De ce să avem spirit de sacrificiu?

Bill este cap de familie, are peste 50 de ani şi e profesor de tehnologia construcţiilor. Pe parcursul anului, el petrece multe săptămâni pe propria-i cheltuială ajutând la proiectarea şi construirea de Săli ale Regatului pentru congregaţiile Martorilor lui Iehova. Emma este o fată de 22 de ani, cu o educaţie aleasă şi foarte competentă. În loc să urmeze obiective şi plăceri pur personale, ea petrece peste 70 de ore lunar ca ministru religios, ajutându-i pe oameni să înţeleagă Biblia. Maurice şi Betty sunt pensionari. În loc să adopte un stil de viaţă mai comod, ei s-au mutat în altă ţară pentru a-i ajuta pe oamenii de acolo să înveţe despre scopul lui Dumnezeu referitor la pământ.

ACESTE persoane nu se consideră speciale sau extraordinare. Ele sunt persoane obişnuite care fac ceea ce consideră că este bine. De ce îşi folosesc ele timpul, energia, aptitudinile şi resursele în interesul altora? Motivaţia lor este profunda iubire pentru Dumnezeu şi semenii lor. Această iubire a generat în fiecare dintre ele un autentic spirit de sacrificiu.

Ce se înţelege prin spirit de sacrificiu? Ei bine, a manifesta spirit de sacrificiu nu înseamnă a duce o viaţă austeră, sau ascetică. Aceasta nu presupune o renegare de sine extremă care ne răpeşte bucuria sau sentimentul de satisfacţie. Potrivit lucrării The Shorter Oxford English Dictionary, „spiritul de sacrificiu“ înseamnă efectiv „renunţarea la propriile interese, la propria fericire şi la propriile dorinţe din datorie faţă de alţii sau pentru bunăstarea altora“.

Isus Cristos, principalul exemplu

Isus Cristos, fiul unic-născut al lui Dumnezeu, este principalul exemplu de persoană care a manifestat spirit de sacrificiu. În existenţa sa preumană, viaţa lui trebuie să fi fost cât se poate de stimulatoare şi de satisfăcătoare. El s-a bucurat de o asociere intimă cu Tatăl său şi cu creaturile spirituale. Mai mult decât atât, Fiul lui Dumnezeu şi-a folosit aptitudinile în activităţi fascinante ca „meşter“ (NW) (Proverbele 8:30, 31). El a trăit, cu siguranţă, în condiţii mult superioare celor de care s-ar fi putut bucura vreodată chiar şi cea mai bogată persoană de pe pământ. El ocupase o poziţie înaltă şi privilegiată în cer după Iehova Dumnezeu.

Cu toate acestea, Fiul lui Dumnezeu „s-a golit pe sine, a luat formă de sclav şi a ajuns să fie în asemănarea oamenilor“ (Filipeni 2:7). El a renunţat de bunăvoie la toate avantajele de ordin personal devenind om şi oferindu-şi viaţa ca răscumpărare pentru a înlătura răul cauzat de Satan (Geneza 3:1–7; Marcu 10:45). Pentru aceasta, el a trebuit să vină să trăiască printre oamenii păcătoşi, într-o lume care zace în puterea lui Satan Diavolul (1 Ioan 5:19). De asemenea, el a trebuit să îndure necazuri şi neplăceri. Totuşi, indiferent de preţul pe care trebuia să-l plătească, Isus Cristos a fost hotărât să facă voia Tatălui său (Matei 26:39; Ioan 5:30; 6:38). Aceasta a dus la încercarea până la limită a iubirii şi a loialităţii lui Isus. Cât de departe a fost el dispus să meargă? „S-a umilit“, a spus apostolul Pavel, „şi a devenit ascultător până la moarte, da, moarte pe un stâlp de tortură“. — Filipeni 2:8.

