Să rezolvăm neînțelegerile în spiritul iubirii

 1, 2. Ce conflicte sunt menționate în Geneza și de ce ar trebui să le acordăm atenție?

TE-AI gândit vreodată la conflictele personale menționate în Biblie? Numai în primele capitole din Geneza găsim câteva exemple în acest sens. Cain l-a ucis pe Abel (Gen. 4:3-8). Lameh l-a omorât pe un tânăr pentru că acesta l-a lovit (Gen. 4:23). Păzitorii turmelor lui Avraam (Avram) și cei ai turmelor lui Lot s-au certat (Gen. 13:5-7). Sara (Sarai) s-a supărat pe Avraam pentru că Agar o privea cu dispreț (Gen. 16:3-6). Ismael era împotriva tuturor și mâna tuturor era împotriva lui (Gen. 16:12).

² De ce menționează Biblia astfel de conflicte? Un motiv este acela de a ne ajuta să înțelegem de ce trebuie să păstrăm pacea. Biblia ne arată și cum putem să facem lucrul acesta. Citind în ea relatări despre oameni reali, care s-au confruntat cu probleme reale, avem parte de foloase. Vedem rezultatele eforturilor lor și, astfel, putem să aplicăm anumite idei la unele situații cu care ne confruntăm. Da, toate aceste relatări ne pot ajuta să vedem cum ar trebui sau cum nu ar trebui să reacționăm în situații similare (Rom. 15:4).

 3. Ce vom analiza în acest articol?

³ În acest articol vom vedea de ce slujitorii lui Iehova trebuie să-și rezolve neînțelegerile și cum pot să facă lucrul acesta. De asemenea, vom analiza unele principii biblice care ne pot ajuta să aplanăm conflictele și să fim în relații bune cu semenii și cu Iehova Dumnezeu.

 4. Ce atitudine este răspândită în lume și cu ce rezultat?

⁴ Satan este principalul vinovat pentru vrajba și neînțelegerile dintre oameni. În Eden, el a susținut că fiecare persoană poate și ar trebui să decidă ce este bine și ce este rău, fără să țină cont de Dumnezeu (Gen. 3:1-5). Consecințele acestui mod de gândire sunt evidente. Lumea este plină de oameni care acționează în virtutea unui spirit de independență ce alimentează mândria, egocentrismul și competiția. Oricine se lasă influențat de acest spirit susține, de fapt, afirmația lui Satan că este înțelept să-ți urmărești propriile interese, indiferent de modul în care acest lucru i-ar afecta pe alții. Această atitudine egoistă duce la vrajbă. De aceea, să nu uităm că „omul iute la mânie stârnește vrajbă și cine se înfurie repede comite multe fărădelegi” (Prov. 29:22).

 5. Cum i-a învățat Isus pe oameni să rezolve neînțelegerile?

⁵ Însă Isus i-a învățat pe oameni să caute pacea, chiar dacă acest lucru pare să nu fie în interesul lor. În Predica de pe munte, Isus a dat sfaturi excelente cu privire la modul de a rezolva neînțelegerile sau situațiile care pot da naștere la conflicte. De exemplu, el și-a îndemnat discipolii să fie blânzi, să fie împăciuitori, să nu țină mânie, să-și rezolve repede problemele și să-și iubească dușmanii (Mat. 5:5, 9, 22, 25, 44).

 6, 7. a) De ce este important să rezolvăm repede neînțelegerile? b) Ce întrebări ar trebui să-și pună toți slujitorii lui Iehova?

⁶ Eforturile noastre de a-i sluji lui Dumnezeu, cum ar fi rugăciunile, participarea la întruniri și la lucrarea de predicare, precum și alte aspecte ale închinării noastre, sunt zadarnice dacă refuzăm să facem pace cu alții (Mar. 11:25). Nu putem să fim prieteni cu Dumnezeu dacă nu suntem dispuși să le iertăm altora greșelile. (Citește Luca 11:4; Efeseni 4:32.)

⁷ Fiecare slujitor al lui Iehova trebuie să se gândească atent și sincer dacă este iertător și dacă este în relații pașnice cu alții. Îi ierți cu mărinimie pe frații tăi de credință? Îți place să petreci timp cu ei? Iehova se așteaptă ca slujitorii săi să fie iertători. Dacă conștiința îți spune că trebuie să faci îmbunătățiri în această privință, roagă-l pe Iehova să te ajute să le faci! Tatăl nostru ceresc va asculta aceste rugăciuni pline de umilință și va răspunde la ele (1 Ioan 5:14, 15).

 8, 9. Ce ar trebui să facem dacă cineva ne jignește?

