O mare mulţime de închinători adevăraţi — de unde vin ei?
„Iată o mare mulţime, . . . din orice neam, din orice seminţie, din orice popor şi de orice limbă, stând în picioare înaintea scaunului de domnie şi înaintea Mielului.“ — APOCALIPSA 7:9.
1. De ce sunt viziunile profetice din Apocalipsa de mare interes pentru noi astăzi?
SPRE sfârşitul secolului I e.n., apostolul Ioan a avut viziuni despre evenimente minunate cu privire la scopul lui Iehova. Unele dintre lucrurile pe care le-a văzut el în viziune se împlinesc chiar acum. Altele urmează să se împlinească în viitorul apropiat. Toate gravitează în jurul dramaticului apogeu al scopului grandios al lui Iehova de a-şi sfinţi numele înaintea întregii creaţii (Ezechiel 38:23; Apocalipsa 4:11; 5:13). Mai mult, ele implică perspectiva de viaţă a fiecăruia dintre noi. Cum aşa?
2. a) Ce a văzut apostolul Ioan în cea de-a patra viziune a sa? b) Ce întrebări referitoare la această viziune urmează să analizăm?
2 În cea de-a patra dintre seriile viziunilor din Apocalipsa, Ioan a văzut îngeri reţinând vânturile de la distrugere, până când ‘robii Dumnezeului nostru’ sunt pecetluiţi pe frunte. Apoi, el a văzut o scenă cât se poate de emoţionantă — „o mare mulţime, pe care nimeni nu putea s-o numere, din orice neam, din orice seminţie, din orice popor şi de orice limbă“, care se închina în unitate lui Iehova şi îl onora pe Fiul său. Aceştia, i s-a spus lui Ioan, sunt oameni care vor ieşi din necazul cel mare (Apocalipsa 7:1–17). Cine sunt cei descrişi ca fiind ‘robii Dumnezeului nostru’? Şi din cine va fi constituită ‘marea mulţime’ de supravieţuitori ai necazului? Te vei afla şi tu printre ei?
Cine sunt ‘robii Dumnezeului nostru’?
3. a) Cum a ilustrat Isus în Ioan 10:1–18 relaţia dintre el şi continuatorii săi? b) Ce posibilitate le-a deschis Isus oilor sale prin moartea sa de jertfă?
3 Cu aproximativ patru luni înaintea morţii sale, Isus s-a referit la sine ca la „păstorul cel bun [excelent, NW]“ şi la continuatorii săi ca la „oile“ pentru care avea să-şi dea viaţa. El a făcut o menţiune specială cu privire la oile pe care le-a găsit într-un ţarc figurativ şi cărora le-a acordat apoi o îngrijire specială (Ioan 10:1–18).a În mod iubitor, Isus şi-a cedat sufletul în favoarea oilor sale, furnizând preţul de răscumpărare necesar eliberării lor din păcat şi din moarte.
4. Cine sunt primii adunaţi ca oi în armonie cu ceea ce a spus Isus?
4 Însă, înainte de a face aceasta, Isus, în calitate de Păstor Excelent, şi-a adunat în mod personal discipolii. Primii i-au fost prezentaţi de Ioan Botezătorul, „portarul“ din ilustrarea lui Isus. Isus căuta oameni care aveau să reacţioneze favorabil la posibilitatea de a deveni o parte a compusei ‘seminţe a lui Avraam’ (Geneza 22:18; Galateni 3:16, 29). El le-a cultivat în inimă aprecierea faţă de Regatul cerurilor şi i-a asigurat că le va pregăti un loc în casa Tatălui său ceresc (Matei 13:44–46; Ioan 14:2, 3). În mod potrivit, el a spus: „Din zilele lui Ioan Botezătorul până acum, împărăţia cerurilor se ia cu năvală şi cei care dau năvală pun mâna pe ea“ (Matei 11:12). Cei care l-au urmat în aşa fel încât să atingă acest obiectiv s-au dovedit a fi în ţarcul despre care a vorbit Isus.
5. a) Cine sunt ‘robii Dumnezeului nostru’ la care se referă Apocalipsa 7:3–8? b) De unde reiese că mulţi alţii aveau să li se alăture israeliţilor spirituali în închinare?
