„Care va fi semnul prezenţei tale?“

„Când vor avea loc aceste lucruri şi care va fi semnul prezenţei tale şi al încheierii sistemului de lucruri?“ — MATEI 24:3, New World Translation.

 1, 2. Ce anume arată că oamenii se interesează de viitor?

MAJORITATEA oamenilor se interesează de viitor. Vă interesaţi şi voi? În cartea sa Şocul viitorului, profesorul Alvin Toffler remarca „proliferarea bruscă a organizaţiilor dedicate studiului viitorului“. El a adăugat: „Am fost martori la crearea unor rezervoare de gîndire orientată spre viitor, . . . la apariţia unor periodice profilate pe teme de prospectivă în Anglia, Franţa, Italia, R.F. Germania şi Statele Unite, la răspîndirea cursurilor universitare de previziune“. Toffler a încheiat astfel: „Desigur că nimeni nu poate «cunoaşte» viitorul în sensul deplin al cuvîntului“.

² În cartea Signs of Things to Come (Semne ale lucrurilor viitoare) se spune: „Chiromanţia, ghicitul în globul de cristal, astrologia, datul în cărţi, Yi jing sunt toate metode de o complexitate mai mică sau mai mare care ne ajută să ne facem o idee despre ceea ce ne-ar putea oferi propriul viitor“. Dar, în loc să apelăm la metode omeneşti, ar trebui să ne încredem mai curând într-o sursă confirmată — Iehova.

 3. De ce este potrivit să ne bizuim pe Dumnezeu cu privire la cunoaşterea viitorului?

³ Adevăratul Dumnezeu a spus: „Hotărît, ce am gîndit se va întîmpla, ce am pus la cale [sfătuit, NW] se va împlini“ (Isaia 14:24, 27; 42:9). Da, Iehova a putut să sfătuiască omenirea cu privire la ceea ce se va întâmpla, făcând deseori aceasta prin intermediul unor purtători de cuvânt umani. Unul dintre aceşti profeţi a scris: „DOMNUL [Iehova, NW] nu face nimic fără să descopere taina Sa slujitorilor Săi, prorocii“. — Amos 3:7, 8; 2 Petru 1:20, 21.

 4, 5. a) De ce ne poate fi Isus de ajutor în ce priveşte viitorul? b) Ce întrebare complexă au pus apostolii?

⁴ Isus Cristos a fost cel mai de seamă profet al lui Dumnezeu (Evrei 1:1, 2). Să ne concentrăm asupra uneia dintre profeţiile-cheie ale lui Isus — profeţia despre lucrurile care se petrec acum în jurul nostru. Această profeţie ne ajută, de asemenea, să înţelegem ce se va întâmpla în curând, când prezentul sistem rău se va încheia şi va fi înlocuit de Dumnezeu cu un paradis pământesc.

⁵ Isus a dovedit că era profet (Marcu 6:4; Luca 13:33; 24:19; Ioan 4:19; 6:14; 9:17). Deci, se înţelege de ce apostolii, şezând pe Muntele Măslinilor, cu faţa spre Ierusalim, i-au pus următoarea întrebare cu privire la viitor: „Când vor avea loc aceste lucruri şi care va fi semnul prezenţei tale şi al încheierii sistemului de lucruri?“ — Matei 24:3, NW; Marcu 13:4.

 6. Ce legătură există între Matei 24, Marcu 13 şi Luca 21, şi ce întrebare ar trebui să ne intereseze profund?

⁶ În Matei, capitolul 24, Marcu, capitolul 13 şi Luca, capitolul 21, veţi găsi întrebarea apostolilor şi răspunsul lui Isus.a În multe privinţe, aceste relatări sunt complementare, dar nu identice. De exemplu, potrivit textului original grecesc, numai Luca spune că ‘vor fi epidemii pe alocuri’ (Luca 21:10, 11, Matei 24:7; Marcu 13:8). Este logic să ne întrebăm: A prezis Isus evenimente care urmau să aibă loc doar în timpul vieţii celor cărora le vorbea sau s-a referit şi la timpul nostru, precum şi la ceea ce ne rezervă viitorul?