⁸ Întrucât toți oamenii sunt imperfecți, mai devreme sau mai târziu, cineva va spune sau va face ceva ce te va jigni. Acest lucru este inevitabil (Ecl. 7:20; Mat. 18:7). Cum vei reacționa? Să vedem ce s-a întâmplat în următoarea situație: La o reuniune la care au participat mai mulți Martori, doi frați au fost salutați de o anumită soră într-un mod pe care unul dintre ei l-a considerat nepotrivit. Când cei doi frați au rămas singuri, fratele care s-a supărat a început s-o critice pe acea soră pentru ceea ce spusese. Însă celălalt frate i-a amintit că sora îi slujise lui Iehova în condiții grele 40 de ani; el era sigur că ea n-a vrut să-i supere. După ce s-a gândit puțin, primul frate a spus: „Ai dreptate”. Astfel, problema s-a încheiat.

⁹ Ce arată această experiență? Modul în care reacționezi în situațiile în care te-ai putea simți jignit depinde de tine. O persoană iubitoare acoperă greșelile minore. (Citește Proverbele 10:12; 1 Petru 4:8.) Iehova consideră că ‘este frumos din partea ta să treci peste fărădelege’ (Prov. 19:11; Ecl. 7:9). De aceea, primul lucru la care ar trebui să te gândești când cineva se poartă cu tine într-un mod care ar putea părea lipsit de bunătate sau de respect este: Pot trece cu vederea această situație? Chiar trebuie să fac caz de asta?

10. a) Cum a reacționat inițial o soră când a fost criticată? b) Ce idee biblică a ajutat-o pe această soră să-și păstreze pacea?

¹⁰ Ne-ar putea fi greu să nu ne supărăm când suntem criticați. Să ne gândim la situația unei pioniere, pe care o vom numi Lucy. Unii membri ai congregației au făcut comentarii negative despre modul în care predica și își folosea timpul. Lucy s-a simțit rănită și le-a cerut sfatul unor frați maturi. Ea spune: „Sfaturile lor bazate pe Biblie m-au ajutat să am un punct de vedere corect față de părerile altora și să mă concentrez la ceea ce contează cel mai mult, părerea lui Iehova”. Lucy s-a simțit încurajată când a citit Matei 6:1-4. (Citește.) Acest pasaj i-a amintit că obiectivul ei ar trebui să fie acela de a-l bucura pe Iehova. Ea spune: „Chiar dacă alții fac comentarii negative despre activitatea mea, eu îmi păstrez bucuria, deoarece știu că fac tot ce pot ca să am zâmbetul aprobator al lui Iehova”. După ce a ajuns la această concluzie, Lucy a ales cu înțelepciune să treacă cu vederea acele remarci negative.

11, 12. a) Cum ar trebui să reacționeze un creștin dacă află că fratele său „are ceva împotriva” lui? b) Ce putem învăța din modul în care Avraam a rezolvat o problemă? (Vezi imaginea de la începutul articolului.)

¹¹ „Toți ne poticnim de multe ori” (Iac. 3:2). Să presupunem că un frate s-a simțit jignit de ceva ce ai spus sau ai făcut. Ce ar trebui să faci? Isus a zis: „Dacă îți aduci darul la altar și acolo îți amintești că fratele tău are ceva împotriva ta, lasă-ți darul acolo, în fața altarului, și pleacă. Fă mai întâi pace cu fratele tău și apoi, când te vei întoarce, oferă-ți darul” (Mat. 5:23, 24). În armonie cu sfatul lui Isus, ar trebui să vorbești cu fratele tău. Cu ce obiectiv? Nu acela de a arunca o parte din vină asupra fratelui tău, ci acela de a-ți recunoaște vina și a face pace. Cel mai important este să fim în pace cu frații noștri de credință.

¹² O relatare biblică în care slujitorii lui Dumnezeu au rezolvat în mod pașnic o problemă ce ar fi putut provoca dezbinare este relatarea despre Avraam și nepotul său Lot, menționată la începutul articolului. Amândoi aveau turme și se pare că între păzitorii acestora a izbucnit o ceartă cu privire la pășuni. Vrând să pună capăt tensiunilor, Avraam l-a lăsat pe Lot să aleagă primul zona în care dorea să se așeze (Gen. 13:1, 2, 5-9). Ce exemplu demn de urmat! Avraam a urmărit pacea, nu propriile interese. A avut el de pierdut pentru că a dat dovadă de generozitate? Nici pe departe. Imediat după incidentul cu Lot, Iehova i-a promis lui Avraam mari binecuvântări (Gen. 13:14-17). Dumnezeu nu va permite niciodată ca slujitorii săi să sufere pierderi de durată pentru că au acționat în armonie cu principiile divine și pentru că și-au rezolvat neînțelegerile în spiritul iubirii.^[1]

