Care este singurul motiv biblic pentru divorț pentru creștini?

În Predica de pe Munte, Isus Cristos a spus: „De asemenea, s-a zis: «Cine divorțează de soția lui să-i dea un certificat de divorț». Dar eu vă spun că cine divorțează de soția lui dintr-un alt motiv decât imoralitatea sexuală o pune în pericolul de a comite adulter și cine se căsătorește cu femeia divorțată se face vinovat de adulter”. (Mt 5:31, 32) De asemenea, după ce le-a spus fariseilor că posibilitatea de a divorța de soțiile lor nu a fost prevăzută „de la început”, Isus a spus: „Eu vă spun că cine divorțează de soția lui din alt motiv decât imoralitatea sexuală și se căsătorește cu alta se face vinovat de adulter”. (Mt 19:8, 9) În prezent, se face în general o distincție între „imoralitate sexuală” și „adulter”. Expresia „imoralitate sexuală” este adesea folosită pentru a se referi la relații sexuale consensuale între persoane necăsătorite. Pe de altă parte, termenul „adulter” este folosit cu referire la relații sexuale consensuale între o persoană căsătorită și o persoană de sex opus care este alta decât partenerul său de căsătorie. Cu toate acestea, conform articolului IMORALITATE SEXUALĂ, expresia „imoralitate sexuală” este o redare a cuvântului grecesc porneía și include toate formele de relații sexuale nelegitime în afara căsătoriei. De aceea, cuvintele lui Isus din Matei 5:32 și 19:9 arată că singurul motiv valid de divorț care rupe legătura căsătoriei este porneía comisă de oricare dintre soți. Un continuator al lui Cristos poate hotărî să divorțeze dacă dorește, având posibilitatea de a se recăsători, „însă numai în Domnul”. (1Co 7:39)

Actele sexuale imorale comise de o persoană căsătorită cu o persoană de același sex (homosexualitate) sunt necurate și dezgustătoare. Cei care practică astfel de acte și nu se căiesc nu vor moșteni Regatul lui Dumnezeu. Bineînțeles, Biblia condamnă și bestialitatea. (Le 18:22, 23; Ro 1:24-27; 1Co 6:9, 10) Toate aceste acte extrem de dezgustătoare sunt incluse în spectrul larg acoperit de termenul porneía. Demn de remarcat este că, sub Legea mozaică, homosexualitatea și bestialitatea erau pedepsite cu moartea, permițându-i partenerului nevinovat să se recăsătorească. (Le 20:13, 15, 16)

Isus Cristos a spus că „cine continuă să privească o femeie astfel încât s-o dorească a și comis adulter cu ea în inima lui”. (Mt 5:28) Totuși, Isus nu a spus că ce era în inimă, dar neîmplinit în realitate, putea constitui motiv de divorț. Cuvintele lui Cristos arată că cineva trebuie să-și păstreze inima curată și să nu-și alimenteze mintea cu gânduri și dorințe nepotrivite. (Flp 4:8; Iac 1:14, 15)

Legea rabinică evreiască sublinia obligația persoanelor căsătorite de a avea relații sexuale și îi dădea unui bărbat dreptul de a divorța de soția sa dacă aceasta nu putea avea copii. Totuși, Scripturile nu le dau creștinilor dreptul de a divorța dintr-un astfel de motiv. Infertilitatea Sarei, care a durat mulți ani, nu l-a determinat pe Avraam să divorțeze de ea; același lucru a fost valabil și în cazul lui Isaac și al Rebecăi, al lui Iacob și al Rahelei și al preotului Zaharia și al Elisabetei. (Ge 11:30; 17:17; 25:19-26; 29:31; 30:1, 2, 22-25; Lu 1:5-7, 18, 24, 57)

Nu există nicio bază scripturală pentru ca un creștin să divorțeze de partenerul său dacă acesta este incapabil din punct de vedere fizic să întrețină relații sexuale, dacă se îmbolnăvește mintal sau dacă suferă de o boală incurabilă sau gravă. Într-o astfel de situație, iubirea îl va îndemna pe un creștin să arate îndurare față de partenerul său, în loc să divorțeze de acesta. (Ef 5:28-31) Biblia nu le oferă creștinilor nici dreptul de a divorța din cauza diferențelor de religie; dimpotrivă, ea arată că, rămânând cu un partener necredincios, un creștin îl poate câștiga ajutându-l să accepte adevărul. (1Co 7:12-16; 1Pe 3:1-7)

În Predica de pe Munte, Isus a spus că „cine divorțează de soția lui dintr-un alt motiv decât imoralitatea sexuală o pune în pericolul de a comite adulter și cine se căsătorește cu femeia divorțată se face vinovat de adulter”. (Mt 5:32) Prin aceste cuvinte, Cristos a arătat că, dacă un soț divorțează de soția lui din alte motive decât „imoralitatea sexuală” (porneía), el o expune riscului de a comite adulter în viitor. De aceea, un astfel de divorț nu desface legătura conjugală, așa că soția nevinovată nu este liberă să se căsătorească și să aibă relații sexuale cu un alt bărbat. Când a spus că „cine se căsătorește cu femeia divorțată se face vinovat de adulter”, Cristos s-a referit la o soție care era divorțată ‘din alte motive decât imoralitatea sexuală’ (porneía). O astfel de femeie este divorțată din punct de vedere legal, dar nu și din punct de vedere scriptural.

Totuși, aceste pasaje trebuie înțelese prin prisma citatului complet consemnat de Matei. El folosește expresia „din alt motiv decât imoralitatea sexuală” (Mt 19:9; vezi și 5:32), arătând astfel că ceea ce au menționat Marcu și Luca se aplică în cazurile de divorț care nu au ca motiv „imoralitatea sexuală” (porneía) comisă de unul dintre partenerii de căsătorie.