Eşti de partea suveranităţii lui Iehova?

„Spuneţi printre naţiuni: «Iehova a devenit rege».“ — PSALMUL 96:10.

 1, 2. a) Ce eveniment marcant a avut loc prin octombrie 29 e.n.? b) Ce a însemnat acest eveniment pentru Isus?

PRIN octombrie 29 e.n., a avut loc un eveniment marcant, unic în istoria pământului. Evanghelistul Matei relatează: „După ce a fost botezat, Isus s-a ridicat imediat din apă. Şi iată că cerurile s-au deschis şi [Ioan Botezătorul] a văzut spiritul lui Dumnezeu coborând ca un porumbel şi venind peste [Isus]. Şi iată că din ceruri s-a auzit un glas care zicea: «Acesta este Fiul meu, cel iubit, pe care l-am aprobat»“. Este unul dintre puţinele evenimente consemnate în toate cele patru evanghelii. — Matei 3:16, 17; Marcu 1:9–11; Luca 3:21, 22; Ioan 1:32–34.

² Revărsarea vizibilă a spiritului sfânt peste Isus a constituit o dovadă că el era Mesia, sau Cristos, care înseamnă Cel Uns (Ioan 1:33). În sfârşit apăruse „sămânţa“ promisă! În faţa lui Ioan Botezătorul stătea cel al cărui „călcâi“ avea să fie zdrobit de Satan şi care urma a-i zdrobi capul celui mai mare duşman al lui Iehova şi al suveranităţii Sale (Geneza 3:15). Din acel moment, Isus a fost pe deplin conştient că trebuia să îndeplinească scopul lui Iehova cu privire la suveranitatea şi Regatul Său.

 3. Cum s-a pregătit Isus pentru rolul pe care trebuia să-l îndeplinească pentru a susţine suveranitatea lui Iehova?

³ Ca să se pregătească pentru misiunea sa, „Isus, plin de spirit sfânt, s-a întors de la Iordan şi a fost dus de spirit prin pustiu“ (Luca 4:1; Marcu 1:12). Aici, timp de 40 de zile, Isus a meditat profund la controversa referitoare la suveranitate, iscată de Satan, şi la lucrarea pe care trebuia s-o facă pentru a susţine suveranitatea lui Iehova. În această controversă sunt implicate toate fiinţele înzestrate cu raţiune, din cer şi de pe pământ. E bine deci să vedem cum şi-a păstrat Isus fidelitatea şi cum putem arăta şi noi că suntem de partea suveranităţii lui Iehova. — Iov 1:6–12; 2:2–6.

Suveranitatea lui Iehova este contestată

 4. Cum a pus Satan în discuţie problema suveranităţii?

⁴ Desigur, niciunul dintre evenimentele menţionate mai sus nu a scăpat atenţiei lui Satan. El a atacat fără întârziere „sămânţa“ principală a „femeii“ lui Dumnezeu (Geneza 3:15). Satan l-a ispitit pe Isus de trei ori, sugerându-i să facă ceea ce părea să-l avantajeze, nu ceea ce voia Tatăl său. Când l-a ispitit a treia oară, Satan a pus în discuţie problema suveranităţii. După ce i-a arătat lui Isus „toate regatele lumii şi gloria lor“, i-a zis cu neruşinare: „Toate aceste lucruri ţi le voi da ţie dacă te vei prosterna şi te vei închina o dată înaintea mea“. Conştient că Diavolul avea într-adevăr putere peste „toate regatele lumii“, Isus şi-a precizat poziţia în problema suveranităţii răspunzând: „Pleacă, Satan! Căci este scris: «Lui Iehova, Dumnezeul tău, să te închini şi numai pentru el să îndeplineşti un serviciu sacru»“. — Matei 4:8–10.