Apostolii voiau să ştie

 7. Ce anume au întrebat apostolii, dar la ce amploare s-a referit răspunsul lui Isus?

⁷ Cu numai câteva zile înainte de a fi omorât, Isus a declarat că Dumnezeu respinsese Ierusalimul, capitala evreilor. Oraşul şi grandiosul lui templu urmau să fie distruse. Atunci unii dintre apostoli au cerut un ‘semn al prezenţei lui Isus şi al încheierii sistemului de lucruri’ (Matei 23:37—24:3, NW). Fără îndoială că ei se gândeau în primul rând la sistemul iudaic şi la Ierusalim, deoarece nu au sesizat amploarea pe care urmau să o ia lucrurile în viitor. Dar în răspunsul pe care li l-a dat, Isus avea în vedere un timp care depăşea cu mult evenimentele ce aveau să se petreacă până în anul 70 e.n. inclusiv, dată la care romanii au distrus Ierusalimul. — Luca 19:11; Faptele 1:6, 7.

 8. Care au fost unele dintre evenimentele profeţite de Isus?

⁸ După cum puteţi citi în cele trei evanghelii, Isus a zis că se va ridica naţiune contra naţiune şi regat contra regat, că vor fi lipsuri de alimente, cutremure de pământ, privelişti înfricoşătoare şi semne în cer. În perioada cuprinsă între momentul anunţării semnului de către Isus (33 e.n.) şi pustiirea Ierusalimului (66–70 e.n.) aveau să se ridice profeţi falşi şi Cristoşi falşi. Evreii urmau să-i persecute pe creştini, care predicau mesajul lui Isus.

 9. Cum s-a împlinit profeţia lui Isus în secolul I e.n.?

⁹ Aceste trăsături ale semnului s-au împlinit literalmente, după cum confirmă istoricul Josephus Flavius. El scrie că, înainte ca romanii să atace, falşi Mesia au instigat la răzvrătire. În Iuda şi în alte locuri s-au produs cutremure de pământ catastrofale. În multe părţi ale Imperiului Roman au izbucnit războaie. S-a înregistrat o mare foamete în mai multe locuri? Desigur! (Compară cu Faptele 11:27–30.) Dar în ce priveşte lucrarea de predicare a Regatului? Până în anii 60 sau 61 e.n., când a fost scrisă scrisoarea către Coloseni, „speranţa acestei veşti bune“ despre Regatul lui Dumnezeu fusese predicată pe scară largă în Africa, Asia şi Europa.b — Coloseni 1:23, NW.

„ATUNCI“, sfârşitul

10. De ce trebuie să luăm în considerare cuvântul grecesc tóte, şi ce semnifică el?

¹⁰ În unele locuri, Isus a prezentat evenimentele în ordine succesivă. El a spus: „Această veste bună a regatului va fi predicată . . .; şi atunci va veni sfârşitul“ (NW). Bibliile în limba engleză folosesc frecvent cuvântul „atunci“ cu sensul de „aşadar“ sau „dar“ (Marcu 4:15, 17; 13:23). Totuşi, în Matei 24:14, „atunci“ are la bază adverbul grecesc tóte.c Eleniştii arată că tóte este un „adverb demonstrativ de timp“ folosit pentru a „introduce ceea ce urmează în timp“ sau „pentru a introduce un eveniment care urmează“. Astfel, Isus a prezis că va avea loc predicarea Regatului şi că atunci (‘după aceea’ sau ‘apoi’) va veni „sfârşitul“. Care sfârşit?

11. Cum s-a concentrat Isus asupra evenimentelor legate direct de distrugerea Ierusalimului?

¹¹ O împlinire a profeţiei lui Isus se poate găsi în evenimentele care au dus la sfârşitul sistemului iudaic. Războaiele, cutremurele de pământ, lipsurile de alimente şi celelalte lucruri prezise de el au avut loc pe parcursul a trei decenii. Totuşi, începând de la Matei 24:15, Marcu 13:14 şi Luca 21:20, citim despre evenimente care erau legate direct de o distrugere iminentă, când sfârşitul era la uşă. — Observaţi linia punctată din tabel.

