Salvaţi dintr-o „generaţie rea“

„O, generaţie necredincioasă şi pornită la rău, până când voi fi cu voi şi vă voi suferi?“ — LUCA 9:41.

 1. a) Ce prevestesc timpurile dezastruoase în care trăim? b) Ce spun Scripturile despre supravieţuitori?

TRĂIM în timpuri dezastruoase. Cutremure de pământ, inundaţii, foamete, boli, nelegiuire, bombardamente, războaie îngrozitoare — aceste nenorociri şi altele au înghiţit omenirea în acest secol al XX-lea. Însă cel mai mare dezastru dintre toate ameninţă din viitorul apropiat. Despre ce este vorba? Despre „un necaz aşa de mare, cum n-a fost niciodată de la începutul lumii până acum şi nici nu va mai fi“ (Matei 24:21). Totuşi, mulţi dintre noi pot privi înainte spre un viitor fericit! De ce? Deoarece însuşi Cuvântul lui Dumnezeu descrie „o mare mulţime, pe care nimeni nu putea s-o numere, din orice neam, din orice seminţie, din orice popor şi de orice limbă . . . «Aceştia sunt cei care vin din necazul cel mare . . . Nu le va mai fi foame, nu le va mai fi sete . . . şi Dumnezeu va şterge orice lacrimă din ochii lor»“. — Apocalipsa 7:1, 9, 14–17.

 2. Ce primă împlinire profetică au avut versetele de început din Matei 24, Marcu 13 şi Luca 21?

² Cuvintele inspirate din Matei 24:3–22, Marcu 13:3–20 şi Luca 21:7–24 introduc descrierea profetică a lui Isus privitoare la „sfârşitul veacului“.a Această profeţie a avut o primă împlinire asupra coruptului sistem de lucruri iudaic din primul secol al erei noastre, culminând cu un ‘necaz mare’ fără precedent asupra evreilor. Întreaga structură religioasă şi politică a sistemului iudaic, care gravita în jurul templului din Ierusalim, a fost abolită pentru a nu mai fi restabilită niciodată.

 3. De ce este urgent să acordăm astăzi atenţie profeţiei lui Isus?

³ Să examinăm acum circumstanţele care au marcat prima împlinire a profeţiei lui Isus. Aceasta ne va ajuta să înţelegem mai bine împlinirea paralelă de astăzi. Ea ne va arăta cât este de urgent să acţionăm în mod hotărât acum în vederea supravieţuirii celui mai mare dintre toate necazurile care ameninţă întreaga omenire. — Romani 10:9–13; 15:4; 1 Corinteni 10:11; 15:58.

„Sfârşitul“ — Când?

 4, 5. a) De ce erau interesaţi evreii temători de Dumnezeu din primul secol de profeţia din Daniel 9:24–27? b) Cum a fost împlinită această profeţie?

⁴ În jurul anului 539 î.e.n., profetul lui Dumnezeu, Daniel, a primit o viziune despre nişte evenimente care urmau să aibă loc pe parcursul ultimei „săptămâni“ dintr-o perioadă de „şapte zeci de săptămâni“ de ani (Daniel 9:24–27). Aceste „săptămâni“ au început în 455 î.e.n., când regele Artaxerxes al Persiei a decretat reconstruirea oraşului Ierusalim. Ultima „săptămână“ a început odată cu apariţia lui Mesia, Isus Cristos, la botezul şi ungerea sa în 29 e.n.b Evreii temători de Dumnezeu din secolul întâi e.n. erau perfect conştienţi de acest timp menţionat în profeţia lui Daniel. De exemplu, referitor la mulţimile care au venit să asculte predicarea lui Ioan Botezătorul în 29 e.n., Luca 3:15 declară: „Poporul era în aşteptare şi toţi se gândeau în inimile lor, cu privire la Ioan, dacă nu cumva el este Hristosul“.

⁵ Cea de-a 70-a „săptămână“ avea să fie şapte ani de favoare specială acordată evreilor. Începând în 29 e.n., ea a inclus botezul şi ministerul lui Isus, moartea sa de jertfă „la jumătatea săptămânii“ în 33 e.n. şi încă o ‘jumătate de săptămână’ până în 36 e.n. În timpul acestei ‘săptămâni’, ocazia de a deveni discipoli unşi ai lui Isus le-a fost oferită în exclusivitate iudeilor şi prozeliţilor iudei temători de Dumnezeu. Apoi, în 70 e.n., dată necunoscută dinainte, armatele romane conduse de Titus au exterminat sistemul iudaic apostat. — Daniel 9:26, 27.