„Păstraţi în voi această atitudine mintală“

Noi suntem îndemnaţi să urmăm exemplul lui Isus. „Păstraţi în voi această atitudine mintală ce era şi în Cristos Isus“, a îndemnat Pavel (Filipeni 2:5). Cum putem face acest lucru? O modalitate este aceea de a ‘privi cu interes personal nu doar propriile noastre treburi, ci şi treburile celorlalţi’ (Filipeni 2:4). Iubirea autentică „nu îşi caută propriile interese“. — 1 Corinteni 13:5.

În general, persoanele pline de grijă îi ajută pe alţii cu un devotament dezinteresat. Cu toate acestea, mulţi oameni de azi tind să fie egocentrici. Lumea are atitudinea „mai întâi eu“. Noi trebuie să ne ferim de spiritul lumii deoarece, dacă acesta reuşeşte să ne modeleze atitudinea, s-ar putea să ajungem să acordăm o primă importanţă dorinţelor personale. Apoi, tot ceea ce facem — modul în care ne folosim timpul, energia şi resursele — va fi dominat de interese egocentrice. Trebuie, aşadar, să luptăm în mod energic împotriva acestei influenţe.

Chiar şi sfaturile bine intenţionate pot uneori să ne diminueze spiritul de sacrificiu. Dându-şi seama până unde mergea spiritul de sacrificiu al lui Isus, apostolul Petru a spus: „Fii bun cu tine însuţi, Doamne“ (Matei 16:22). După cât se pare, lui îi era greu să accepte disponibilitatea lui Isus de a-şi sacrifica chiar şi viaţa în interesul suveranităţii Tatălui său şi al salvării omenirii. De aceea, el a încercat să-l sfătuiască pe Isus să nu facă acest lucru.

’Renegaţi-vă pe voi înşivă’

Cum a reacţionat Isus? Relatarea spune: „El s-a întors, s-a uitat la discipolii săi şi l-a admonestat pe Petru, şi a zis: «Treci înapoia mea, Satan, fiindcă nu ai gândurile lui Dumnezeu, ci ale oamenilor»“. Apoi Isus a chemat la el mulţimea împreună cu discipolii săi şi le-a zis: „Dacă cineva vrea să vină după mine, să se renege pe sine, să-şi ia stâlpul de tortură şi să mă urmeze încontinuu“. — Marcu 8:33, 34.

La aproximativ 30 de ani după ce i-a dat acest sfat lui Isus, Petru a arătat că înţelesese ce înseamnă spiritul de sacrificiu. El nu i-a îndemnat pe colaboratorii săi în credinţă să slăbească ritmul şi să fie buni cu ei înşişi, ci i-a sfătuit să-şi încingă mintea pentru activitate şi să înceteze să se mai conformeze dorinţelor lumeşti de dinainte. În pofida încercărilor, ei trebuiau să pună pe primul loc în viaţă înfăptuirea voinţei lui Dumnezeu. — 1 Petru 1:6, 13, 14; 4:1, 2.

Calea cea mai recompensatoare pe care o poate urma cineva este aceea de a-i acorda lui Iehova dreptul de proprietar al nostru, urmându-l pe Isus Cristos cu fidelitate şi lăsându-l pe Dumnezeu să ne dirijeze activităţile. În acest sens, Pavel a lăsat un excelent exemplu. Sentimentul urgenţei de care a dat el dovadă şi recunoştinţa lui faţă de Iehova l-au determinat să renunţe la aspiraţiile şi perspectivele lumeşti care l-ar fi putut împiedica să înfăptuiască voia lui Dumnezeu. „Din partea mea“, a spus el, „cât se poate de bucuros voi cheltui şi voi fi complet cheltuit“ în slujirea intereselor altora (2 Corinteni 12:15). Pavel şi-a folosit capacităţile pentru a promova interesele divine, nu ale sale. — Faptele 20:24; Filipeni 3:8.