12. Cum au contribuit armatele romane la împlinirea profeţiei din Matei 24:15?

¹² Ca ripostă la revolta evreilor din 66 e.n., romanii, conduşi de Cestius Gallus, au pornit împotriva Ierusalimului şi au înconjurat acest oraş, considerat sfânt de către evrei (Matei 5:35). În pofida contraatacurilor evreilor, romanii au intrat cu forţa în oraş. Astfel, ei au început să ‘şadă în locul sfînt’, conform profeţiei lui Isus consemnată în Matei 24:15 şi în Marcu 13:14. Atunci a avut loc un eveniment surprinzător. Deşi înconjuraseră oraşul, romanii s-au retras pe neaşteptate. Creştinii au recunoscut imediat împlinirea profeţiei lui Isus, iar retragerea romanilor le-a permis să fugă din Iudeea la munţi, de partea cealaltă a Iordanului. Istoria confirmă acest lucru.

13. De ce au putut creştinii să respecte avertismentul de a fugi dat de Isus?

¹³ Dar, dacă romanii s-au retras din jurul Ierusalimului, de ce mai trebuia să fugă cineva? Deoarece cuvintele lui Isus arătau că ceea ce s-a petrecut dovedea ‘că pustiirea Ierusalimului era aproape’ (Luca 21:20). Da, pustiirea. El a profeţit ‘un necaz cum n-a fost niciodată de la început şi nici nu va mai fi’. Aproximativ trei ani şi jumătate mai târziu, în 70 e.n., Ierusalimul a trecut, într-adevăr, printr-un ‘necaz mare’ cauzat de armatele romane conduse de generalul Titus (Matei 24:21; Marcu 13:19). Dar de ce a descris Isus acest eveniment ca pe un necaz mai mare decât oricare altul care va avea loc până atunci sau după aceea?

14. De ce putem spune că ceea ce s-a petrecut în Ierusalim în 70 e.n. a fost „un necaz mare“ cum n-a fost nici până atunci, nici după aceea?

¹⁴ Ierusalimul fusese devastat de babiloneeni în 607 î.e.n. şi a cunoscut lupte crâncene în secolul nostru. Totuşi, ceea ce s-a întâmplat în 70 e.n. a fost un necaz mare cu caracter unic. Într-o campanie de circa cinci luni, războinicii lui Titus i-au înfrânt pe evrei, omorând în jur de 1 100 000 de oameni şi luând prizonieri aproape 100 000. În plus, romanii au dărâmat Ierusalimul. Aceasta a dovedit că sistemul iudaic, care avea odinioară o închinare aprobată, cu centrul la templu, se terminase definitiv (Evrei 1:2). Da, evenimentele din 70 e.n. puteau fi considerate pe bună dreptate ‘un necaz cum n-a fost niciodată [în acel oraş, în acea naţiune şi în acel sistem] de la începutul lumii şi nici nu va mai fi’. — Matei 24:21.d

Aşa cum s-a profeţit, urmau să survină şi alte lucruri

15. a) Ce fel de evenimente a profeţit Isus că vor veni după necazul survenit asupra Ierusalimului? b) Având în vedere profeţia din Matei 24:23–28, ce concluzie trebuie să tragem cu privire la împlinirea profeţiei lui Isus?

¹⁵ Dar Isus nu şi-a limitat prezicerea la necazul din secolul I e.n. Biblia arată că multe alte lucruri aveau să urmeze acelui necaz, după cum lasă să se înţeleagă folosirea cuvântului tóte, sau „atunci“, în Matei 24:23 şi în Marcu 13:21. Ce avea să se întâmple în perioada următoare anului 70 e.n.? După necazul survenit asupra sistemului iudaic, aveau să apară mai mulţi Cristoşi falşi şi profeţi falşi (compară Marcu 13:6 cu 13:21–23). Istoria confirmă faptul că astfel de persoane s-au ridicat de-a lungul secolelor care au urmat distrugerii Ierusalimului în 70 e.n., deşi ei nu i-au indus în eroare pe cei care aveau o vedere spirituală ageră şi se concentrau asupra ‘prezenţei’ lui Cristos (Matei 24:27, 28, NW). Totuşi, evenimentele care au urmat marelui necaz din 70 e.n. sunt un indiciu că Isus privea dincolo de acest necaz care constituia doar o primă împlinire.

