Ce spune Biblia despre Fecioara Maria?

• Răspunsul Bibliei

• Cum a fost posibil ca o fecioară să-l nască pe Isus?

• De ce s-a născut Isus dintr-o fecioară?

• A rămas Maria fecioară tot restul vieții?

• S-a datorat nașterea lui Isus dintr-o fecioară „neprihănitei zămisliri”?

• Ar trebui să o venerăm pe Maria?

Biblia afirmă că Maria, mama lui Isus, a avut privilegiul extraordinar de a-l naște pe Isus când era încă virgină. Acest miracol a fost prezis în cartea Isaia, iar împlinirea profeției a fost consemnată de Matei și de Luca în evangheliile lor.

Isaia a prezis despre venirea pe lume a lui Mesia: „Iată că tânăra va rămâne însărcinată [și] va naște un fiu”. (Isaia 7:14) Sub inspirație divină, evanghelistul Matei a aplicat profeția lui Isaia la sarcina Mariei. După ce a relatat că Maria a rămas însărcinată printr-un miracol, Matei a adăugat: „Toate acestea s-au întâmplat ca să se împlinească ce spusese Iehova prin profetul său, când a zis: «Iată că fecioaraa va rămâne însărcinată, va naște un fiu și îi vor pune numele Emanuel», care, tradus, înseamnă: «Dumnezeu este cu noi»”. (Matei 1:22, 23)

Și evanghelistul Luca a relatat că Maria a rămas însărcinată în mod miraculos. El a scris că Dumnezeu l-a trimis pe îngerul Gabriel „la o fecioară promisă în căsătorie unui bărbat pe nume Iosif, din casa lui David. Numele fecioarei era Maria”. (Luca 1:26, 27) Maria însăși a confirmat că era fecioară. După ce a aflat că avea să devină mama lui Isus, promisul Mesia, Maria a întrebat: „Cum se va face aceasta, de vreme ce n-am relații intime cu vreun bărbat?”. (Luca 1:34)

Maria a rămas însărcinată prin intermediul spiritului sfânt, forța activă a lui Dumnezeu. (Matei 1:18) Îngerul i-a spus: „Spiritul sfânt va veni peste tine și puterea Celui Preaînalt te va acoperi cu umbra sa. Astfel, și cel ce se va naște va fi numit sfânt, Fiul lui Dumnezeu”.b (Luca 1:35) Printr-un miracol, Dumnezeu a transferat viața Fiului său din cer în pântecele Mariei.

Prin nașterea din fecioara Maria, Dumnezeu i-a dat lui Isus un corp uman perfect prin care să poată salva omenirea din păcat și moarte. (Ioan 3:16; Evrei 10:5) Dumnezeu a transferat viața lui Isus în pântecele Mariei. Spiritul sfânt a acționat ca un scut în jurul embrionului aflat în dezvoltare pentru ca acesta să nu fie atins în vreun fel de imperfecțiune. (Luca 1:35)

Astfel, Isus s-a născut ca om perfect, așa cum fusese și Adam înainte de a păcătui. Biblia spune despre Isus: „El n-a comis păcat”. (1 Petru 2:22) Fiind perfect, Isus i-a putut răscumpăra pe oameni din păcat și moarte. (1 Corinteni 15:21, 22; 1 Timotei 2:5, 6)

Biblia nu spune că Maria ar fi rămas fecioară tot restul vieții, ci arată că a avut și alți copii. (Matei 12:46; Marcu 6:3; Luca 2:7; Ioan 7:5)

Nu. Potrivit New Catholic Encyclopedia, prin doctrina neprihănitei zămisliri se înțelege că „fecioara Maria a fost, încă de la începutul vieții ei, adică de la concepere, fără păcat. Restul omenirii moștenește păcatul . . . Dar Dumnezeu i-a arătat o favoare specială Mariei și a protejat-o de păcatul strămoșesc”.c

Biblia însă nu afirmă nicăieri că Maria ar fi fost neatinsă de păcatul originar. (Psalmul 51:5; Romani 5:12) De fapt, Maria însăși a dovedit că era păcătoasă când a adus jertfa pentru păcat cerută mamelor prin Legea mozaică. (Leviticul 12: 2-8; Luca 2:21-24) În New Catholic Encyclopedia se spune: „Scripturile nu vorbesc în mod explicit despre doctrina neprihănitei zămisliri . . . Aceasta este o învățătură a Bisericii”.

Maria este un exemplu excelent în ce privește credința, ascultarea, umilința și spiritualitatea. Ea se numără printre cei fideli demni de imitat. (Evrei 6:12)

Deși Maria a avut un rol unic ca mamă a lui Isus, Biblia nu ne învață să ne închinăm sau să ne rugăm ei. Isus nu i-a acordat niciodată mamei sale o onoare deosebită și nici nu și-a îndemnat discipolii să facă acest lucru. De fapt, în afară de Evanghelii și de cartea Faptele, în care este menționată o singură dată, niciuna dintre celelalte 22 de cărți ale Noului Testament nu o amintește pe Maria. (Faptele 1:14)

Nu există nicio dovadă că Maria ar fi primit o atenție deosebită din partea creștinilor din secolul I, cu atât mai puțin că ar fi fost venerată de aceștia. Dimpotrivă, Biblia ne învață să ne închinăm doar lui Dumnezeu. (Matei 4:10)