 5. Ce misiune grea avea de îndeplinit Isus?

⁵ Prin felul în care şi-a trăit viaţa, Isus a arătat clar că principalul său obiectiv era să susţină suveranitatea lui Iehova. El ştia bine că trebuia să rămână fidel până când Satan avea să-l ucidă — profetica zdrobire a călcâiului „seminţei“. Isus avea să demonstreze astfel că suveranitatea lui Dumnezeu este legitimă (Matei 16:21; 17:12). El trebuia, de asemenea, să depună mărturie despre Regat, instrumentul folosit de Iehova pentru a-l înfrânge pe răzvrătitul Satan şi pentru a restabili pacea şi liniştea în toată creaţia (Matei 6:9, 10). Cum s-a achitat Isus de această grea misiune?

„Regatul lui Dumnezeu s-a apropiat“

 6. Cum a arătat Isus că Regatul este mijlocul prin care Dumnezeu ‘va distruge lucrările Diavolului’?

⁶ Mai întâi, „Isus s-a dus în Galileea, predicând vestea bună a lui Dumnezeu şi zicând: «Timpul fixat s-a împlinit şi regatul lui Dumnezeu s-a apropiat»“ (Marcu 1:14, 15). El a spus: „Trebuie să anunţ şi altor oraşe vestea bună despre regatul lui Dumnezeu, fiindcă pentru aceasta am fost trimis“ (Luca 4:18–21, 43). Isus a străbătut Israelul în lung şi-n lat „predicând şi anunţând vestea bună despre regatul lui Dumnezeu“ (Luca 8:1). De asemenea, a înfăptuit multe lucrări de putere: a hrănit mulţimi, a ţinut sub control forţele naturii, a vindecat bolnavi şi a înviat morţi. Prin aceste miracole, Isus a demonstrat că Dumnezeu poate să înlăture toate prejudiciile şi toată suferinţa provocate de răzvrătirea din Eden şi astfel „să distrugă lucrările Diavolului“. — 1 Ioan 3:8.

 7. În ce scop i-a instruit Isus pe discipoli, şi cu ce rezultat?

⁷ Pentru ca vestea bună despre Regat să ajungă la cât mai mulţi oameni, Isus şi-a adunat un grup de discipoli fideli şi i-a instruit. Mai întâi, i-a chemat pe cei 12 apostoli şi „i-a trimis să predice regatul lui Dumnezeu“ (Luca 9:1, 2). Ulterior, a trimis alţi 70 de discipoli cu mesajul: „Regatul lui Dumnezeu s-a apropiat de voi“ (Luca 10:1, 8, 9). Când s-au întors şi i-au povestit ce succes avuseseră în predicare, Isus a răspuns: „L-am văzut pe Satan căzut deja din cer ca un fulger“. — Luca 10:17, 18.

 8. Ce a demonstrat clar modul de viaţă al lui Isus?

⁸ Isus nu a precupeţit niciun efort şi nu a ratat nicio ocazie de a depune mărturie despre Regat. A lucrat neobosit, zi şi noapte, renunţând chiar şi la confort. „Vulpile au vizuini şi păsările cerului au cuiburi, dar Fiul omului n-are unde să-şi pună capul“, a spus el (Luca 9:58; Marcu 6:31; Ioan 4:31–34). Cu puţin înainte de a muri, Isus i-a spus cu îndrăzneală lui Ponţiu Pilat: „Pentru aceasta am venit în lume: ca să depun mărturie despre adevăr“ (Ioan 18:37). Prin întregul său mod de viaţă, Isus a dovedit că nu a venit în lume doar ca mare învăţător, înfăptuitor de miracole şi Salvator cu spirit de sacrificiu, ci a venit în primul rând ca să susţină voinţa supremă a lui Iehova şi să depună mărturie despre capacitatea Sa de a şi-o îndeplini prin intermediul Regatului. — Ioan 14:6.