16. Ce aspect adaugă la profeţia lui Isus textul din Luca 21:24, şi ce semnifică acesta?

¹⁶ Comparând Matei 24:15–28 şi Marcu 13:14–23 cu Luca 21:20–24, vom găsi un al doilea indiciu potrivit căruia prezicerea lui Isus s-a extins până la o dată ulterioară distrugerii Ierusalimului. Să ne amintim că numai Luca a menţionat epidemii. În mod asemănător, numai el a încheiat această parte a profeţiei lui Isus cu cuvintele: „Ierusalimul va fi călcat în picioare de neamuri pînă se vor împlini timpurile neamurilor“ (Luca 21:24).e Babiloneenii l-au detronat pe ultimul rege al evreilor în 607 î.e.n., iar, după aceea, Ierusalimul, care reprezenta regatul lui Dumnezeu, a fost călcat în picioare (2 Împăraţi 25:1–26; 1 Cronici 29:23; Ezechiel 21:25–27). În Luca 21:24, Isus a indicat că această situaţie va persista în viitor până va veni timpul ca Dumnezeu să restabilească un Regat.

17. Care este cel de-al treilea indiciu că profeţia lui Isus urma să se extindă în viitorul îndepărtat?

¹⁷ Există un al treilea indiciu că Isus s-a referit şi la o împlinire în viitorul îndepărtat: Potrivit Scripturilor, Mesia trebuia să moară şi să fie înviat, iar apoi să şadă la dreapta lui Dumnezeu până când Tatăl îl va trimite să subjuge (Psalmul 110:1, 2, NW). Isus a făcut aluzie la faptul că el va trebui să şadă la dreapta Tatălui său (Marcu 14:62). Apostolul Pavel a confirmat că înviatul Isus se afla la dreapta lui Iehova, aşteptând momentul în care va deveni Rege şi Executor desemnat de Dumnezeu. — Romani 8:34; Coloseni 3:1; Evrei 10:12, 13.

18, 19. Ce legătură există între Apocalipsa 6:2–8 şi profeţia similară din evanghelii?

¹⁸ Pentru un al patrulea şi concludent indiciu că profeţia lui Isus despre încheierea sistemului de lucruri are aplicabilitate şi după secolul I e.n., putem consulta Apocalipsa, capitolul 6. Scriind la aproape trei decenii după anul 70 e.n., apostolul Ioan a prezentat o scenă impresionantă cu călăreţi în mişcare (Apocalipsa 6:2–8). Această imagine profetică din „ziua Domnului“ — ziua prezenţei sale — identifică secolul al XX-lea cu o perioadă de războaie ample (versetul 4), lipsuri de alimente pe scară largă (versetele 5 şi 6) şi „plagă mortală“ (versetul 8, NW). Este evident că aceste lucruri corespund cu ceea ce a zis Isus în evanghelii şi dovedesc că profeţia sa are o împlinire mai mare, „în ziua Domnului“. — Apocalipsa 1:10.

¹⁹ Cei avizaţi recunosc că semnul complex prezis în Matei 24:7–14 şi în Apocalipsa 6:2–8 se manifestă de la izbucnirea primului război mondial, în 1914. Martorii lui Iehova au anunţat pretutindeni că profeţia lui Isus cunoaşte acum cea de-a doua împlinire, mai mare, după cum o dovedesc războaiele brutale, cutremurele de pământ devastatoare, foametea care îmbracă forme tragice şi bolile care fac ravagii. Referitor la acestea din urmă, iată ce s-a spus în U.S.News & World Report din 27 iulie 1992: „Epidemia de SIDA . . . face milioane de victime şi se pare că va deveni în curând cea mai costisitoare şi mai catastrofală plagă din istorie. Ciuma neagră din secolul al XIV-lea a ucis circa 25 de milioane de suferinzi, dar, până în anul 2 000, între 30 şi 110 milioane de oameni vor fi purtători de HIV, care cauzează SIDA, în comparaţie cu cele aproximativ 12 milioane de seropozitivi din prezent. În absenţa oricărui remediu, pe toţi purtătorii de HIV îi aşteaptă o moarte sigură“.