 6. Cum a început să acţioneze „urâciunea pustiirii“ în 66 e.n., şi cum au reacţionat creştinii?

⁶ Astfel, preoţia iudaică, ce profanase templul din Ierusalim şi conspirase uciderea propriului Fiu al lui Dumnezeu, a fost ştearsă din existenţă. La fel s-a întâmplat şi cu evidenţele naţionale şi tribale. După aceea, nici un iudeu nu a mai putut pretinde în mod legal o moştenire preoţească sau regală. Din fericire însă, iudeii spirituali unşi fuseseră separaţi ca preoţie regală, ‘ca să vestească virtuţile’ lui Iehova Dumnezeu (1 Petru 2:9). Când, în 66 e.n., armata romană a asediat prima dată Ierusalimul săpând chiar sub templu, creştinii au recunoscut în acea forţă militară „«urâciunea pustiirii», despre care a vorbit prorocul Daniel, «aşezată în locul sfânt»“. Ascultând de porunca profetică a lui Isus, creştinii din Ierusalim şi din Iudeea au fugit în regiunile muntoase pentru a-şi asigura protecţia. — Matei 24:15, 16; Luca 21:20, 21.

 7, 8. Ce ‘semn’ au observat creştinii, dar ce nu au ştiut ei?

⁷ Acei creştini iudei fideli au observat împlinirea profeţiei lui Daniel şi au fost martori oculari la războaiele tragice, la foametea, epidemiile, cutremurele de pământ şi nelegiuirea pe care le profeţise Isus ca parte a ‘semnului sfârşitului veacului’ (Matei 24:3). Dar le spusese Isus efectiv când avea să-şi execute Iehova judecata asupra acelui sistem corupt? Nu. Ceea ce a profeţit el cu privire la apogeul viitoarei sale prezenţe regale s-a aplicat cu siguranţă şi la ‘necazul cel mare’ din secolul întâi. „Despre ziua aceea şi despre ceasul acela nu ştie nimeni, nici chiar îngerii din ceruri, ci numai Tatăl.“ — Matei 24:36.

⁸ Pe baza profeţiei lui Daniel, iudeii puteau calcula timpul apariţiei lui Isus ca Mesia (Daniel 9:25). Însă lor nu li s-a comunicat o dată pentru ‘necazul cel mare’ care a distrus în cele din urmă sistemul de lucruri iudaic apostat. Abia după distrugerea Ierusalimului şi a templului său, ei au înţeles că data respectivă a fost anul 70 e.n. Totuşi, ei fuseseră conştienţi de cuvintele profetice ale lui Isus: „Nu va trece generaţia aceasta până nu se vor întâmpla toate acestea“ (Matei 24:34). După cât se pare, aici aplicarea termenului „generaţie“ este diferită de cea din Eclesiastul 1:4, unde se vorbeşte despre generaţii succesive care vin şi se duc pe parcursul unei perioade de timp.

„Generaţia aceasta“ — Ce se înţelege prin ea?

 9. Cum definesc dicţionarele cuvântul grecesc geneá?

⁹ Când cei patru apostoli care stăteau cu Isus pe Muntele Măslinilor au auzit profeţia sa cu privire la ‘sfârşitul veacului’, cum au înţeles ei expresia „generaţia aceasta“? În Evanghelii, cuvântul „generaţie“ este tradus din cuvântul grecesc geneá, pe care dicţionarele actuale îl definesc astfel: „Lit[eralmente] cei care provin din[tr-un] strămoş comun“ (Greek-English Lexicon of the New Testament de Walter Bauer). „Cei care au fost născuţi, o familie; . . . membrii succesivi ai unei genealogii . . . sau ai unei rase de oameni . . . sau ai întregii mase de oameni care trăiesc în acelaşi timp, Mat. 24:34; Marcu 13:30; Luca 1:48; 21:32; Filip. 2:15, şi, în special, cei din rasa iudaică ce trăiau în aceeaşi perioadă de timp“ (Expository Dictionary of New Testament Words de W. E. Vine). „Cei care au fost născuţi, oameni din aceeaşi rădăcină, o familie; . . . întreaga masă de oameni care trăiesc în acelaşi timp: Mt. xxiv. 34; Mr. xiii. 30; Lu. i. 48 . . . se referea în sp[ecial] la rasa iudaică ce trăia în una şi aceeaşi perioadă de timp.“ — Greek-English Lexicon of the New Testament de J. H. Thayer.

