Străluciri de lumină mari şi mici — partea întâi

„Cărarea celor drepţi este ca lumina strălucitoare, care merge mereu crescând până la miezul zilei.“ — PROVERBELE 4:18.

 1. De ce adevărul a fost dezvăluit progresiv?

CONFORM textului din Proverbele 4:18, faptul că dezvăluirea adevărurilor spirituale se face progresiv, prin străluciri de lumină, este o dovadă a înţelepciunii divine. În articolul precedent am văzut cum acest text s-a împlinit în timpul apostolilor. Dacă o mare parte din adevărul scriptural ar fi fost dezvăluit dintr-o dată, el ar fi fost şi orbitor, şi derutant, asemenea efectului pe care îl are lumina strălucitoare a soarelui asupra unui om care iese dintr-o peşteră întunecoasă. Pe de altă parte, adevărul dezvăluit progresiv întăreşte permanent credinţa creştinilor. El le face tot mai luminoasă speranţa şi îi ajută să vadă tot mai bine cărarea pe care trebuie să umble.

„Sclavul fidel şi prevăzător“

 2. Pe cine a indicat Isus că va folosi ca să aducă lumină spirituală continuatorilor săi, şi cine sunt cei care alcătuiesc acest instrument?

² În timpul apostolilor, Isus Cristos a considerat că este potrivit să folosească puteri supranaturale pentru a le da continuatorilor săi primele străluciri de lumină. Avem în acest sens două exemple: Penticosta din 33 e.n. şi convertirea lui Corneliu din 36 e.n. După aceea, Cristos a considerat de cuviinţă să folosească instrumente umane, aşa cum profeţise chiar el: „Cine este în realitate sclavul fidel şi prevăzător pe care stăpânul său l-a pus peste servitorii săi, ca să le dea hrana la timpul potrivit? Fericit este sclavul acela dacă stăpânul său, la sosire, îl găseşte făcând astfel. Adevărat vă spun: îl va numi peste toate bunurile sale“ (Matei 24:45–47, NW). Acest sclav nu putea fi doar o persoană, deoarece el trebuia să furnizeze hrană spirituală începând de la Penticostă, când a venit în existenţă congregaţia creştină, până la sosirea Stăpânului, Isus Cristos, în vederea încheierii socotelilor. Faptele arată că această clasă a sclavului fidel şi prevăzător îi înglobează pe toţi creştinii unşi care se află ca grup pe pământ la un moment dat.

 3. Cine se număra printre primii membri ai clasei sclavului?

³ Cine sunt cei care au făcut parte dintre primii membri ai clasei sclavului fidel şi prevăzător? Unul dintre ei a fost apostolul Petru, care a ascultat de porunca lui Isus: „Paşte oiţele mele“ (Ioan 21:17, NW). Printre ceilalţi membri din perioada de început a clasei sclavului s-au numărat Matei, redactorul evangheliei care îi poartă numele, precum şi Pavel, Iacov şi Iuda, care au redactat scrisori inspirate. Apostolul Ioan, care a scris cartea Apocalipsa, precum şi evanghelia şi scrisorile care îi poartă numele, a fost, de asemenea, un membru al clasei sclavului fidel şi prevăzător. Aceşti oameni au scris conform însărcinării primite de la Isus.

 4. Cine sunt „servitorii“?

⁴ Dacă, indiferent de locul în care trăiesc pe pământ, toţi cei unşi sunt — ca grup — membri ai clasei sclavului, cine sunt „servitorii“ (NW)? Aceştia sunt tot cei unşi, dar priviţi dintr-un alt punct de vedere, şi anume ca persoane individuale. Da, ca persoane individuale, ei erau fie membri ai ‘sclavului’ (NW), fie ‘servitori’ (NW), în funcţie de modul în care erau consideraţi: furnizori ai hranei spirituale sau beneficiari ai ei. Să ilustrăm acest lucru: Conform celor scrise în 2 Petru 3:15, 16, apostolul Petru se referă la scrisorile lui Pavel. Când citea aceste scrisori, Petru era unul dintre servitorii care se hrăneau cu hrana spirituală furnizată de Pavel ca reprezentant al clasei sclavului.

