriei sale capacităţi, NW]; şi a plecat îndată din ţară“.

Cei opt talanţi — avuţia lui Cristos — sunt deci distribuiţi potrivit capacităţii sau aptitudinilor spirituale ale sclavilor. Sclavii reprezintă diferite clase de discipoli. În secolul întâi, clasa care a primit cei cinci talanţi îi includea, evident, pe apostoli. Isus relatează în continuare că sclavii care au primit cei cinci şi cei doi talanţi i-au dublat prin activitatea lor de predicare a Regatului şi de facere de discipoli. Însă, sclavul care a primit un singur talant l-a ascuns în pământ.

„După mult timp, continuă Isus, stăpânul robilor acelora s-a întors şi a făcut socoteala cu ei.“ Cristos nu s-a întors să încheie socotelile decât în secolul al XX-lea, adică aproximativ 1 900 de ani mai târziu, ceea ce a însemnat, într-adevăr, „după mult timp“. Apoi, Isus explică:

„Cel care primise cei cinci talanţi a venit şi a adus alţi cinci talanţi, zicând: «Doamne, mi-ai încredinţat cinci talanţi; iată, am câştigat cu ei alţi cinci talanţi.» Stăpânul său i-a zis: «Bine, rob bun şi credincios; ai fost credincios peste puţine lucruri, te voi pune peste multe lucruri; intră în bucuria stăpânului tău!»“ În acelaşi mod, sclavul care a primit doi talanţi şi-a dublat talanţii şi a primit aceleaşi laude şi aceeaşi recompensă.

Cum intră, aşadar, aceşti sclavi fideli în bucuria Stăpânului lor? Bucuria Stăpânului lor, Isus Cristos, este aceea de a intra în posesia Regatului cu ocazia călătoriei pe care o face în străinătate, adică la Tatăl său în cer. În ceea ce-i priveşte pe sclavii fideli din timpurile moderne, ei au marea bucurie de a li se încredinţa responsabilităţi suplimentare în legătură cu Regatul, iar, pe măsură ce îşi vor sfârşi cursa pământească, ei vor avea bucuria supremă de a fi înviaţi în Regatul ceresc. Dar ce se poate spune despre cel de-al treilea sclav?

„Doamne, am ştiut că eşti un om aspru, se plânge acest sclav, mi-a fost teamă şi m-am dus şi ţi-am ascuns talantul în pământ; iată-ţi ce este al tău.“ Acest sclav a refuzat în mod deliberat să lucreze pe terenul cultivat predicând şi făcând discipoli. Astfel, stăpânul îl numeşte „rău şi leneş“ şi rosteşte sentinţa: „Luaţi-i deci talantul . . . Iar pe robul acela nefolositor aruncaţi-l în întunericul de afară! Acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor“. Fiind aruncaţi afară, cei care fac parte din această clasă a sclavului rău sunt deposedaţi de orice bucurie spirituală.

Aceasta constituie o lecţie serioasă pentru toţi cei care se declară a fi continuatori ai lui Cristos. Dacă doresc să se bucure de laude şi de recompensă din partea lui şi să evite faptul de a fi aruncaţi în întunericul de afară şi, în final, de a fi distruşi, ei trebuie să lucreze pentru a spori avuţia Stăpânului lor ceresc, participând din plin la lucrarea de predicare. Sunteţi sârguincios în această privinţă?

Când Cristos soseşte în puterea Regatului

Isus se află încă cu apostolii săi pe Muntele Măslinilor. Răspunzând la întrebarea lor referitoare la semnul prezenţei sale şi al încheierii sistemului de lucruri, el le spune acum cea de-a treia şi ultima ilustrare. „Când va veni Fiul Omului în slava Sa, cu toţi sfinţii îngeri, va sta pe scaunul de domnie al slavei Sale“, începe Isus.

Oamenii nu-i pot vedea pe îngeri în gloria lor cerească. Aşadar, sosirea Fiului Omului, Isus Cristos, împreună cu îngerii nu poate fi văzută de ochii umani. Sosirea are loc în anul 1914. Dar în ce scop? Isus explică: „Toate popoarele vor fi adunate înaintea Lui. El îi va despărţi pe unii de alţii, cum desparte păstorul oile de capre; şi va pune oile la dreapta, iar caprele la stânga Lui“.

Descriind ce anume li se va întâmpla celor care au fost separaţi şi puşi în poziţie de favoare, Isus spune: „Atunci Împăratul va zice celor de la dreapta Lui: «Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, de moşteniţi împărăţia care v-a fost pregătită de la întemeierea lumii»“. Oile din această ilustrare nu vor domni împreună cu Cristos în cer, ci vor moşteni Regatul în sensul de a fi supuşi pământeşti ai acestuia. „Întemeierea lumii“ a avut loc atunci când Adam şi Eva au început să aibă copii care puteau beneficia de îngrijirea furnizată de Dumnezeu pentru a răscumpăra omenirea.

