CAPERNAUM

[din ebr.; înseamnă „Satul lui Naum” sau „Satul mângâierii”]

Oraș de pe țărmul nord-vestic al Mării Galileii care a avut o mare importanță în cadrul serviciului pământesc al lui Isus. În Capernaum exista un birou de taxe, unde se afla Matei când l-a chemat Isus să-i devină discipol (Mt 9:9), și, probabil, o unitate militară, întrucât în acest oraș locuia un centurion (Mt 8:5). De asemenea, aici locuia un slujitor al regelui suficient de bogat pentru a avea sclavi (Ioa 4:46-53). Prin urmare, Capernaumul nu a fost o localitate neînsemnată, ci una destul de mare și de importantă pentru a putea fi numită „un oraș” din Galileea (Lu 4:31).

În ce privește locul unde s-a aflat Capernaumul, s-au emis în principal două ipoteze. Mulți cercetători au sugerat că orașul s-a aflat la Khan Minyeh (Horvat Minnim), un loc cu ruine situat pe țărmul Mării Galileii, în nord-estul câmpiei Ghenezaret. Însă în urma săpăturilor arheologice s-a constatat că ruinele sunt de origine arabă. Astfel, rămâne valabilă a doua ipoteză, Tell Hum (Kefar Nahum), un sit mare cu ruine, aflat pe țărm, la circa 4 km N-E de Khan Minyeh și cam la aceeași distanță S-V de locul unde râul Iordan se varsă în Marea Galileii. Câmpia de coastă este aici destul de îngustă, dar, în vechime, exista un drum care venea de la Iordan, cobora pe la Capernaum, trecea prin câmpia Ghenezaret și făcea legătura cu importanta rută comercială ce lega Mesopotamia de Egipt, trecând prin Damasc și traversând Palestina. Câmpia Ghenezaret este udată de câteva râuri ce se varsă în apele albastre ale Mării Galileii. Marea cantitate de materie vegetală pe care o aduc cu ele atrage mulți pești, ceea ce face ca zona să fie un loc excelent pentru pescuit (IMAGINE, vol. 2, p. 739, engl.).

Isus, împreună cu mama, frații și discipolii săi, a mers la Capernaum la începutul serviciului său, după ce a participat la nunta din Cana, la care a înfăptuit primul său miracol. El a stat la Capernaum câteva zile, după care a urcat la Ierusalim pentru a ține Paștele din anul 30 e.n. (Ioa 2:12, 13).

Mai târziu, Isus și-a început amplul serviciu în Galileea. Aflat din nou în Cana, el l-a vindecat de la distanță pe fiul unui membru al curții regelui Irod Antipa. Copilul bolnav se afla în Capernaum, la circa 26 km de Cana (Ioa 4:46-54). Se pare că vestea despre acest miracol s-a răspândit cu repeziciune în orașele învecinate. Când a mers din Cana în Nazaret, orașul unde crescuse, Isus le-a spus celor ce-l ascultau că aveau să-i ceară să facă în Nazaret ʻlucrurile despre care auziseră că s-au întâmplat în Capernaumʼ (Lu 4:16, 23). După ce a plecat din Nazaret, unde oamenii au încercat să-l omoare, Isus „s-a stabilit în Capernaum, lângă mare, în regiunea lui Zabulon și a lui Neftali” (Mt 4:13-16; Lu 4:28-31). Astfel, el a împlinit profeția lui Isaia (9:1, 2) potrivit căreia, în acea regiune, poporul care umbla în întuneric avea să vadă o mare lumină.

Este posibil ca Isus să fi fost pe malul mării, în câmpia Ghenezaret, aflată la mică distanță sud-vest de Capernaum, când i-a întâlnit din nou pe Petru și pe Andrei (care erau deja discipolii săi; Ioa 1:35-42) și le-a adresat invitația de a-l însoți în serviciu, invitație pe care le-a adresat-o apoi și lui Iacov și lui Ioan (Mr 1:16-21). După aceea, Isus a predicat în sinagoga din Capernaum și a vindecat un demonizat. Din acest oraș poziționat strategic, vestea despre predicarea și miracolele sale „a ajuns în toate colțurile ținutului din jur” (Lu 4:31-37; Mr 1:21-28; vezi SINAGOGĂ). Petru și Andrei, care erau pescari, locuiau în Capernaum. În casa lor, Isus a vindecat-o pe soacra lui Petru. În urma acestui miracol, casa a fost luată cu asalt de oamenii care aduceau la Isus bolnavi și demonizați ca să fie vindecați (Mr 1:29-34; Lu 4:38-41).