10. a) Ce definiţie identică dau două autorităţi în materie citând Matei 24:34? b) Cum susţin această definiţie un dicţionar teologic şi unele traduceri ale Bibliei?

¹⁰ Astfel, atât Vine cât şi Thayer citează Matei 24:34 pentru a defini „generaţia aceasta“ (he geneá haúte) drept „întreaga masă de oameni care trăiesc în acelaşi timp“. Theological Dictionary of the New Testament (1964) susţine această definiţie, afirmând: „Utilizarea termenului «generaţie» de către Isus exprimă scopul său cuprinzător: el se referă la tot poporul şi este conştient de solidaritatea lor în păcat“. Într-adevăr ‘solidaritatea în păcat’ era evidentă în naţiunea iudacă atunci când Isus era pe pământ, întocmai cum ea caracterizează şi sistemul mondial de astăzi.c

11. a) După ce ar trebui să ne ghidăm în principal în determinarea modului de aplicare a expresiei he geneá haúte? b) Cum a folosit expresia această autoritate?

¹¹ Bineînţeles, creştinii care studiază această problemă se ghidează în principal după modul în care au folosit scriitorii inspiraţi ai Evangheliei expresia grecească he geneá haúte, sau „generaţia aceasta“, referindu-se la cuvintele lui Isus. Expresia a fost folosită în mod constant într-un sens negativ. Astfel, Isus i-a numit pe conducătorii religioşi iudei „şerpi, pui de vipere“ şi a continuat spunând că judecata Gheenei avea să fie executată asupra ‘acestei generaţii’ (Matei 23:33, 36). Se limita însă această judecată la clerul ipocrit? Nicidecum. Cu mai multe ocazii, discipolii lui Isus l-au auzit vorbind despre „generaţia aceasta“, aplicând expresia în mod constant într-un sens mult mai larg. Care anume?

„Această generaţie rea“

12. În timp ce discipolii săi îl ascultau, cum a pus Isus în legătură ‘mulţimile’ cu „generaţia aceasta?

¹² În 31 e.n., în timpul măreţului minister al lui Isus în Galileea şi la scurt timp după Paşte, discipolii săi l-au auzit spunându-le „mulţimilor“: „Cu cine voi asemăna generaţia aceasta? Seamănă cu nişte copilaşi care stau în pieţe, strigând către ceilalţi şi zicând: «V-am cântat din fluier şi n-aţi jucat; v-am cântat de jale şi n-aţi plâns.» Căci a venit Ioan [Botezătorul], nici mâncând, nici bând, şi ei zic: «Are demon!» A venit Fiul Omului [Isus] mâncând şi bând, şi ei zic: «Iată un om mâncăcios şi băutor de vin, un prieten al vameşilor şi al păcătoşilor!»“. Nimic nu era pe placul acelor ‘mulţimi’ lipsite de scrupule! — Matei 11:7, 16–19.

13. Pe cine a identificat şi condamnat Isus în prezenţa discipolilor săi ca fiind „această generaţie rea“?

¹³ Mai târziu în 31 e.n., când Isus şi discipolii săi au început al doilea turneu de predicare în Galileea, „unii din cărturari şi din farisei“ i-au cerut lui Isus un semn. El li s-a adresat lor şi „mulţimilor“ care erau prezente astfel: „O generaţie vicleană şi adulteră caută un semn; dar nu i se va da alt semn, decât semnul prorocului Iona. Căci, după cum Iona a stat trei zile şi trei nopţi în pântecele peştelui celui mare, tot aşa Fiul Omului va sta trei zile şi trei nopţi în inima pământului. . . . Tocmai aşa se va întâmpla şi cu această generaţie rea“ (Matei 12:38–46). Evident, „această generaţie rea“ îi includea atât pe conducătorii religioşi, cât şi ‘mulţimile’ care niciodată nu au ajuns să înţeleagă semnul care s-a împlinit la moartea şi învierea lui Isus.d

