14, 15. A vrut Isus să spună că mulţi dintre fraţii săi unşi aveau să se dovedească răi şi leneşi? Explicaţi.

¹⁴ În parabolă, al treilea sclav şi-a îngropat talantul, în loc să facă negoţ cu el sau să-l dea la bancheri. Acesta a avut o atitudine nepotrivită, deoarece a refuzat să lucreze în folosul stăpânului său. De aceea, stăpânul l-a numit pe bună dreptate „rău şi leneş”. Stăpânul i-a luat talantul şi i l-a dat celui care avea zece talanţi. Apoi, sclavul rău a fost aruncat „în întunericul de afară”, unde „va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor” (Mat. 25:24-30; Luca 19:22, 23).

¹⁵ Având în vedere că unul dintre cei trei sclavi şi-a ascuns talantul, a vrut oare Isus să spună că o treime dintre continuatorii săi unşi aveau să se dovedească răi şi leneşi? Nu. Să ne gândim la contextul acestei parabole. În ilustrarea despre sclavul fidel şi prevăzător, Isus a vorbit despre un sclav rău, care îşi bătea tovarăşii de sclavie. Prin aceste cuvinte, Isus n-a profeţit că avea să apară o clasă a sclavului rău. Mai degrabă, el a avertizat sclavul fidel să nu manifeste trăsăturile unui sclav rău. Tot aşa, în ilustrarea despre cele zece fecioare, Isus n-a vrut să arate că jumătate dintre continuatorii săi unşi aveau să fie asemenea celor cinci fecioare nechibzuite. În schimb, el i-a avertizat pe fraţii săi spirituali cu privire la ce avea să se întâmple dacă îşi pierdeau vigilenţa şi nu erau pregătiţi.f În acest context, pare logic să conchidem că, în ilustrarea despre talanţi, Isus n-a vrut să spună că mulţi dintre fraţii săi unşi din zilele din urmă aveau să fie răi şi leneşi. Mai degrabă, el i-a avertizat pe continuatorii săi unşi că este important să fie sârguincioşi, adică ‘să facă negoţ’ cu talantul lor, şi să evite atitudinea şi acţiunile caracteristice unui sclav rău (Mat. 25:16).