20. La ce avea să se refere prima împlinire a profeţiei din Matei 24:4–22, dar ce altă împlinire este evidentă?

²⁰ Deci ce concluzie putem trage în legătură cu modul în care Isus a răspuns la întrebarea apostolilor? Profeţia sa a anunţat cu exactitate lucrurile care vor duce la distrugerea Ierusalimului, inclusiv distrugerea propriu-zisă, şi a menţionat unele evenimente care aveau să urmeze anului 70 e.n. Dar majoritatea lor vor cunoaşte o a doua împlinire — mai mare — în viitor, împlinire care va culmina cu un mare necaz ce va pune capăt prezentului sistem de lucruri rău. Aceasta înseamnă că profeţia lui Isus din Matei 24:4–22 şi profeţiile similare din Marcu şi Luca s-au împlinit din 33 e.n. până la necazul din 70 e.n. inclusiv. Totuşi, aceleaşi versete vor avea o a doua împlinire, care va include un necaz mai mare, în viitor. Această împlinire mai mare are loc în timpul nostru: o putem vedea zilnic.f

La ce conduce profeţia?

21, 22. Unde găsim indicii profetice că urmau să aibă loc evenimente suplimentare?

²¹ Isus nu şi-a încheiat profeţia odată cu menţionarea profeţilor falşi care vor face semne înşelătoare în timpul unei lungi perioade premergătoare ‘împlinirii timpurilor fixate ale naţiunilor’ (Luca 21:24, NW; Matei 24:23–26; Marcu 13:21–23). În continuare, el a spus că vor surveni şi alte lucruri surprinzătoare, care vor fi observate pe tot pământul. Acestea vor fi asociate cu venirea Fiului omului cu putere şi cu glorie. Marcu 13:24–27 este un exemplu elocvent a ceea ce a profeţit el în continuare:

²² „Dar, în zilele acelea, după necazul acela, soarele se va întuneca, luna nu-şi va mai da lumina ei, stelele vor cădea din cer şi puterile care sînt în ceruri vor fi clătinate. Şi atunci vor vedea pe Fiul Omului venind pe nori cu mare putere şi cu slavă [glorie, NW]. Atunci El va trimite pe îngerii Săi şi va aduna pe cei aleşi din cele patru vînturi, de la marginea pămîntului pînă la marginea cerului“.

23. De ce ne putem aştepta ca profeţia din Matei 24:29–31 să se împlinească la mult timp după secolul I e.n.?

²³ Fiul omului, înviatul Isus Cristos, nu a venit în acest mod spectaculos după distrugerea sistemului iudaic în 70 e.n. În mod cert, şi contrar profeţiei din Matei 24:30, toate triburile pământului nu l-au recunoscut şi nici îngerii cereşti nu i-au adunat atunci pe toţi creştinii unşi de pe întregul pământ. Deci când avea să se împlinească această parte suplimentară a uluitoarei profeţii a lui Isus? Îşi găseşte ea împlinirea în ceea ce se petrece în jurul nostru acum sau mai degrabă ne oferă ea înţelepciune divină pentru a înţelege lucrurile la care ne putem aştepta în viitorul apropiat? Dorim cu certitudine să ştim, deoarece Luca a consemnat următorul îndemn al lui Isus: „Cînd vor începe să se întîmple aceste lucruri, să vă uitaţi în sus şi să vă ridicaţi capetele, pentru că răscumpărarea [eliberarea, NW] voastră se apropie“. — Luca 21:28.

[Note de subsol]

Vă amintiţi?

◻ Ce împlinire care a condus spre anul 70 e.n. a avut răspunsul lui Isus la întrebarea din Matei 24:3?

◻ Cum ne ajută profeţia lui Isus să înţelegem modul în care este folosit cuvântul tóte?

◻ În ce sens a existat în secolul I e.n. un ‘necaz mare’, cum n-a mai fost până atunci?