„S-a împlinit!“

 9. Cum a reuşit Satan să-i zdrobească ‘seminţei femeii’ lui Dumnezeu călcâiul?

⁹ Tot ce a făcut Isus în sprijinul Regatului nu i-a convenit deloc Adversarului, Satan Diavolul. Prin intermediul părţii pământeşti a „seminţei“ sale, cea politică şi cea religioasă, Satan a încercat de repetate ori să ucidă ‘sămânţa femeii’ lui Dumnezeu. De la naştere şi până la sfârşitul vieţii sale pământeşti, Isus a fost ţinta lui Satan şi a agenţilor lui. În primăvara anului 33 e.n., a venit timpul ca Fiul omului să fie dat în mâna Adversarului ca să-i fie zdrobit călcâiul (Matei 20:18, 19; Luca 18:31–33). Evangheliile arată clar că Iuda Iscariot, preoţii de seamă, scribi, farisei şi romani, cu toţii au fost manipulaţi de Satan ca să-l condamne pe Isus şi să-l omoare pe un stâlp de tortură. — Faptele 2:22, 23.

10. Care a fost cel mai important lucru realizat de Isus prin moartea sa pe stâlpul de tortură?

¹⁰ Ce vă vine în minte când vă gândiţi la Isus care murea încet, în chinuri, pe stâlpul de tortură? Probabil vă amintiţi de jertfa de răscumpărare pe care a oferit-o cu atâta iubire în folosul omenirii păcătoase (Matei 20:28; Ioan 15:13). Sunteţi poate profund impresionaţi şi de imensa iubire pe care a dovedit-o Iehova dând această jertfă (Ioan 3:16). Probabil împărtăşiţi sentimentele ofiţerului roman, care a spus: „Într-adevăr, acesta era Fiul lui Dumnezeu!“ (Matei 27:54). E firesc să ne gândim la toate aceste lucruri. Totuşi să ne amintim care au fost ultimele cuvinte ale lui Isus pe stâlpul de tortură: „S-a împlinit!“ (Ioan 19:30). Ce se împlinise de fapt? Deşi Isus a realizat multe lucruri prin felul în care şi-a trăit viaţa şi prin moartea sa, care a fost principalul motiv pentru care a venit pe pământ? Oare nu acela de a contribui la rezolvarea controversei referitoare la suveranitatea lui Iehova? Şi nu s-a profeţit că „sămânţa“ avea să înfrunte testul suprem al integrităţii, la care a supus-o Satan, pentru a înlătura batjocura adusă numelui lui Iehova (Isaia 53:3–7)? Acestea erau responsabilităţi uriaşe, dar Isus s-a achitat de ele în mod desăvârşit. Într-adevăr, el şi-a îndeplinit misiunea!

11. Cum va duce Isus la îndeplinire profeţia din Eden?

¹¹ Datorită fidelităţii şi loialităţii sale, Isus a fost înviat, nu ca om, ci ca „spirit dătător de viaţă“ (1 Corinteni 15:45; 1 Petru 3:18). Iehova i-a promis Fiului său după înălţarea la cer: „Stai la dreapta mea până îi voi pune pe duşmanii tăi ca scăunel pentru picioarele tale“ (Psalmul 110:1). Duşmanii sunt Satan, principalul răufăcător, şi toţi cei ce alcătuiesc „sămânţa“ sa. Ca Rege mesianic numit de Iehova, Isus Cristos va trece la acţiune şi-i va distruge pe toţi rebelii, din cer şi de pe pământ (Revelaţia 12:7–9; 19:11–16; 20:1–3, 10). Atunci se va împlini pe deplin profeţia din Geneza 3:15, precum şi cererea exprimată în rugăciunea pe care Isus le-a lăsat-o ca model discipolilor săi: „Să vină regatul tău. Să se facă voinţa ta, precum în cer, aşa şi pe pământ“. — Matei 6:10; Filipeni 2:8–11.

Un model demn de urmat

12, 13. a) Ce rezultate are în prezent lucrarea de predicare a veştii bune despre Regat? b) Ce întrebări ar trebui să ne punem dacă vrem să călcăm pe urmele lui Isus?

