După acest schimb de cuvinte, Ana îl trimite pe Isus legat la Caiafa.

Între timp, toţi preoţii de frunte, bătrânii şi scribii, da, întregul Sanhedrin, începe să se adune. Locul lor de întrunire, este, evident, casa lui Caiafa. Fără îndoială că ţinerea unui astfel de proces în noaptea Paştelui contravine legii iudaice. Dar aceasta nu-i determină pe conducătorii religioşi să renunţe la intenţiile lor rele.

Cu câteva săptămâni înainte, atunci când Isus l-a înviat pe Lazăr, Sanhedrinul hotărâse deja că el trebuie să moară. Şi, doar cu două zile în urmă, adică miercuri, autorităţile religioase s-au sfătuit împreună ca să-l prindă pe Isus printr-o stratagemă vicleană pentru a-l ucide. Gândiţi-vă, Isus fusese practic condamnat înainte de a fi judecat!

DUPĂ ce l-au abandonat pe Isus în grădina Ghetsimani şi au fugit cuprinşi de teamă împreună cu ceilalţi apostoli, Petru şi Ioan se opresc din fugă. Probabil că ei îl ajung din urmă pe Isus în momentul în care acesta este introdus în locuinţa lui Ana. Când Ana îl trimite pe Isus la marele preot Caiafa, Petru şi Ioan îl urmează păstrând o distanţă considerabilă, zbătându-se în mod evident între teama de a nu-şi pune viaţa în pericol şi profunda îngrijorare pentru ceea ce i se va întâmpla Stăpânului lor.