5 În Apocalipsa 7:3–8, cei care dau năvală spre acest obiectiv ceresc şi reuşesc să-l atingă sunt numiţi, de asemenea, ‘robii Dumnezeului nostru’ (vezi 1 Petru 2:9, 16). Sunt cei 144 000 menţionaţi aici numai evrei naturali? Sunt cei din ţarcul figurativ din ilustrarea lui Isus numai evrei? Categoric, nu; ei sunt membri ai Israelului spiritual al lui Dumnezeu, cu toţii asociaţi cu Cristos în cadrul seminţei spirituale a lui Avraam (Galateni 3:28, 29; 6:16; Apocalipsa 14:1, 3). Desigur, avea să vină în final timpul când numărul fixat avea să fie completat. Şi atunci? Aşa cum a profeţit Biblia, alţii — o mare mulţime — aveau să li se alăture acestor israeliţi spirituali în închinarea adusă lui Iehova. — Zaharia 8:23.
„Alte oi“ — Sunt ele păgâni deveniţi creştini?
6. Spre ce alt aspect indică Ioan 10:16?
6 După ce în Ioan 10:7–15 a menţionat un ţarc, Isus a adus în scenă un alt grup, spunând: „Mai am şi alte oi, care nu sunt din staulul acesta; şi pe acelea trebuie să le aduc. Ele vor asculta de glasul Meu şi va fi o singură turmă, un singur Păstor“ (Ioan 10:16). Cine sunt aceste „alte oi“?
7, 8. a) De ce ideea că alte oi sunt păgâni deveniţi creştini pleacă de la o premisă greşită? b) Ce fapte referitoare la scopul lui Dumnezeu cu privire la pământ ar trebui să ne influenţeze înţelegerea identităţii altor oi?
7 În general, comentatorii creştinătăţii le consideră pe alte oi păgâni deveniţi creştini, iar pe cei din ţarcul menţionat anterior evrei, adică cei aflaţi sub legământul Legii, şi susţin că ambele grupuri merg la cer. Dar Isus s-a născut evreu şi se afla prin naştere sub legământul Legii (Galateni 4:4). În plus, cei care le consideră pe alte oi păgâni deveniţi creştini care vor fi recompensaţi cu viaţă cerească pierd din vedere un aspect important al scopului lui Dumnezeu. Când i-a creat pe primii oameni şi i-a pus în grădina Eden, Iehova a făcut să se înţeleagă clar că scopul său era ca pământul să fie populat, ca el să fie în întregime un paradis, şi că îngrijitorii săi umani să se bucure de viaţă pentru eternitate — cu condiţia să-l respecte pe Creatorul lor şi să i se supună. — Geneza 1:26–28; 2:15–17; Isaia 45:18.
8 Când Adam a păcătuit, scopul lui Iehova nu a fost zădărnicit. În mod iubitor, Dumnezeu a luat măsuri ca descendenţii lui Adam să aibă ocazia să se bucure de ceea ce Adam nu apreciase. Iehova a profeţit că va ridica un eliberator, o sămânţă, prin intermediul căreia toate naţiunile vor fi binecuvântate (Geneza 3:15; 22:18). Acea promisiune nu însemna că toţi oamenii buni de pe pământ vor fi luaţi la cer. Isus i-a învăţat pe continuatorii săi să se roage: „Vie împărăţia Ta; facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ“ (Matei 6:9, 10). Nu cu mult timp înainte de a relata ilustrarea consemnată în Ioan 10:1–16, Isus le spusese discipolilor săi că Tatăl său aprobase doar o „turmă mică“ pentru Regatul ceresc (Luca 12:32, 33). Astfel, când citim ilustrarea lui Isus în care el se identifica drept Păstorul Excelent care îşi cedează sufletul în favoarea oilor sale, ar fi o greşeală să scoatem din scenă numărul mare al celor pe care Isus îi aduce sub îngrijirea sa iubitoare, al acelora care devin supuşii pământeşti ai Regatului său ceresc. — Ioan 3:16.