14. Ce condamnare la adresa saducheilor şi fariseilor a rostit Isus în auzul discipolilor săi?

¹⁴ După Paştele din 32 e.n., când Isus şi discipolii săi au venit în ţinutul Magdalei din Galileea, saducheii şi fariseii i-au cerut din nou un semn lui Isus. El le-a repetat: „O generaţie rea şi adulteră cere un semn; dar nu i se va da alt semn decât semnul lui Iona. Apoi i-a lăsat şi a plecat“ (Matei 16:1–4). Acei ipocriţi religioşi erau într-adevăr cât se poate de vinovaţi în calitate de conducători în rândul „mulţimilor“ necredincioase pe care Isus le-a condamnat ca fiind „această generaţie rea“.

15. Chiar înainte şi, din nou, imediat după transfigurare, ce confruntare au avut Isus şi discipolii săi cu „această generaţie“?

¹⁵ Spre sfârşitul ministerului său în Galileea, Isus a adunat la el mulţimile şi pe discipolii săi şi le-a spus: „De oricine se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, în această generaţie adulteră şi păcătoasă, Se va ruşina şi Fiul Omului“ (Marcu 8:34, 38). Astfel, masele de evrei nepenitenţi din acel timp constituiau în mod evident „această generaţie adulteră şi păcătoasă“. Câteva zile mai târziu, după transfigurarea lui Isus, Isus şi discipolii săi „au ajuns la mulţime“, şi un bărbat l-a rugat să-l vindece pe fiul său. Isus a declarat: „O, generaţie necredincioasă şi făţarnică, . . . până când voi fi cu voi? Până când vă voi suferi?“ — Matei 17:14–17; Luca 9:37–41.

16. a) Ce condamnare la adresa „mulţimilor“ a repetat Isus în Iudeea? b) Cum a ajuns „generaţia aceasta“ să comită cea mai gravă dintre toate crimele?

¹⁶ Era probabil în Iudeea, după sărbătoarea Corturilor din 32 e.n., „când mulţimile se strângeau cu grămada“ în jurul lui Isus, atunci când el şi-a repetat condamnarea la adresa lor, spunând: „Generaţia aceasta este o generaţie vicleană; ea cere un semn, dar nu i se va da alt semn decât semnul lui Iona“ (Luca 11:29). În cele din urmă, când conducătorii religioşi l-au adus pe Isus în faţa tribunalului, Pilat a fost dispus să-l elibereze. Relatarea spune: „Preoţii cei mai de seamă şi bătrânii au înduplecat mulţimile să ceară pe Baraba, iar pe Isus să-L piardă. . . . Pilat le-a zis: «Dar ce să fac cu Isus, care Se numeşte Hristos?» «Să fie răstignit», au răspuns cu toţii. Şi guvernatorul le-a zis: «Dar ce rău a făcut?» Ei au început să strige şi mai tare, zicând: «Să fie răstignit!»“. Acea „generaţie rea“ cerea sângele lui Isus. — Matei 27:20–25.

17. Cum au reacţionat unii din ‘această generaţie stricată’ la predicarea lui Petru de la Penticostă?

¹⁷ O „generaţie necredincioasă şi făţarnică“, instigată de conducătorii ei religioşi, a jucat astfel un rol cheie în cauzarea morţii Domnului Isus Cristos. Cincizeci de zile mai târziu, la Penticosta din 33 e.n., discipolii au primit spiritul sfânt şi au început să vorbească în diferite limbi. Auzind sunetul, „mulţimea s-a adunat“, iar apostolul Petru li s-a adresat cu cuvintele „bărbaţi iudei şi voi toţi cei care locuiţi în Ierusalim“, şi le-a spus: „Pe Omul Acesta [Isus] . . . voi L-aţi răstignit şi L-aţi omorât prin mâna celor fărădelege“. Cum au reacţionat unii dintre cei care ascultau? „Ei au rămas străpunşi în inimă.“ Petru i-a îndemnat atunci să se căiască. „Cu multe alte cuvinte mărturisea, îi îndemna şi zicea: «Mântuiţi-vă din mijlocul acestei generaţii stricate.»“ Drept rezultat, circa trei mii „au primit cuvântul lui [şi] au fost botezaţi“. — Faptele 2:6, 14, 23, 37, 40, 41.