 5. a) Ce s-a întâmplat cu sclavul de-a lungul secolelor care au urmat după moartea apostolilor? b) Ce evenimente au avut loc în a doua jumătate a secolului al XIX-lea?

⁵ Iată ce spune în acest sens cartea God’s Kingdom of a Thousand Years Has Approached (Regatul de O Mie de Ani al lui Dumnezeu s-a apropiat): „Referitor la felul în care clasa «sclavului fidel şi prevăzător» a existat şi a slujit de-a lungul secolelor care au urmat după ce au murit apostolii Stăpânului Isus Cristos, nu avem un document istoric clar. Se pare că o generaţie a clasei «sclavului» o hrănea pe următoarea generaţie a acesteia (2 Timotei 2:2). Dar, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, au existat persoane temătoare de Dumnezeu care au iubit hrana spirituală a Sfintei Biblii şi au dorit să se hrănească cu ea . . . S-au format grupe de studiere a Bibliei . . . care au progresat în înţelegerea adevărurilor fundamentale ale Scripturilor Sacre. Cei sinceri şi altruişti din mijlocul acestor cercetători ai Bibliei au dorit să împartă şi altora aceste porţii importante de hrană spirituală. Ei aveau spiritul de fidelitate al «sclavului» numit să le dea «servitorilor» hrana spirituală necesară «la timpul potrivit». Ei au fost «prevăzători», înţelegând care era mijlocul cel mai bun pentru servirea hranei şi că atunci era timpul cuvenit şi potrivit pentru aceasta. Ei s-au străduit să o servească“. — Paginile 344, 345.a

Primele străluciri de lumină în timpurile moderne

 6. Ce fapt iese clar în evidenţă în legătură cu dezvăluirea progresivă a adevărului?

⁶ Un lucru care iese clar în evidenţă în legătură cu cei de care Iehova s-a folosit ca să furnizeze această creştere progresivă a luminii spirituale este faptul că ei nu şi-au atribuit nici un merit. Părerea lui C. T. Russell, primul preşedinte al Societăţii Watch Tower, era că Domnului i-a plăcut să se folosească de modestele lor talente. Tot meritul însă îi revenea lui Dumnezeu. Referitor la jignirile pe care i le aduceau duşmanii, fratele Russell a arătat foarte clar că el nu a întâlnit niciodată un „ruselit“ şi că termenul „ruselism“ nu există.

 7. Cum au dovedit fratele Russell şi colaboratorii săi că făceau, într-adevăr, parte din sclavul fidel şi prevăzător?

⁷ Dacă analizăm rezultatele, nu există nici o umbră de îndoială că spiritul sfânt al lui Iehova a fost cel care a dirijat strădaniile fratelui Russell şi ale colaboratorilor săi. Ei au dovedit că aparţineau sclavului fidel şi prevăzător. Deşi mulţi clerici din perioada aceea afirmau că ei cred că Biblia este Cuvântul inspirat al lui Dumnezeu şi că Isus este Fiul lui Dumnezeu, ei sprijineau doctrinele false, babilonice, cum ar fi trinitatea, nemurirea sufletului şi chinul veşnic. În conformitate cu promisiunea lui Isus, spiritului sfânt i se datora, în realitate, faptul că eforturile umile ale fratelui Russell şi ale colaboratorilor săi au făcut ca adevărul să strălucească cu o intensitate fără precedent (Ioan 16:13). Acei Studenţi unşi ai Bibliei au dovedit că ei făceau, într-adevăr, parte din clasa sclavului fidel şi prevăzător, a cărui însărcinare era să furnizeze servitorilor Stăpânului hrană spirituală. Eforturile lor au fost de mare ajutor la strângerea celor unşi.

 8. Ce aspecte fundamentale cu privire la Iehova, Biblie, Isus Cristos şi spiritul sfânt au înţeles clar Studenţii în Biblie?