¹² În prezent, vestea bună despre Regat se predică în multe ţări, aşa cum a profeţit Isus (Matei 24:14). Ca urmare, milioane de oameni şi-au dedicat viaţa lui Dumnezeu. Inima li se umple de bucurie când se gândesc la binecuvântările pe care le va aduce Regatul. Ei aşteaptă cu nerăbdare să trăiască veşnic în pace şi siguranţă într-un paradis pământesc şi le vorbesc altora cu entuziasm despre speranţa lor (Psalmul 37:11; 2 Petru 3:13). Predici şi tu Regatul lui Dumnezeu? Dacă da, eşti demn de laudă! Dar mai există ceva la care fiecare dintre noi trebuie să reflecteze.

¹³ Apostolul Petru a scris: „Cristos a suferit pentru voi, lăsându-vă un model, ca să călcaţi cât mai exact pe urmele lui“ (1 Petru 2:21). Să observăm că Petru nu s-a referit aici la zelul lui Isus în predicare, nici la iscusinţa sa în predare, ci la suferinţa sa. Petru a văzut cu ochii lui şi ştia foarte bine cât de mult a fost dispus Isus să sufere ca să susţină suveranitatea lui Iehova şi să demaşte minciunile lui Satan. Cum am putea deci să călcăm pe urmele lui? Să ne întrebăm: Cât de mult sunt eu dispus să sufăr ca să susţin şi să preamăresc suveranitatea lui Iehova? Arăt prin modul meu de viaţă şi prin felul în care îmi efectuez serviciul teocratic că cea mai importantă preocupare a mea este să susţin suveranitatea lui Iehova? — Coloseni 3:17.

14, 15. a) Cum a reacţionat Isus la sugestiile şi ofertele neînţelepte, şi de ce? b) Ce controversă trebuie să păstrăm mereu în minte (includeţi idei din chenarul „Rămânem de partea lui Iehova“)?

¹⁴ În fiecare zi ne confruntăm cu încercări şi avem de luat decizii, mari şi mici. Care ar trebui să fie factorul determinant în alegerile pe care le facem? De pildă, cum reacţionăm când suntem tentaţi să facem ceva ce ne-ar pune în pericol spiritualitatea? Cum a reacţionat Isus când Petru l-a îndemnat să fie bun cu sine? „Înapoia mea, Satan!“, a exclamat Isus. „N-ai gândurile lui Dumnezeu, ci ale oamenilor“ (Matei 16:21–23). Ce facem când ni se oferă ocazia de a câştiga mai mult sau de a promova profesional, în detrimentul lucrurilor spirituale? Reacţionăm noi ca Isus? Când şi-a dat seama că cei ce au văzut miracolele sale voiau „să vină şi să-l prindă ca să-l facă rege“, Isus a plecat imediat. — Ioan 6:15.

¹⁵ De ce a reacţionat Isus atât de ferm şi atunci, şi cu alte ocazii? Deoarece a înţeles bine că exista ceva mult mai important decât propria-i siguranţă ori bunăstare. El voia cu orice preţ să facă voinţa Tatălui său şi să susţină suveranitatea Sa (Matei 26:50–54). Prin urmare, dacă nu avem permanent clar în minte controversa suveranităţii lui Iehova, aşa cum o avea Isus, ne aflăm mereu în pericolul de a face compromis sau de a nu acţiona cu înţelepciune. Am putea foarte uşor să cădem pradă maşinaţiilor lui Satan, care reuşeşte cu măiestrie să pună răul într-o lumină atrăgătoare, aşa cum a procedat şi în cazul Evei. — 2 Corinteni 11:14; 1 Timotei 2:14.