9. Ce anume au înţeles deja Studenţii Bibliei în 1884 cu privire la identitatea altor oi?
9 Încă din 1884, Turnul de veghere le identifica pe alte oi cu persoane cărora li se va oferi ocazia de a trăi pe acest pământ în condiţii ce vor corespunde scopului originar al lui Dumnezeu. Acei timpurii Studenţi ai Bibliei au înţeles că unele dintre aceste alte oi erau persoane care au trăit şi au murit înainte de ministerul pământesc al lui Isus. Existau însă unele detalii pe care nu le-au înţeles corect. De exemplu, ei credeau că strângerea altor oi va avea loc după ce toţi cei unşi vor fi primit recompensa cerească. Ei au înţeles însă în mod clar că alte oi nu sunt pur şi simplu păgâni deveniţi creştini. Ocazia de a deveni una dintre alte oi li se oferă evreilor şi păgânilor deopotrivă, oamenilor din toate naţiunile şi rasele. — Compară cu Faptele 10:34, 35.
10. Pentru a corespunde celor pe care Isus îi consideră realmente alte oi ale sale, ce anume trebuie să se confirme în cazul nostru?
10 Pentru a corespunde descrierii făcute de Isus, alte oi trebuie să fie oameni care, indiferent de rasă sau apartenenţă etnică, îl recunosc pe Isus Cristos drept Păstorul Excelent. Ce implică lucrul acesta? Ei trebuie să manifeste blândeţe şi bunăvoinţa de a se lăsa conduşi, trăsături caracteristice oilor (Psalmul 37:11). Asemenea turmei mici, ei trebuie să ‘cunoască glasul [păstorului excelent]’ şi să nu se lase abătuţi de cei care caută, poate, să-i influenţeze (Ioan 10:4; 2 Ioan 9, 10). Ei trebuie să aprecieze importanţa a ceea ce a făcut Isus prin faptul că şi-a cedat sufletul în favoarea oilor sale şi să exercite o credinţă deplină în această îngrijire (Faptele 4:12). Ei trebuie să ‘asculte’ de vocea Păstorului Excelent când îi îndeamnă să îi aducă un serviciu sacru numai lui Iehova, să continue să caute mai întâi Regatul, să se menţină separaţi de lume şi să manifeste o iubire plină de sacrificiu de sine unii faţă de alţii (Matei 4:10; 6:31–33; Ioan 15:12, 13, 19). Corespunzi tu acestei descrieri a acelora pe care Isus îi consideră alte oi ale sale? Vrei să corespunzi? Ce perspectivă preţioasă li se oferă tuturor oamenilor care într-adevăr devin alte oi ale lui Isus!
Respect faţă de autoritatea Regatului
11. a) Ce a spus Isus despre oi şi capre în contextul semnului prezenţei sale? b) Cine sunt fraţii la care face referire Isus?
11 La câteva luni după ce a spus ilustrarea de mai sus, Isus se afla din nou în Ierusalim. Stând pe Muntele Măslinilor şi privind spre zona templului, el le-a oferit discipolilor săi detalii cu privire la ‘semnul venirii [prezenţei, NW] Sale şi al sfârşitului veacului’ (Matei 24:3). El a vorbit din nou despre strângerea oilor. Printre altele, a spus: „Când va veni Fiul Omului în slava Sa, cu toţi sfinţii îngeri, va sta pe scaunul de domnie al slavei Sale. Toate popoarele vor fi adunate înaintea Lui. El îi va despărţi pe unii de alţii, cum desparte păstorul oile de capre; şi va pune oile la dreapta, iar caprele la stânga Lui“. În această parabolă, Isus a arătat că cei cărora Regele le-a acordat atenţie vor fi judecaţi pe baza modului în care i-au tratat pe ‘fraţii’ săi (Matei 25:31–46). Cine sunt aceşti fraţi? Ei sunt creştini născuţi de spirit, aşadar „fii ai lui Dumnezeu“. Isus este Fiul întâi-născut al lui Dumnezeu. De aceea, ei sunt fraţii lui Cristos. Ei sunt ‘robii Dumnezeului nostru’ menţionaţi în Apocalipsa 7:3, cei aleşi din omenire pentru a participa cu Cristos la Regatul său ceresc. — Romani 8:14–17.