⁸ Este un lucru extraordinar să vedem cât de mult i-a privilegiat Iehova, prin intermediul spiritului sfânt, pe Studenţii în Biblie din perioada de început, furnizându-le lumină. În primul rând, ei au dovedit cu tărie existenţa Creatorului şi faptul că el are un nume unic — Iehova (Psalmul 83:18; Romani 1:20). Ei au înţeles că Iehova are patru calităţi fundamentale: putere, dreptate, înţelepciune şi iubire (Geneza 17:1; Deuteronomul 32:4; Romani 11:33; 1 Ioan 4:8). Aceşti creştini unşi au demonstrat în mod incontestabil că Biblia este Cuvântul inspirat al lui Dumnezeu şi că ea este, totodată, adevărul (Ioan 17:17; 2 Timotei 3:16, 17). Pe lângă aceasta, ei au arătat că Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, a fost creat şi că şi-a dat viaţa ca răscumpărare pentru întreaga omenire (Matei 20:28; Coloseni 1:15). Ei au mai înţeles că spiritul sfânt, departe de a fi o a treia persoană dintr-o trinitate, este forţa activă a lui Dumnezeu. — Faptele 2:17.

 9. a) Ce adevăruri au înţeles bine Studenţii în Biblie referitor la natura omului şi la destinele care sunt oferite în Biblie? b) Ce alte adevăruri au înţeles bine slujitorii lui Iehova?

⁹ Studenţii în Biblie au înţeles bine că omul nu are un suflet nemuritor, ci este un suflet muritor. Ei şi-au dat seama că „plata păcatului este moartea“, nu chinul veşnic, deoarece nicăieri nu există un iad care arde (Romani 5:12; 6:23; Geneza 2:7; Ezechiel 18:4). În plus, ei au înţeles bine că teoria evoluţiei nu numai că este nescripturală, dar nu are nici o bază reală (Geneza, capitolele 1 şi 2). Ei au mai înţeles că Biblia oferă două destine — unul ceresc, pentru cei 144 000 de continuatori unşi ai lui Cristos care calcă pe urmele lui, şi unul legat de paradisul pământesc, pentru o ‘mulţime mare’, fără număr, alcătuită din „alte oi“ (Apocalipsa 7:9; 14:1; Ioan 10:16). Primii Studenţi în Biblie au înţeles că pământul va dăinui veşnic şi nu va fi ars aşa cum arată învăţătura multor religii (Eclesiastul 1:4; Luca 23:43). Ei au învăţat, de asemenea, că întoarcerea lui Cristos va fi invizibilă şi că, apoi, el va executa judecata împotriva naţiunilor şi va inaugura paradisul pământesc. — Faptele 10:42; Romani 8:19–21; 1 Petru 3:18.

10. Ce adevăr au învăţat Studenţii în Biblie despre botez, despre deosebirea dintre clerici şi laici şi despre Comemorarea morţii lui Cristos?

¹⁰ Studenţii în Biblie au învăţat că botezul scriptural nu înseamnă stropirea pruncilor cu apă, ci, conform poruncii date de Isus în Matei 28:19, 20, înseamnă cufundarea în apă a credincioşilor care au fost învăţaţi. Ei au ajuns să înţeleagă că nu există nici o bază scripturală pentru a face deosebire între clerici şi laici (Matei 23:8–10). Dimpotrivă, toţi creştinii trebuie să fie predicatori ai veştii bune (Faptele 1:8). Studenţii în Biblie au înţeles că Comemorarea morţii lui Cristos trebuie ţinută doar o dată pe an, la 14 Nisan. Pe lângă aceasta, ei au înţeles că Paştele este o sărbătoare păgână. În plus, cei unşi erau atât de siguri că Dumnezeu le sprijinea lucrarea, încât nu au făcut niciodată colectă (Matei 10:8). Încă de la început, ei au înţeles că creştinii trebuie să trăiască în concordanţă cu principiile biblice, printre care se numără şi cultivarea roadelor spiritului sfânt al lui Dumnezeu. — Galateni 5:22, 23.

Lumina se intensifică

11. Cum a fost revărsată lumină asupra obligaţiei pe care o au creştinii şi asupra parabolei despre oi şi capre?

¹¹ Îndeosebi din 1919, slujitorii lui Iehova au fost binecuvântaţi cu o lumină tot mai mare. Ce puternică strălucire de lumină s-a revărsat la congresul de la Cedar Point din 1922, când J. F. Rutherford, cel de al doilea preşedinte al Societăţii Watch Tower, a subliniat cu tărie că obligaţia primordială a slujitorilor lui Iehova este ‘să vestească, să vestească, să vestească Regele şi regatul său’. Chiar în anul următor, o lumină strălucitoare a fost revărsată asupra parabolei despre oi şi capre. S-a înţeles că această profeţie trebuia să se împlinească în ziua Domnului, nu în Mileniul viitor, cum se crezuse înainte. În timpul Mileniului, fraţii lui Cristos nu vor fi nici bolnavi, nici întemniţaţi. Pe lângă aceasta, la sfârşitul Mileniului, Iehova Dumnezeu, nu Isus Cristos, va fi acela care va face judecata. — Matei 25:31–46.