După un tur de predicare în Galileea, Isus, însoțit de cei patru discipoli pe care îi chemase să-l urmeze, s-a întors în Capernaum. La acel moment, Capernaumul putea fi numit deja „orașul său”, locul unde se putea spune că era „acasă” (Mt 9:1; Mr 2:1). Mulțimile s-au adunat din nou în jurul casei, iar cu acea ocazie Isus a vindecat un paralitic, pe care oamenii l-au coborât în casă printr-o deschizătură făcută în acoperiș (Mr 2:2-12). Mai târziu, Isus a trecut pe lângă locul unde se încasau impozite și i-a adresat și lui Matei invitația de a-l urma. Astfel, Matei a devenit al cincilea discipol care i s-a alăturat lui Isus în serviciul său. În casa lui Matei, din Capernaum, Isus a participat la un mare ospăț, la care au fost prezenți mulți încasatori de impozite, un grup disprețuit de farisei (Mt 9:9-11; Lu 5:27-30).

După ce a mers prin Iudeea și a celebrat Paștele din 31 e.n. la Ierusalim, Isus s-a întors în Galileea. Se pare că el i-a ales pe cei 12 apostoli și a ținut Predica de pe munte pe un munte din vecinătatea Capernaumului (Lu 6:12-49). Când a intrat în Capernaum, la Isus au venit niște bătrâni ai iudeilor cu o rugăminte din partea unui centurion care dovedise iubire pentru națiunea evreiască și chiar construise o sinagogă în oraș. Văzând marea credință a centurionului în puterea sa de a-i vindeca sclavul bolnav chiar și de la distanță (așa cum Isus îl vindecase deja pe fiul slujitorului regelui), Isus s-a mirat și a profețit că „vor veni mulți de la răsărit și de la apus și se vor întinde la masă cu Avraam, cu Isaac și cu Iacob în regatul cerurilor” (Mt 8:5-13; Lu 7:1-10).

Spre sfârșitul celui de-al doilea tur de predicare în Galileea, după lucrarea pe care a făcut-o în ținutul gherasenilor (sau gadarenilor), de la sud-est de Marea Galileii, Isus „a trecut din nou . . . pe țărmul celălalt”, ajungând, probabil, în apropiere de Capernaum (Mt 8:28; Mr 5:1, 21; Lu 8:26, 40). Pe țărm îl aștepta o mare mulțime de oameni. Cu acea ocazie, o femeie bolnavă s-a vindecat doar atingând veșmântul lui Isus. Isus a făcut apoi un miracol și mai mare, înviind-o pe fiica lui Iair, președintele sinagogii. Și de această dată, deși Isus le-a poruncit celor prezenți să nu vorbească despre învierea făcută, „vestea s-a răspândit în toată regiunea” (Mt 9:18-26; Mr 5:22-43; Lu 8:40-56). Este posibil ca în Capernaum sau în vecinătate Isus să-i fi vindecat și pe cei doi orbi și pe bărbatul mut, posedat de un demon (Mt 9:27-34).

La sfârșitul celui de-al treilea tur de predicare în Galileea, cu puțin timp înainte de Paștele din 32 e.n. (Ioa 6:4), Isus a umblat pe apă în timp ce traversa Marea Galileii pentru a ajunge la Ghenezaret, în apropierea Capernaumului. După ce a intrat în Capernaum, a fost găsit de mulțimile care au venit după el de pe cealaltă parte a mării. Cei mai mulți însă îl căutau pentru a obține foloase materiale. Când Isus a ținut un discurs pentru a le corecta atitudinea, mulți dintre discipoli au renunțat să-l mai urmeze. Totuși, unii au rămas fideli (Mt 14:23-34; Mr 6:53; Ioa 6:17-71). După ce a ținut la Ierusalim Paștele din 32 e.n., se pare că Isus se afla tot în Capernaum când i-a mustrat pe fariseii care îi criticau pe discipoli, dar care anulau prin tradițiile lor Cuvântul lui Dumnezeu (Mt 15:1-20; Mr 7:1-23; Ioa 7:1).

Spre sfârșitul amplei sale activități desfășurate în Galileea și în partea de nord a țării, cu puțin timp înainte de Sărbătoarea Colibelor din 32 e.n., Isus se afla din nou în Capernaum când a procurat în mod miraculos bani pentru taxa de la templu și a făcut ilustrările cu privire la ce înseamnă a fi mare în Regatul cerurilor, la oaia rătăcită și la rezolvarea neînțelegerilor (Mt 17:24–18:35; Mr 9:33-50; Lu 9:46-50).

Isus a menționat Capernaumul împreună cu orașele învecinate, Corazin și Betsaida, ca fiind locurile în care a făcut majoritatea lucrărilor sale de putere (Mt 11:20-24; Lu 10:13-15). Capernaumul a fost „înălțat până la cer” în sens spiritual prin prezența lui Isus, prin predicarea sa și prin miracolele înfăptuite de el, dar acum avea să fie „coborât până în Hades”, Hadesul fiind în acest context simbolul umilirii orașului. Folosind o hiperbolă, Isus a arătat că până și Sodoma ar fi scăpat de distrugere dacă ar fi avut privilegiul pe care l-a avut Capernaumul. Asemenea Sodomei, Capernaumul nu mai există. Din el n-au mai rămas decât niște ruine, ruinele de la Tell Hum (Kefar Nahum), care se întind pe o distanță de circa 1,5 km de-a lungul coastei.