◻ Numiţi cele două aspecte unice ale profeţiei lui Isus la care se referă Luca şi care ne implică pe noi astăzi?

◻ Ce indicii vizează o a doua împlinire, mai mare, a profeţiei din Matei 24:4–22?

[Tabelul de la paginile 14, 15]

MATEI 24

⁴ „Isus le-a zis: «Vedeţi să nu vă înşele [inducă în eroare, NW] cineva! ⁵ Fiindcă vor veni mulţi în numele Meu, zicînd: „Eu sînt Hristosul!“ Şi vor înşela [induce în eroare, NW] pe mulţi. ⁶ Veţi auzi de războaie şi veşti de războaie: vedeţi să nu vă tulburaţi, căci toate aceste lucruri trebuie să se întîmple. Dar sfîrşitul tot nu va fi atunci.

⁷ Un popor se va scula împotriva altui popor şi o împărăţie împotriva altei împărăţii; şi pe alocuri vor fi foamete, epidemii şi cutremure de pămînt. ⁸ Dar toate acestea nu vor fi decît începutul durerilor.

⁹ Atunci vă vor da să fiţi chinuiţi şi vă vor omorî şi veţi fi urîţi de toate popoarele pentru numele Meu. ¹⁰ Atunci mulţi se vor poticni, se vor vinde unii pe alţii şi se vor urî unii pe alţii. ¹¹ Se vor scula mulţi proroci mincinoşi [profeţi falşi, NW] şi vor înşela [induce în eroare, NW] pe mulţi. ¹² Şi din cauza înmulţirii fărădelegii, dragostea celor mai mulţi se va răci. ¹³ Dar cine va răbda pînă la sfîrşit, va fi mîntuit. ¹⁴ Evanghelia aceasta a împărăţiei va fi predicată în toată lumea ca o mărturie pentru toate popoarele. Şi atunci va veni sfîrşitul.

-----------------------------------------------------------------

¹⁵ De aceea, cînd veţi vedea „urîciunea pustiirii“, despre care a vorbit prorocul Daniel, „aşezată în locul sfînt“ (cine citeşte să înţeleagă!) ¹⁶ atunci, cei care vor fi în Iudeea să fugă la munţi; ¹⁷ cine va fi pe acoperişul casei să nu se coboare să-şi ia lucrurile din casă; ¹⁸ şi cine va fi la cîmp să nu se întoarcă să-şi ia haina. ¹⁹ Vai de cele însărcinate şi de cele care vor alăpta în zilele acelea! ²⁰ Rugaţi-vă ca fuga voastră să nu fie iarna, nici în sabat, ²¹ pentru că atunci va fi un necaz aşa de mare, cum n-a fost niciodată de la începutul lumii pînă acum şi nici nu va mai fi. ²² Şi dacă zilele acelea n-ar fi fost scurtate, nimeni n-ar scăpa; dar, din cauza celor aleşi, zilele acelea vor fi scurtate.

------------------------------------------------------------------

²³ Atunci dacă vă va spune cineva: „Iată, Hristosul este aici sau acolo“, să nu-l credeţi. ²⁴ Căci se vor scula Hristoşi mincinoşi [falşi, NW] şi proroci mincinoşi [profeţi falşi, NW]; şi vor face semne mari şi minuni pînă acolo încît să înşele [să-i inducă în eroare, NW], dacă ar fi cu putinţă, chiar şi pe cei aleşi. ²⁵ Iată, v-am spus mai dinainte. ²⁶ Deci, dacă vă vor zice: „Iată-L în pustie“, să nu vă duceţi acolo! „Iată-L în cămăruţe interioare“, să nu credeţi! ²⁷ Căci, aşa cum iese fulgerul de la răsărit şi se arată pînă la apus, aşa va fi şi la venirea [prezenţa, NW] Fiului Omului. ²⁸ Oriunde va fi cadavrul, acolo se vor aduna vulturii.