13. Cum a reacționat un supraveghetor la niște cuvinte tăioase și ce putem învăța din exemplul său?

¹³ Să ne gândim la o situație din zilele noastre. Când noul supraveghetor al unui departament de la congres l-a sunat pe un frate ca să-l întrebe dacă ar putea sluji ca voluntar, fratele a făcut mai multe remarci tăioase, după care a închis telefonul. Fratele se simțea rănit din cauza modului în care îl tratase fostul supraveghetor. Noul supraveghetor nu s-a supărat pentru această ieșire, dar nici n-a putut s-o ignore. După o oră l-a sunat din nou. El i-a spus fratelui că încă nu avuseseră ocazia să se cunoască și că ar vrea să rezolve lucrurile împreună. O săptămână mai târziu, ei s-au întâlnit la o sală a Regatului. După ce au făcut o rugăciune, ei au stat de vorbă o oră, timp în care fratele i-a explicat problema. Supraveghetorul l-a ascultat cu empatie și i-a împărtășit unele idei din Biblie, astfel că cei doi s-au despărțit în termeni buni. Apoi, fratele a slujit ca voluntar la congres, iar acum îi este recunoscător supraveghetorului pentru că l-a tratat cu calm și cu bunătate.

14, 15. a) Când ar trebui să aplicăm sfatul din Matei 18:15-17? b) Care sunt cei trei pași menționați de Isus și ce obiectiv ar trebui să avem când îi urmăm?

¹⁴ Majoritatea neînțelegerilor dintre creștini pot și ar trebui să fie rezolvate în particular de persoanele în cauză. Totuși, Isus a spus că în unele situații ar putea fi nevoie să fie implicată și congregația. (Citește Matei 18:15-17.) Care este rezultatul dacă cel ce a greșit refuză să asculte de fratele său, de martori și de congregație? El trebuie tratat „ca un om al națiunilor și ca un încasator de impozite”. În prezent am spune că el trebuie să fie exclus. Seriozitatea acestei măsuri arată că acel „păcat” nu se referă la o mică neînțelegere. Dimpotrivă, a fost 1) un păcat care a dus la o situație pe care persoanele implicate o puteau rezolva, dar și 2) un păcat suficient de grav încât să atragă după sine excluderea dacă situația nu se rezolvă. Astfel de păcate ar putea presupune o anumită formă de fraudă sau pătarea reputației unei persoane prin calomnie. Cei trei pași menționați de Isus se aplică numai în aceste condiții. Greșeala nu a constat în păcate precum adulterul, homosexualitatea, apostazia, idolatria sau alte păcate grave, care trebuie aduse neapărat în atenția bătrânilor de congregație.

¹⁵ Obiectivul sfatului lui Isus era ajutarea unui frate în spiritul iubirii (Mat. 18:12-14). Mai întâi, ar trebui să încerci să rezolvi problema fără a-i implica pe alții. Ar putea fi necesar să discuți de mai multe ori cu cel care a păcătuit. Dacă problema nu se rezolvă, vorbește cu el în prezența unor persoane care au fost martore la acel păcat sau în prezența altora care te pot ajuta să înțelegi dacă s-a comis cu adevărat un păcat. Dacă reușești să rezolvi problema cu ajutorul lor, „l-ai câștigat pe fratele tău”. Problema trebuie adusă în atenția bătrânilor numai după ce s-au făcut eforturi repetate de a-l ajuta pe cel care a păcătuit, însă fără succes.

16. Ce anume arată că respectarea sfatului lui Isus este o modalitate practică și iubitoare de a rezolva neînțelegerile?

¹⁶ Situațiile în care frații trebuie să urmeze toți pașii din Matei 18:15-17 sunt rare. Acest lucru este încurajator, deoarece înseamnă că, de obicei, se găsește o soluție înainte ca situația să devină atât de gravă, încât cel care a păcătuit să trebuiască să fie exclus din congregație din cauză că nu s-a căit. Deseori, cel care a păcătuit își conștientizează greșeala și îndreaptă lucrurile. Sau persoana față de care a greșit ar putea considera că nu mai are un motiv real pentru a se plânge și ar putea alege să ierte. Indiferent de situație, cuvintele lui Isus arată că bătrânii nu ar trebui să fie implicați prematur în astfel de neînțelegeri. Ei pot interveni numai dacă au fost parcurși primii doi pași și dacă există dovezi solide prin care se poate arăta clar ce s-a întâmplat.

17. De ce binecuvântări ne vom bucura dacă ne străduim ‘să căutăm pacea’ unii cu alții?

¹⁷ Cât timp vom fi imperfecți, vom continua să-i supărăm pe alții. Discipolul Iacov a scris: „Dacă cineva nu se poticnește în cuvânt, este un om perfect, capabil și să-și țină în frâu tot corpul” (Iac. 3:2). Pentru a rezolva neînțelegerile, trebuie să facem eforturi sincere ca ‘să căutăm pacea și s-o urmărim’ (Ps. 34:14). Dacă suntem împăciuitori, ne vom bucura de relații bune cu frații de credință și vom contribui la unitatea congregației (Ps. 133:1-3). Mai presus de toate, vom avea o relație bună cu Iehova, „Dumnezeul care dă pace” (Rom. 15:33). De aceste binecuvântări au parte cei ce rezolvă neînțelegerile în spiritul iubirii.