12. Ce strălucire de lumină s-a văzut cu privire la Armaghedon?

¹² În 1926 o altă puternică strălucire de lumină a dezvăluit că războiul Armaghedonului nu va fi o revoluţie socială, cum crezuseră cândva Studenţii în Biblie, ci un război în care Iehova îşi va demonstra puterea într-un mod atât de evident, încât toţi oamenii vor fi convinşi că el este Dumnezeu. — Apocalipsa 16:14–16; 19:17–21.

Crăciunul: o sărbătoare păgână

13. a) Cum a fost revărsată lumină asupra sărbătoririi Crăciunului? b) De ce nu au mai fost serbate zilele de naştere? (Include şi nota de subsol.)

¹³ La scurt timp după aceea, o strălucire de lumină i-a făcut pe Studenţii în Biblie să înceteze celebrarea Crăciunului. Până atunci, Crăciunul fusese întotdeauna celebrat de Studenţii în Biblie din lumea întreagă, iar celebrarea lui la sediul din Brooklyn era un eveniment foarte festiv. Dar, apoi, s-a înţeles că sărbătorirea zilei de 25 decembrie era, de fapt, de origine păgână şi că fusese aleasă de creştinătatea apostată pentru a înlesni convertirea păgânilor. Mai mult, s-a constatat că Isus nu putea să se fi născut iarna, deoarece, la naşterea sa, păstorii îşi păşteau turmele pe câmp, lucru pe care ei nu l-ar fi făcut într-o noapte din ultima săptămână a lunii decembrie (Luca 2:8). Pe de altă parte, Scripturile arată că Isus s-a născut în jurul datei de 1 octombrie. Studenţii în Biblie au înţeles şi că aşa-zişii înţelepţi care l-au vizitat pe Isus la circa doi ani după naşterea sa erau magi păgâni.b

Un nume nou

14. De ce numele de Studenţi în Biblie nu era corespunzător pentru poporul lui Iehova?

¹⁴ În 1931, o puternică strălucire de adevăr le-a dezvăluit Studenţilor în Biblie un nume scriptural corespunzător. Membrii poporului lui Iehova au înţeles că nu puteau accepta nici una dintre poreclele pe care li le dăduseră alţii, şi anume ruselişti, zoriştii mileniului şi cei care nu cred în iad.c Dar ei au început să înţeleagă şi faptul că numele pe care şi-l luaseră singuri — Asociaţia Internaţională a Studenţilor în Biblie — nu corespundea realităţii. Ei erau cu mult mai mult decât nişte studenţi în Biblie. În plus, erau mulţi alţii care studiau Biblia, dar nu aveau nimic comun cu Studenţii în Biblie.

15. Ce nume au adoptat în 1931 Studenţii în Biblie, şi de ce este acesta un nume adecvat?

¹⁵ Cum au ajuns Studenţii în Biblie să poarte un nume nou? Ani de zile revista The Watch Tower (Turnul de veghere) scosese în evidenţă numele Iehova. Aşadar, era foarte potrivit ca Studenţii în Biblie să adopte numele consemnat în Isaia 43:10: „«Voi sunteţi martorii Mei,» zice DOMNUL [Iehova, NW], «şi Robul Meu pe care L-am ales, ca să ştiţi, ca să vă încredeţi în Mine şi să înţelegeţi că Eu sunt: înainte de Mine n-a fost făcut nici un Dumnezeu şi după Mine nu va fi»“.

Justificarea şi ‘marea mulţime’

16. De ce profeţiile de restabilire nu se puteau aplica întoarcerii evreilor naturali în Palestina, dar cui se aplică ele?