------------------------------------------------------------------

------------------------------------------------------------------

²⁹ Îndată după acele zile de necaz, soarele se va întuneca, luna nu-şi va mai da lumina ei, stelele vor cădea din cer şi puterile cerurilor vor fi clătinate. ³⁰ Atunci se va arăta în cer semnul Fiului Omului, atunci toate popoarele [triburile, NW] pămîntului se vor boci şi vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului cu putere şi cu mare slavă [glorie, NW]. ³¹ El va trimite pe îngerii Săi cu un răsunet puternic de trîmbiţă şi vor aduna pe aleşii Lui din cele patru vînturi, de la o margine a cerurilor pînă la cealaltă».“

MARCU 13

⁵ „Şi Isus a început să le spună: «Luaţi seama să nu vă înşele [inducă în eroare, NW] cineva! ⁶ Fiindcă vor veni mulţi în numele Meu, zicînd: „Eu sunt“ şi vor înşela [induce în eroare, NW] pe mulţi. ⁷ Iar cînd veţi auzi despre războaie şi veşti de războaie, să nu vă tulburaţi, căci acestea trebuie să se întîmple. Dar încă nu va fi sfîrşitul.

⁸ Un popor se va scula împotriva altui popor şi o împărăţie împotriva altei împărăţii; pe alocuri vor fi cutremure de pămînt, foamete şi tulburări. Acestea vor fi începutul durerilor.

⁹ Luaţi seama la voi înşivă, căci vă vor da pe mîna sinedriilor şi veţi fi bătuţi în sinagogi; din cauza Mea veţi fi duşi înaintea stăpînitorilor şi înaintea împăraţilor ca să fiţi mărturie pentru ei. ¹⁰ Mai întîi trebuie ca Evanghelia să fie predicată tuturor popoarelor. ¹¹ Cînd vă vor duce să vă dea în mîinile lor, să nu vă îngrijoraţi mai dinainte cu privire la cele ce veţi vorbi, ci să vorbiţi ce vi se va da în ceasul acela; căci nu voi veţi vorbi, ci Duhul Sfînt. ¹² Fratele va da la moarte pe fratele său şi tatăl pe copilul lui; copiii se vor scula împotriva părinţilor lor şi-i vor omorî. ¹³ Veţi fi urîţi de toţi pentru Numele Meu; dar cine va răbda pînă la sfîrşit, acela va fi mîntuit.

------------------------------------------------------------------

¹⁴ Cînd veţi vedea „urîciunea pustiirii“ stînd unde nu trebuie, (cine citeşte să înţeleagă), atunci cei ce vor fi în Iudeea să fugă la munţi. ¹⁵ Cine va fi pe acoperişul casei, să nu se coboare în casă, nici să nu intre şi să ia ceva din casă. ¹⁶ Şi cine va fi la cîmp să nu se întoarcă să-şi ia haina. ¹⁷ Vai de femeile care vor fi însărcinate şi de cele ce vor alăpta în zilele acelea! ¹⁸ Rugaţi-vă ca fuga voastră să nu fie iarna; ¹⁹ pentru că în zilele acelea va fi un necaz aşa de mare, cum n-a fost de la începutul lumii, pe care a creat-o Dumnezeu, pînă azi, şi cum nici nu va mai fi vreodată. ²⁰ Şi dacă DOMNUL n-ar fi scurtat zilele acelea, nimeni n-ar scăpa; dar din cauza celor aleşi, a scurtat acele zile.

------------------------------------------------------------------

²¹ Dacă vă va zice cineva atunci: „Iată, aici este Hristosul!“ sau: „Iată-L acolo“, să nu-l credeţi. ²² Căci se vor scula Hristoşi mincinoşi [falşi, NW] şi proroci mincinoşi [profeţi falşi, NW]. Ei vor face semne şi minuni ca să înşele [să-i inducă în eroare, NW], dacă ar fi cu putinţă, chiar şi pe cei aleşi. ²³ Dar voi, luaţi seama! Iată, vi le-am spus toate dinainte.