12. De ce este de mare importanţă modul în care oamenii îi tratează pe fraţii lui Cristos?
12 Modul în care alţi oameni îi tratează pe aceşti moştenitori ai Regatului este de importanţă vitală. Îi priveşti tu aşa cum îi priveşte Isus Cristos şi aşa cum îi priveşte Iehova (Matei 24:45–47; 2 Tesaloniceni 2:13)? Atitudinea unei persoane faţă de aceşti unşi reflectă atitudinea sa faţă de Isus Cristos însuşi şi faţă de Tatăl său, Suveranul Universului. — Matei 10:40; 25:34–46.
13. În ce măsură au înţeles Studenţii Bibliei în 1884 parabola despre oi şi capre?
13 În ediţia din august 1884, Turnul de veghere arăta în mod corect că „oile“ din această parabolă sunt persoane cărora li s-a pus în faţă perspectiva unei vieţi perfecte pe pământ. S-a înţeles, de asemenea, că parabola trebuie să aibă aplicabilitate atunci când Cristos domneşte pe tronul său ceresc glorios. Însă la data aceea ei nu au discernut în mod clar când va începe el lucrarea de separare descrisă aici sau cât timp va dura ea.
14. Cum i-a ajutat pe Studenţii Bibliei o cuvântare de congres din 1923 să înţeleagă timpul împlinirii acestei parabole profetice a lui Isus?
14 Însă în 1923, într-o cuvântare de congres, J. F. Rutherford, pe atunci preşedintele Societăţii Watch Tower, a clarificat timpul împlinirii parabolei despre oi şi capre. De ce? În parte, deoarece parabola arată că fraţii Regelui — cel puţin unii dintre ei — vor fi încă pe pământ. Printre oameni, numai continuatorii săi născuţi de spirit puteau fi numiţi într-adevăr fraţii săi (Evrei 2:10–12). Aceştia nu vor fi pe pământ în timpul Mileniului, pentru a le oferi oamenilor ocazia de a le face bine în modurile descrise de Isus. — Apocalipsa 20:6.
15. a) Ce alte aspecte i-au ajutat pe Studenţii Bibliei să identifice în mod corect oile din parabola lui Isus? b) Cum şi-au manifestat oile aprecierea faţă de Regat?
15 În acea cuvântare din 1923 s-au depus eforturi pentru a-i identifica pe cei care corespund descrierii Domnului cu privire la oi şi capre, dar înainte de clarificarea sensului deplin al parabolei trebuiau înţelese şi alte chestiuni. În anii care au urmat, Iehova a adus în mod progresiv aceste detalii importante în atenţia slujitorilor săi. Acestea au inclus înţelegerea clară, în 1927, a faptului că „sclavul fidel şi prevăzător“ este întregul corp de creştini unşi de spirit de pe pământ; de asemenea, înţelegerea, în 1932, a necesităţii de a se identifica fără teamă cu slujitorii unşi ai lui Iehova, aşa cum a făcut Ionadab cu Iehu (Matei 24:45, NW; 2 Regi 10:15). Folosindu-se versetul din Apocalipsa 22:17, aceste persoane asemănătoare oilor au fost atunci încurajate în mod concret să le transmită şi altora mesajul despre Regat. Aprecierea faţă de Regatul mesianic îi îndemna nu numai să manifeste o amabilitate plină de căldură asupra unşilor Domnului, dar şi să-şi dedice viaţa lui Iehova prin Cristos şi să devină strâns asociaţi cu unşii săi, participând cu zel la lucrarea pe care o îndeplinesc ei. Faci tu aceasta? Celor ce fac lucrul acesta, Regele le va spune: „Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, de moşteniţi împărăţia care v-a fost pregătită de la întemeierea lumii“. Înaintea lor se va afla grandioasa perspectivă a vieţii veşnice în perfecţiune în domeniul pământesc al Regatului. — Matei 25:34, 46.
‘Marea mulţime’ — Unde merg ei?
16. a) Ce concepţii eronate au avut la început Studenţii Bibliei cu privire la identitatea marii mulţimi, din Apocalipsa 7:9? b) Când şi pe ce bază a fost corectat punctul lor de vedere?