Ce autoexaminare ne-am putea face pentru a vedea dacă avem o atitudine asemănătoare celei a apostolului Pavel? Ne-am putea pune următoarele întrebări: Cum îmi folosesc timpul, energia, capacităţile şi resursele? Îmi folosesc aceste daruri, precum şi alte daruri preţioase, doar în interes personal sau pentru a-i ajuta şi pe alţii? M-am gândit să particip mai mult la declararea veştii bune despre Regat — la această lucrare salvatoare de vieţi — probabil ca proclamator cu timp integral? Aş putea să iau parte mai mult la activităţi cum ar fi construirea şi întreţinerea Sălilor Regatului? Mă folosesc de orice ocazie pentru a-i ajuta pe cei aflaţi în nevoie? Îi dau lui Iehova tot ce am mai bun? — Proverbele 3:9.

„Mai multă fericire în a da“

Dar este într-adevăr înţelept să avem spirit de sacrificiu? Cu siguranţă, da! Pavel ştia din proprie experienţă că un astfel de spirit aduce bogate recompense. Lui i-a adus o mare fericire şi o imensă satisfacţie personală. Iată ce le-a explicat el bătrânilor din Efes când i-a întâlnit la Milet. Pavel a spus: „V-am arătat în toate lucrurile că, trudind astfel [cu spirit de sacrificiu], trebuie să le veniţi în ajutor celor ce sunt slabi şi trebuie să vă aduceţi aminte de cuvintele Domnului Isus, când el însuşi a zis: «Este mai multă fericire în a da decât în a primi»“ (Faptele 20:35). Milioane de oameni au constatat că manifestarea acestui spirit aduce chiar în prezent o mare fericire. Totodată, el va aduce bucurie în viitor, când Iehova îi va recompensa pe cei ce pun interesele sale şi ale altora mai presus de propriile lor interese. — 1 Timotei 4:8–10.

Când a fost întrebat de ce depunea atâtea eforturi pentru a-i ajuta pe alţii să construiască Săli ale Regatului, Bill a spus: „Simt o mare satisfacţie când ajut în acest fel congregaţiile considerate în general mai mici. Faptul de a-mi folosi aptitudinile şi experienţa spre binele altora îmi aduce multă bucurie“. De ce a ales Emma să-şi folosească energia şi aptitudinile pentru a-i ajuta pe alţii să afle adevărul scriptural? „Nu aş putea să-mi imaginez că fac altceva. Atât timp cât sunt tânără şi pot să efectuez această lucrare, nu vreau decât să fac tot ce pot pentru a-i fi plăcută lui Iehova şi pentru a-i ajuta pe alţii. Sacrificarea unor avantaje materiale este o nimica toată. Nu fac decât ceea ce trebuie, având în vedere ceea ce a făcut şi face Iehova pentru mine.“

Maurice şi Betty nu regretă că au renunţat să ducă o viaţă comodă, după ani întregi de muncă grea în care şi-au crescut copiii şi s-au îngrijit de cele necesare familiei. Acum, când sunt la pensie, ei vor să continue să facă ceva util şi constructiv în viaţă. „Acum nu vrem pur şi simplu să stăm cu mâinile încrucişate şi să ne odihnim“, au spus ei. „Faptul de a-i ajuta pe alţii să înveţe despre Iehova într-o ţară străină ne oferă posibilitatea de a face în continuare ceva util.“

Sunteţi hotărâţi să manifestaţi spirit de sacrificiu? Nu vă va fi uşor. Există o luptă constantă între dorinţele noastre umane imperfecte şi dorinţa noastră arzătoare de a-i fi plăcuţi lui Dumnezeu (Romani 7:21–23). Dar este o luptă care poate fi câştigată dacă îl lăsăm pe Iehova să ne îndrume viaţa (Galateni 5:16, 17). El nu va uita, cu siguranţă, lucrarea noastră făcută cu spirit de sacrificiu în serviciul său şi ne va binecuvânta din plin. Într-adevăr, Iehova Dumnezeu va ‘deschide zăgazurile cerurilor şi va turna peste noi o binecuvântare care va da pe deasupra’. — Maleahi 3:10; Evrei 6:10.

[Legenda ilustraţiei de la pagina 23]

Isus a avut spirit de sacrificiu. Aveţi şi voi?

[Legenda ilustraţiilor de la pagina 24]

Pavel şi-a concentrat eforturile asupra lucrării de predicare a Regatului