------------------------------------------------------------------

------------------------------------------------------------------

²⁴ Dar, în zilele acelea, după necazul acela, soarele se va întuneca, luna nu-şi va mai da lumina ei, ²⁵ stelele vor cădea din cer şi puterile care sunt în ceruri vor fi clătinate. ²⁶ Şi atunci vor vedea pe Fiul Omului venind pe nori cu mare putere şi cu slavă [glorie, NW]. ²⁷ Atunci El va trimite pe îngerii Săi şi va aduna pe cei aleşi din cele patru vînturi, de la marginea pămîntului pînă la marginea cerului».“

LUCA 21

⁸ „El a răspuns: «Vedeţi să nu vă amăgească [inducă în eroare, NW] cineva! Căci vor veni mulţi în Numele Meu, zicînd: „Eu sunt Hristosul“, şi: „Timpul s-a apropiat.“ Să nu mergeţi după ei! ⁹ Cînd veţi auzi de războaie şi de răscoale, să nu vă înspăimîntaţi, pentru că întîi trebuie să se întîmple aceste lucruri. Dar sfîrşitul nu va fi îndată.»

¹⁰ «Apoi», le-a zis El, «un neam se va scula împotriva altui neam şi o împărăţie împotriva altei împărăţii. ¹¹ Pe alocuri vor fi mari cutremure de pămînt, foamete şi epidemii; şi vor fi arătări înspăimîntătoare şi semne mari din cer.

¹² Dar înainte de toate acestea, vor pune mîinile pe voi şi vă vor persecuta; vă vor preda sinagogilor şi vă vor pune în închisori, vă vor aduce înaintea împăraţilor şi înaintea guvernatorilor din pricina Numelui Meu. ¹³ Aceste lucruri vi se vor întîmpla ca să fiţi mărturie. ¹⁴ Puneţi deci în inimile voastre: să nu vă gîndiţi mai dinainte cum să vă apăraţi, ¹⁵ căci vă voi da o gură şi o înţelepciune căreia nu-i vor putea răspunde nici sta împotrivă toţi potrivnicii voştri. ¹⁶ Dar veţi fi daţi în mîinile lor pînă şi de părinţii, fraţii, rudele şi prietenii voştri; şi vor omorî pe unii dintre voi ¹⁷ şi veţi fi urîţi de toţi din cauza Numelui Meu. ¹⁸ Dar nici un păr de pe capul vostru nu va pieri. ¹⁹ Prin răbdarea voastră, vă veţi cîştiga sufletele voastre.

------------------------------------------------------------------

²⁰ Cînd veţi vedea Ierusalimul înconjurat de oşti, să ştiţi că atunci pustiirea lui este aproape. ²¹ Atunci cei din Iudeea să fugă la munţi, cei din mijlocul Ierusalimului să iasă afară din el şi cei de prin ogoare să nu intre în el. ²² Căci acelea vor fi zile de răzbunare, ca să se împlinească tot ce este scris. ²³ Vai de femeile care vor fi însărcinate şi de cele care vor alăpta în acele zile! Pentru că va fi strîmtorare mare pe pămînt şi mînie împotriva poporului acestuia. ²⁴ Vor cădea sub ascuţişul sabiei, vor fi duşi captivi printre toate popoarele

------------------------------------------------------------------

şi Ierusalimul va fi călcat în picioare de neamuri [naţiuni, NW] pînă se vor împlini timpurile neamurilor [fixate ale naţiunilor, NW].

------------------------------------------------------------------

------------------------------------------------------------------

²⁵ Vor fi semne în soare, în lună şi în stele. Şi pe pămînt va fi strîmtorare printre popoare, care nu vor şti ce să facă la auzul urletului mării şi al valurilor. ²⁶ Oamenii îşi vor da sufletul de groază, în aşteptarea celor ce vor veni pe pămînt, căci puterile cerurilor vor fi zguduite. ²⁷ Atunci vor vedea pe Fiul Omului venind pe un nor, cu putere şi cu mare slavă [glorie, NW]. ²⁸ Cînd vor începe să se întîmple aceste lucruri, să vă uitaţi în sus şi să vă ridicaţi capetele, pentru că răscumpărarea [eliberarea, NW] voastră se apropie».“

[Legenda ilustraţiei de la pagina 10]

Necazul din anul 70 e.n. a fost cel mai mare necaz pe care l-au cunoscut vreodată Ierusalimul şi sistemul iudaic.