-
Un samaritean se dovedeşte aproapele unui omIsus – Calea, adevărul și viața
-
-
Bărbatul nu vrea doar un răspuns obiectiv, ci vrea „să arate că este drept”, să i se confirme că părerile sale sunt corecte şi că modul său de a-i trata pe alţii este justificat. Prin urmare, el întreabă: „Şi cine este aproapele meu?” (Luca 10:28, 29). Această întrebare este mult mai profundă decât pare.
Iudeii cred că doar cei care respectă tradiţiile evreieşti pot fi consideraţi aproapele lor şi s-ar părea că ceea ce se spune în Leviticul 19:18 susţine acest punct de vedere. Un iudeu ar putea pretinde că nici măcar „nu-i este permis” să aibă legături cu oamenii din naţiuni (Faptele 10:28). Astfel, omul şi, poate, şi unii dintre discipolii lui Isus cred că sunt drepţi dacă se poartă în mod binevoitor cu conaţionalii lor. Dar pe neevrei pot să nu-i trateze cu bunătate, întrucât nu sunt aproapele lor.
-
-
Un samaritean se dovedeşte aproapele unui omIsus – Calea, adevărul și viața
-
-
Ce metodă eficientă de predare! Dacă Isus i-ar fi zis în mod direct omului că şi neevreii sunt aproapele lui, probabil că nici el, nici ceilalţi iudei care îl ascultau nu ar fi acceptat această idee. Dar, spunând o parabolă simplă, cu detalii pe care ascultătorii săi le-au putut înţelege uşor, Isus a răspuns clar la întrebarea: „Cine este aproapele meu?”. Cel care se dovedeşte cu adevărat aproapele cuiva este cel care manifestă iubire şi bunătate, aşa cum îndeamnă Scripturile.
-