V-aţi întrebat?

De ce a fost neobişnuit faptul că apostolul Petru a rămas în casa unui tăbăcar înainte de a i se spune să meargă la Corneliu?

▪ În relatarea din cartea biblică Faptele se spune că Petru a stat „mai multe zile în Iope la un oarecare Simon, un tăbăcar“, care avea „casa lângă mare“ (Faptele 9:43; 10:6). Pentru evrei, meseria de tăbăcar era necurată şi umilitoare. Conform Talmudului, tăbăcarii le erau inferiori chiar şi celor ce strângeau baliga. Munca lui Simon presupunea ca el să se atingă de corpul mort al animalelor, ceea ce îl făcea în permanenţă necurat din punct de vedere ceremonial (Leviticul 5:2; 11:39). Potrivit unor surse, se pare că Simon folosea apă din mare, iar atelierul său era situat la periferia oraşului, deoarece tăbăcitul pieilor degaja un miros neplăcut.

Cu toate acestea, se pare că Petru n-a avut nimic împotrivă să fie găzduit de Simon. De aici înţelegem că Petru învăţase, probabil, să respingă prejudecăţile pe care le aveau evreii faţă de oamenii consideraţi necuraţi, aşa cum procedase mai înainte Isus (Matei 9:11; Luca 7:36–50).

Ce a vrut să spună Isus prin cuvintele „tu ai spus-o“?

▪ Când Caiafa, marele preot al evreilor, i-a cerut lui Isus să declare public că era Cristosul, Fiul lui Dumnezeu, Isus a răspuns: „Tu ai spus-o!“ (Matei 26:63, 64). Ce a vrut să spună Isus prin aceste cuvinte?

Isus nu încerca să ocolească răspunsul la întrebarea lui Caiafa. După cât se pare, „tu ai spus-o“ era o expresie idiomatică ebraică des întrebuinţată pentru a confirma adevărul unei afirmaţii. De exemplu, în Talmudul de la Ierusalim, o lucrare religioasă compilată în secolul al IV-lea e.n., se vorbeşte despre un evreu care, fiind întrebat dacă un anumit rabin murise, a răspuns: „Tu ai spus-o“. Expresia a fost înţeleasă ca o confirmare a faptului că rabinul murise.

Isus a recunoscut dreptul marelui preot de a-i cere să facă o declaraţie sub jurământ. În plus, dacă ar fi tăcut, Isus ar fi lăsat să se înţeleagă că nu era el Cristosul. Aşadar, prin cuvintele „tu ai spus-o“, Isus a răspuns afirmativ la întrebarea marelui preot. În relatarea paralelă a lui Marcu, răspunsul curajos al lui Isus la întrebarea lui Caiafa a fost redat astfel: „Sunt“ (Marcu 14:62; vezi şi Matei 26:25 şi Marcu 15:2).

[Legenda fotografiei de la pagina 18]

Tăbăcărie din Fez (Maroc)