16. Care trebuie să fie principalul nostru obiectiv când îi ajutăm pe alţii?

¹⁶ În lucrarea de predicare ne străduim să vorbim cu oamenii despre problemele lor şi să le arătăm cum îi poate ajuta Biblia. Aceasta este o metodă eficientă de a le stârni interesul pentru a o studia. Dar obiectivul nostru principal nu este doar să-i ajutăm pe oameni să cunoască ce spune Biblia şi ce binecuvântări va aduce Regatul lui Dumnezeu. Mai presus de orice, trebuie să-i ajutăm să înţeleagă controversa referitoare la suveranitatea lui Iehova. Îşi doresc ei să devină creştini adevăraţi, să-şi ia „stâlpul de tortură“ şi să sufere pentru Regat (Marcu 8:34)? Sunt ei gata să li se alăture celor ce susţin suveranitatea lui Iehova şi-l demască pe mincinosul şi calomniatorul Satan (Proverbele 27:11)? Avem privilegiul să susţinem suveranitatea lui Iehova şi să-i ajutăm şi pe alţii să facă la fel. — 1 Timotei 4:16.

Când Dumnezeu va deveni „totul pentru toţi“

17, 18. Ce timp glorios putem spera să trăim dacă rămânem de partea suveranităţii lui Iehova?

¹⁷ Dacă acum facem tot posibilul să susţinem suveranitatea lui Iehova prin conduita noastră şi prin serviciul nostru teocratic, putem spera să fim în viaţă când Isus Cristos „îi va preda Dumnezeului şi Tatălui său regatul“. Când se va întâmpla acest lucru? Apostolul Pavel explică: „După ce va reduce la nimic orice guvernare şi orice autoritate şi putere. Căci el trebuie să domnească până când Dumnezeu îi va pune pe toţi duşmanii sub picioarele sale. . . . Atunci şi Fiul însuşi se va supune Celui ce i-a supus toate lucrurile, pentru ca Dumnezeu să fie totul pentru toţi“. — 1 Corinteni 15:24, 25, 28.

¹⁸ Va fi extraordinar când Dumnezeu va deveni „totul pentru toţi“! Atunci, Regatul îşi va fi atins scopul. Toţi împotrivitorii suveranităţii lui Iehova vor fi fost distruşi. În întregul univers va domni din nou pacea şi armonia. Toată creaţia va da glas cuvintelor psalmistului: „Daţi-i lui Iehova gloria care se cuvine numelui său! . . . Spuneţi printre naţiuni: «Iehova a devenit rege»“. — Psalmul 96:8, 10.

Puteţi să răspundeţi?

• Cum a arătat Isus că principalul său obiectiv era să susţină suveranitatea lui Dumnezeu?

• Care a fost cel mai important lucru pe care l-a realizat Isus prin serviciul său pământesc şi prin moartea sa?

• Cum putem arăta, ca şi Isus, că suntem de partea suveranităţii lui Iehova?

[Chenarul/Fotografia de la pagina 29]

RĂMÂNEM DE PARTEA LUI IEHOVA

Aşa cum bine ştiu mulţi creştini din Coreea şi din alte părţi ale lumii, când trecem prin încercări mari este important să avem clar în minte de ce suferim.

Un Martor lui Iehova care a fost închis sub regimul sovietic a spus: „O înţelegere clară a controversei ridicate în grădina Edenului cu privire la dreptul lui Dumnezeu de a guverna ne-a ajutat să facem faţă situaţiei. . . . Eram conştienţi de faptul că aveam posibilitatea de a lua poziţie de partea guvernării lui Iehova. . . . Aceasta ne-a întărit şi ne-a ajutat să ne păstrăm integritatea chiar şi în cele mai grele situaţii“.

Iată cum a explicat un alt Martor ce l-a ajutat pe el şi pe alţi fraţi dintr-un lagăr de muncă: „Iehova ne-a dat putere. În pofida condiţiilor vitrege, eram treji din punct de vedere spiritual. Ne încurajam unii pe alţii amintindu-ne reciproc că luasem poziţie de partea lui Iehova în controversa universală“.

[Legenda ilustraţiei de la pagina 26]

Cum a susţinut Isus suveranitatea lui Iehova când a fost ispitit de Satan?

[Legenda ilustraţiei de la pagina 28]

De ce a spus Isus: „S-a împlinit“?