¹⁶ În al doilea volum al cărţii Vindication (Justificare), publicat de Watch Tower Society în 1932, o strălucire de lumină a dezvăluit că profeţiile de restabilire consemnate de Isaia, Ieremia, Ezechiel şi alţi profeţi nu se aplicau (cum se credea odată) evreilor naturali, care nu se întorceau în Palestina din credinţă, ci din motive politice. Aceste profeţii de restabilire, care s-au împlinit la scară mică în 537 î.e.n., când evreii s-au întors din captivitatea babiloniană, cunosc, începând din 1919, o împlinire la scară mare sub forma eliberării şi restabilirii Israelului spiritual, precum şi sub forma prosperităţii care decurge de aici şi de care se bucură, în paradisul spiritual, adevăraţii slujitori actuali ai lui Iehova.

17, 18. a) Cum s-a dezvăluit la un moment dat, printr-o strălucire de lumină, care este scopul principal al lui Iehova? b) Ce strălucire de lumină cu privire la Apocalipsa 7:9–17 s-a produs în 1935?

¹⁷ Cu timpul, lumina a dezvăluit că scopul principal al lui Iehova nu era salvarea oamenilor, ci justificarea suveranităţii sale. S-a înţeles că cea mai importantă temă a Bibliei nu era răscumpărarea, ci Regatul, deoarece el va justifica suveranitatea lui Iehova. Ce lumină strălucitoare a fost aceasta! Preocuparea primordială a creştinilor dedicaţi nu mai era să meargă la cer.

¹⁸ O strălucire de lumină a dezvăluit în 1935 că marea mulţime menţionată în Apocalipsa 7:9–17 nu era o clasă cerească secundară. Înainte se crezuse că cei menţionaţi în aceste versete erau unii creştini unşi care nu fuseseră fideli în mod deplin, astfel că, în loc să stea pe tronuri pentru a domni ca regi şi preoţi cu Isus Cristos, ei stăteau înaintea tronului. Dar ideea de fidelitate parţială nu există în realitate. Cineva este sau fidel, sau infidel. Aşadar, s-a înţeles că această profeţie se referă la o mulţime mare, fără număr, ai cărei membri vin din toate naţiunile, sunt strânşi în prezent şi au speranţă pământească. Ei sunt „oile“ din Matei 25:31–46 şi „alte oi“ din Ioan 10:16.

Crucea nu este un simbol creştin

19, 20. De ce nu poate fi crucea un simbol al adevăratului creştinism?

¹⁹ Timp de mulţi ani Studenţii în Biblie au acordat un loc important crucii ca simbol al creştinismului. Ei chiar purtau o broşă reprezentând o cruce şi o coroană. Conform Bibliei King James Version, Isus le-a cerut discipolilor săi să-şi ia „crucea“, iar mulţi au ajuns să creadă că el a fost executat pe o cruce (Matei 16:24; 27:32). Timp de decenii, acest simbol a apărut şi pe coperta revistei Turnul de veghere.

²⁰ Cartea Riches (Bogăţii), publicată de Societate în 1936, a explicat că Isus Cristos nu a fost executat pe o cruce, ci pe un stâlp sau par drept. Conform opiniei unui biblist, cuvântul grecesc (staurós), tradus prin „cruce“ în King James Version, „indică în principal un par sau un stâlp drept. [El] trebuie să se deosebească de forma ecleziastică a unei cruci cu două braţe. . . . Aceasta din urmă îşi are originea în Caldeea antică, unde era folosită ca simbol al zeului Tamuz“. Instrumentul pe care a fost ţintuit Isus nu trebuie câtuşi de puţin să fie idolatrizat, ci privit cu repulsie.

21. Ce se va analiza în articolul următor?

²¹ Există şi alte exemple de schimbări mici şi mari pe care le-a adus lumina progresivă. Pentru o analiză a acestora, vă rugăm să vedeţi articolul următor.

[Note de subsol]

Vă amintiţi?

◻ Cine este „sclavul fidel şi prevăzător“, şi cine sunt „servitorii“?

◻ Care au fost unele dintre primele străluciri de lumină din timpurile moderne?

◻ De ce noul nume — Martorii lui Iehova — era un nume adecvat?

◻ Ce adevăruri impresionante au fost dezvăluite în 1935?

[Legenda fotografiei de la pagina 17]

C. T. Russell şi colaboratorii săi au răspândit lumina spirituală, însă tot meritul i-a revenit lui Iehova.