Dar de ce sunt oile separate şi puse în poziţia de favoare, la dreapta Regelui? „Căci am fost flămând, răspunde Isus, şi Mi-aţi dat de mâncat; Mi-a fost sete şi Mi-aţi dat de băut; am fost străin şi M-aţi primit; am fost gol şi M-aţi îmbrăcat, am fost bolnav şi aţi venit să Mă vedeţi; am fost în închisoare şi aţi venit pe la Mine.“

Întrucât oile se află pe pământ, ele doresc să ştie cum anume au putut să facă asemenea fapte excelente pentru Regele lor ceresc. „Doamne, întreabă ei, când Te-am văzut noi flămând şi Ţi-am dat să mănânci? Sau, fiindu-Ţi sete şi Ţi-am dat de ai băut? Când Te-am văzut noi străin şi Te-am primit, sau gol şi Te-am îmbrăcat? Când Te-am văzut noi bolnav sau în închisoare şi am venit pe la Tine?“

„Adevărat vă spun, răspunde Regele, că ori de câte ori aţi făcut aceste lucruri unuia dintre aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie Mi le-aţi făcut.“ Fraţii lui Cristos sunt cei rămaşi pe pământ dintre cei 144 000 care vor guverna împreună cu el în cer. Iar faptul de a le face bine lor, spune Isus, este ca şi cum i s-ar face bine lui însuşi.

Apoi, Regele li se adresează caprelor. „Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, pregătit Diavolului şi îngerilor lui! Căci am fost flămând şi nu Mi-aţi dat să mănânc; Mi-a fost sete şi nu Mi-aţi dat să beau; am fost străin şi nu M-aţi primit; am fost gol şi nu M-aţi îmbrăcat; am fost bolnav şi în închisoare şi n-aţi venit pe la Mine.“

Caprele însă se plâng: „Doamne, când Te-am văzut noi flămând, sau fiindu-Ţi sete, sau străin, sau gol, sau bolnav, sau în închisoare şi nu Ţi-am slujit?“ Caprele sunt judecate în mod nefavorabil pe aceeaşi bază pe care oile sunt judecate în mod favorabil. „Întrucât n-aţi făcut aceste lucruri unuia dintre aceşti foarte neînsemnaţi [fraţi ai mei], răspunde Isus, Mie nu Mi le-aţi făcut.“

Aşadar, prezenţa lui Cristos în puterea Regatului, exact înainte ca acest sistem rău de lucruri să se sfârşească în marele necaz, va fi un timp de judecată. Caprele „vor merge în pedeapsă veşnică, iar cei drepţi [oile] în viaţă veşnică“. Matei 24:2—25:46; 13:40, 49; Marcu 13:3–37; Luca 21:7–36; 19:43, 44; 17:20–30; 2 Timotei 3:1–5; Ioan 10:16; Apocalipsa 14:1–3.

▪ Ce anume generează întrebarea pusă de apostoli, dar, în mod sigur, la ce altceva se mai gândesc ei?

▪ Ce parte a profeţiei lui Isus s-a împlinit în anul 70 e.n., dar ce nu are loc atunci?

▪ Când a avut profeţia lui Isus o primă împlinire, dar când va avea ea o împlinire mai mare?

▪ Ce reprezintă lucrul dezgustător în prima şi în ultima sa împlinire?

▪ De ce marele necaz nu-şi are împlinirea finală odată cu distrugerea Ierusalimului?

▪ Ce condiţii mondiale marchează prezenţa lui Cristos?

▪ Când anume ‘toate popoarele pământului îşi vor lovi pieptul lamentându-se’, dar ce vor face continuatorii lui Cristos?

▪ Ce ilustrare prezintă Isus pentru a-şi ajuta discipolii să discearnă când este aproape sfârşitul?

▪ Ce avertisment le dă Isus acelor discipoli ai săi care vor trăi în timpul zilelor din urmă?

▪ Pe cine simbolizează cele zece fecioare?

▪ Când a fost congregaţia creştină promisă în căsătorie mirelui, dar când soseşte mirele pentru a-şi lua mireasa la ospăţul de nuntă?

▪ Ce reprezintă uleiul, şi ce pot să facă fecioarele înţelepte datorită faptului că îl deţin?

▪ Unde are loc ospăţul de nuntă?

▪ Ce glorioasă recompensă au pierdut fecioarele nechibzuite, şi care este soarta lor?

▪ Ce lecţie învăţăm din ilustrarea despre talanţi?

▪ Cine sunt sclavii, şi care este avuţia ce le-a fost încredinţată?

▪ Când vine stăpânul să încheie socotelile, şi ce situaţie găseşte el?

▪ Care este bucuria în care intră sclavii fideli, şi ce se întâmplă cu cel de-a treilea sclav, adică cu cel rău?

▪ De ce prezenţa lui Cristos nu pote fi văzută, şi ce lucrare îndeplineşte el în acea perioadă?

▪ În ce sens moştenesc oile Regatul?

▪ Când a avut loc „întemeierea lumii“?

▪ Pe ce bază sunt judecaţi oamenii ca fiind oi sau capre?