Identificarea ‘acestei generaţii’

18. Cu referire la ce anume a folosit Isus în mod constant expresia „generaţia aceasta“?

¹⁸ Ce este, aşadar, „generaţia“ la care s-a referit Isus atât de frecvent în prezenţa discipolilor săi? Ce au înţeles ei din cuvintele sale: „Nu va trece generaţia aceasta până nu se vor întâmpla toate acestea“? Cu siguranţă, Isus nu se abătuse de la sensul obişnuit al expresiei „generaţia aceasta“, pe care a aplicat-o în mod constant maselor de oameni din timpul său şi ‘călăuzelor lor oarbe’ care formau împreună naţiunea iudaică (Matei 15:14). „Generaţia aceasta“ a trecut prin toate calamităţile profeţite de Isus şi apoi a pierit într-un neegalat ‘mare necaz’ adus asupra Ierusalimului. — Matei 24:21, 34.

19. Când şi cum au pierit „cerul şi pământul“ sistemului iudaic?

¹⁹ În primul secol, Iehova a judecat poporul iudeu. Cei penitenţi, care au ajuns să exercite credinţă în îngrijirea plină de îndurare a lui Iehova prin Cristos, au fost salvaţi din acel ‘mare necaz’. Toate lucrurile profeţite s-au întâmplat, întocmai cum spusese Isus, iar apoi „cerul şi pământul“ sistemului de lucruri iudaic — întreaga naţiune cu conducătorii ei religioşi şi cu societatea sa nelegiuită de oameni — au pierit. Iehova îşi executase judecata! — Matei 24:35; compară cu 2 Petru 3:7.

20. Ce îndemn oportun li se aplică în mod stringent tuturor creştinilor?

²⁰ Acei iudei care acordaseră atenţie cuvintelor profetice ale lui Isus au înţeles că salvarea lor nu depindea de încercarea de a calcula lungimea unei „generaţii“ sau a unor ‘timpuri sau perioade’ stabilite, ci de faptul de a se menţine separaţi de generaţia contemporană rea şi de a îndeplini cu zel voinţa lui Dumnezeu. Deşi cuvintele finale ale profeţiei lui Isus îşi au împlinirea majoră în zilele noastre, creştinii evrei din primul secol au trebuit şi ei să respecte îndemnul: „Vegheaţi deci tot timpul şi rugaţi-vă ca să fiţi socotiţi vrednici să scăpaţi de toate acestea care se vor întâmpla şi să staţi în picioare înaintea Fiului Omului“. — Luca 21:32–36; Faptele 1:6–8.

21. La ce derulare neprevăzută a evenimentelor ne putem aştepta în viitorul apropiat?

²¹ Astăzi, „ziua cea mare a DOMNULUI . . . este aproape şi vine în graba mare!“ (Ţefania 1:14–18; Isaia 13:9, 13). Pe neaşteptate, în ‘ziua şi ceasul’ stabilite dinainte de însuşi Iehova, furia sa se va dezlănţui asupra elementelor religioase, politice şi comerciale ale lumii şi asupra oamenilor răzvrătiţi care compun această „generaţie vicleană şi adulteră“ din zilele noastre (Matei 12:39; 24:36; Apocalipsa 7:1–3, 9, 14). Cum puteţi fi salvaţi din ‘necazul cel mare’? Articolul nostru următor va da răspunsul şi ne va vorbi despre marea speranţă de viitor.

[Note de subsol]

Cum aţi răspunde?

◻ Ce învăţăm din împlinirea profeţiei din Daniel 9:24–27?

◻ Cum definesc dicţionarele actuale expresia „această generaţie“, aşa cum este ea utilizată în Biblie?

◻ Cum a folosit Isus în mod consecvent termenul „generaţie“?

◻ Cum s-a împlinit Matei 24:34, 35 în secolul întâi?

[Legenda ilustraţiei de la pagina 12]

Isus a comparat „generaţia aceasta“ cu mulţimile de copii neascultători.

[Legenda ilustraţiei de la pagina 15]

Numai Iehova ştia dinainte ora executării judecăţii asupra răului sistem iudaic.