16 Un timp, slujitorii lui Iehova au crezut că marea mulţime din Apocalipsa 7:9, 10 era diferită de alte oi din Ioan 10:16 şi de oile din Matei 25:33. Deoarece Biblia spune că ele ‘stau în picioare înaintea scaunului de domnie’ se credea că ele vor fi în cer — nu pe tronuri, domnind în calitate de comoştenitori cu Cristos, ci într-un loc secundar în faţa tronului. Ei erau priviţi ca fiind creştini mai puţin fideli, care nu au manifestat un spirit de adevărat sacrificiu de sine. În 1935 acest punct de vedere a fost corectat.b O examinare a versetului din Apocalipsa 7:9 în lumina unor texte ca Matei 25:31, 32 a făcut să se înţeleagă clar că oamenii pot fi „înaintea tronului“ aici pe pământ. S-a subliniat, de asemenea, că Dumnezeu nu are două norme de fidelitate. Toţi cei ce doresc să aibă aprobarea sa trebuie să-şi păstreze integritatea faţă de el. — Matei 22:37, 38; Luca 16:10.
17, 18. a) Ce anume a determinat marea creştere, survenită din 1935 încoace, a numărului celor ce aşteaptă cu nerăbdare viaţa eternă pe pământ? b) La ce lucrare vitală participă cu zel membrii marii mulţimi?
17 Poporul lui Iehova a vorbit timp de mulţi ani despre promisiunile lui Dumnezeu privitoare la pământ. Date fiind aşteptările lor cu privire la anii ’20, ei au proclamat că „milioane care trăiesc acum nu vor muri niciodată“. Dar numărul celor care au acceptat îngrijirea lui Dumnezeu privitoare la viaţă nu a ajuns la data aceea la milioane. Majoritatea celor care au acceptat adevărul au primit prin spiritul sfânt speranţa vieţii cereşti. Cu toate acestea, în special după 1935 a avut loc o schimbare marcantă. Turnul de veghere nu ignorase speranţa vieţii eterne pe pământ. Slujitorii lui Iehova vorbiseră timp de decenii despre aceasta şi îi căutaseră pe cei care corespundeau descrierii biblice. Însă la timpul stabilit, Iehova a dirijat lucrurile de aşa manieră încât aceştia au devenit evidenţi.
18 Rapoartele disponibile arată că timp de mulţi ani majoritatea asistenţilor la Comemorare se împărtăşeau din embleme. Dar într-un interval de 25 de ani de la 1935, asistenţa la Comemorarea anuală a morţii lui Cristos a crescut în mod impresionant, depăşind de peste o sută de ori numărul celor care se împărtăşeau din embleme. Cine erau aceştia? Viitorii membri ai marii mulţimi. Evident, sosise timpul ca Iehova să-i adune şi să-i pregătească pentru supravieţuirea marelui necaz iminent. Aşa cum s-a profeţit, ei vin „din toate naţiunile şi triburile şi popoarele şi limbile“ (Apocalipsa 7:9, NW). Ei participă cu zel la lucrarea pe care a profeţit-o Isus când a spus: „Evanghelia aceasta a împărăţiei va fi predicată în toată lumea ca o mărturie pentru toate popoarele. Şi atunci va veni sfârşitul“. — Matei 24:14.
[Note de subsol]
a Pentru o analiză actualizată şi detaliată cu privire la ţarcurile din Ioan, capitolul 10, vezi Turnul de veghere din 1 februarie 1985, paginile 17–26 şi cel din 15 februarie 1984, pagina 31 (în limba engleză).
b Vezi Turnul de veghere din 1 şi 15 august 1935 (în engleză).
Ce veţi răspunde?
◻ De ce este de interes special viziunea din Apocalipsa, capitolul 7?
◻ De ce alte oi din Ioan 10:16 nu se limitează la păgânii deveniţi creştini?
◻ Ce trebuie să se confirme în cazul celor ce corespund descrierii biblice cu privire la alte oi?
◻ Cum subliniază parabola despre oi şi capre respectul faţă de autoritatea Regatului?
◻ Ce anume arată când a sosit timpul ca Iehova să strângă marea mulţime din Apocalipsa 7:9?